Într-o comună musceleană, oamenii vorbesc pe la colţuri că un domn de vază nu se mai înţelege cu jumătatea sa. Se aude că, prin palatul lor, lucrurile nu mai sunt ca odinioară, iar multe obiecte de valoare sunt folosite pe post de arsenal militar, spărgându-se când în capul unuia, când în capul altuia. Duduia săptămânal ar fi „fardată” cu pumnii de domnul cu funcţie şi bani, care ar exersa pe spinarea ei procedee de K1. Între ce doi soţi a intrat dihonia de la aventurile pe care le-ar avea potentul bărbat cu puştoaicele din comună. Ca să se răzbune femeia încoronată şi-ar fi găsit şi ea un ibovnic. După atâtea lupte şi vânătăi făcute de unul altuia cei doi ar fi ajuns la un consens: să locuiască sub acelaşi, dar să-şi vadă fiecare de viaţa lui. Motivul: au adunat împreună o avere considerabilă, pe care ar fi rău să o piardă.
Cavalerul fomist
Deşi se crede cel mai tare, cel mai deştept şi mai frumos tip din oraş, un “papagal” care a profitat tot timpul de pe urma altora, se gudură pe lângă o femeie urâţică, dar plină de bani. Profitorul n-o iubeşte, dar din interes se afişează cu ea pe la sindrofii, ca să vadă lumea că este cucerirea lui. De când a cunoscut-o pe femeie, insul o duce tare bine. Fiindcă dama ţine la el sincer şi crede că dragostea este reciprocă, într-o zi i-a făcut un cadou costisitor: o excursie de vis într-o ţară exotică, unde ajungi poate o singură dată în viaţă, dacă ai norocul cavalerului fomist. „Betty cea urâtă” nici nu bănuieşte că individul doar se foloseşte de ea şi că după ce se va plictisi, îi va da papucii, aşa cum a mai făcut şi cu alte foste cuceriri uitate de mult.
Musceleanul de pe bulevard