ADP face întreţinerea pe un şantier nefinalizat
Sfârşitul lunii mai constituie alt termen ireal, anunţat, pe la începutul anului, de primarul Câmpulungului, pentru finalizarea unuia dintre şantierele cu activitate suspendată ale familiei de afacerişti cu firme în Stoeneşti, Cetăţeni şi Târgovişte. Cel puţin, acestea au legătură cu contractele municipiului cu data limită încălcată mult şi bine pentru toate lucrările câştigate în mandatul lui Liviu Ţâroiu. Conform unei previziuni din cale-afară de optimiste a singurului cetăţean din oraş care mai are încredere în cuvântul lui Răuţoiu, finalul primăverii trebuia să coincidă cu predarea investiţiei de amenajare a Pieţei Primăriei, o decepţie accentuată de trecerea timpului. Banii şi aşteptarea n-au meritat un deznodământ care, şi când se va întâmpla, n-are cum să îmbunătăţească imaginea departe de a produce satisfacţie. Poate satisface conturile colaboratorilor uniţi de proiectul executat stângaci de o firmă depăşită de valoarea istorică şi arhitecturală a zonei distruse prin nepricepere. Responsabilul moral al alterării calităţii unui monument istoric de clasa A este autoritatea contractantă, care este unul şi acelaşi lucru cu Liviu Ţâroiu, a cărui opţiune a fost pentru un constructor rodat pe uliţe de ţară, fără exerciţiu în intervenţii de fineţe, precum montarea pavajului şi a pietrei cubice. Cum planurile electorale ale lunii mai au picat, nefiind nevoie de o inaugurare acum, prin amânarea alegerilor locale, părţile s-or fi pus de acord să lungească boala până la toamnă. Adică recepţia şi tăierea panglicii să se producă, aşa cum era planificat, într-o lună de campanie electorală.
Muncitorii ADP-ului trebăluiesc într-o zonă de şantier, nepredată încă de Răuţoiu Primăriei
Motivul pentru care executantele Group Concif şi Ratelen Construct nu-şi fac apariţia pe şantierul din Piaţa Primăriei, pentru a-l ajuta pe primarul municipiului să nu mai apară în faţa comunităţii drept „mincinosul mincinoşilor”, n-are legătură cu pandemia. În alte oraşe ale ţării, constructorii publici şi privaţi au profitat de restricţionarea ieşirii din case a românilor şi şi-au derulat proiectele, nestingheriţi de prezenţa oamenilor pe străzi. La Câmpulung, primii care au sărit în izolare, respectând dumnezeieşte impunerile ordonanţelor militare, au fost ADP-iştii şi pricopsiţii cu contracte ai Primăriei. Muncitorii statului, scumpi la vedere în starea de urgenţă, au revenit pe străzi taman când nu era cazul de un supliment de aglomeraţie. În prima zi a relaxării, vineri, 15 mai, cositorii de la Spaţii Verzi s-au găsit să toaleteze arborii şi să defrişeze vegetaţia sălbatică de pe Bulevardul I.C. Brătianu. În schimb, privaţii s-au lăsat aşteptaţi şi în Piaţa Primăriei, şi la Apa Sărată, unde, pentru impresia de mişcare pe un şantier părăsit în câteva rânduri, s-au folosit doi figuranţi recrutaţi, pesemne, de pe la Valea Cetăţuii.
Având de onorat o roabă de contracte în Muscel, este lesne de înţeles de ce afaceriştilor Răuţoiu nu le-a mai ajuns personalul, pentru a „desăvârşi” rateul de sub ferestrele cu muşcate ofilite revenite pe poziţii. Apropo, tot săptămâna trecută, când au profitat de relaxare şi lucrătorii ADP-ului, oamenii Serelor, coordonaţi de şeful Ion Ciortan, decorau ferestrele birourilor din Primărie cu glastrele puse la adăpost pe perioada sezonului rece. Care în 2019-2020 a fost cam călduţ. Deşi montarea la loc a ghivecelor putea să se producă de mult, la ce primăvară prietenoasă am avut, ADP-iştii n-au putut îndeplini sarcina decât în prima zi lucrătoare a săptămânii trecute, când s-a înregistrat cea mai crescută foială pe spaţiul public, odată redeschise instituţiile şi ridicate restricţiile de deplasare ale cetăţenilor.
Cam ciufulite muşcatele scoase din izolare, care, în loc să învioreze cu roşul lor aprins tabloul gri al centrului, au accentuat starea de tristeţe cu aspectul veştejit. După plimbarea scării şi gimnastica aferentă pe trei din cele patru laturi ale instituţiei, ADP-ştilor le va reveni, probabil, şi sarcina udării florilor. Cel puţin, cât era director Liviu Popescu, beneficiarii decorului floral nu se deranjau să stropească ornamentele, chit că operaţiunea nu implică cine ştie ce efort. Dar dacă există atâta serviabilitate la serviciul Consiliului Local, de ce să nu profite?!
Tot pe oamenii ADP-ului i-am remarcat la muncă pe un front de lucru nerecepţionat de Primărie, asta pentru că firmele lui Răuţoiu n-au încheiat lucrarea. Încă găsim tot felul de cabluri înşirate sau ieşite din betoanele turnate cu generozitate, iar de aici senzaţia de lucru neterminat. Acelaşi sentiment că finisajele sunt departe de a fi executate produce şi catacomba pe care va fi dirijată deplasarea persoanelor cu dizabilităţi, a cărei placare, la fel, n-a fost dusă la sfârşit. Nu s-au îmbrăcat în piatră nici oazele răcoroase, graţie jeturilor de apă ţâşnind din ele, în faţa „blocului rechinilor”. Aceeaşi intervenţie trebuie încheiată şi la spaţiile verzi, pe ale căror margini cetăţeanul nu-şi poate trânti şezutul cât mai comod, din cauză că lipseşte placa de deasupra. Cum nu sunt bănci în Piaţa Primăriei – şi nu sunt, pentru că mai sunt atâtea de făcut până la instalarea mobilierului urban -, rondurile de flori rămân singura opţiune a câmpulungeanului învăţat să se relaxare contemplând mişcarea din centru.
Iar săptămâna trecută a fost mişcare, dar nu asigurată de constructorul reţinut de alte contracte încredinţate de primari care se declară mulţumiţi de prestaţiile muncitorilor lui Răuţoiu, cum sunt cei de la Stoeneşti şi Lereşti, care laudă rapiditatea onorării obligaţiilor. Mişcare pe o zonă în şantier au făcut subordonaţii lui Ciortan, de la Spaţii Verzi, care au aranjat gazonul montat în cadrul investiţiei de amenajare. Pe care au crescut ciupercile, după cum puteţi vedea în „ochiurile” netunse. Şi sunt ciuperci, nu glumă, mai ales pe spaţiul verde dintre Primărie şi Judecătorie. „Ciupercăria” din faţa clădirii principale, dacă a existat la fel de roditoare ca în spate, a fost rezolvată în cadrul curăţeniei de primăvară dispuse la începutul stării de alertă. Inclusiv şeful serviciului, Ion Ciortan, a pus „osul la treabă”, manevrând ustensila care îndepărtează surplusul de iarbă în spaţiile inaccesibile maşinii de tuns gazonul. Magda BĂNCESCU