„Grosul” şomerilor nou alăturaţi muscelenilor fără loc de muncă provin de la firma Montana MG, care a intrat, de curând, în faliment. Luna trecută, la şase luni distanţă de momentul intrării în insolvenţă, firma soţilor Marinela şi Gheorghe Bulugea, acţionari cu câte 50%, ultimul având şi calitatea de administrator, şi-a pierdut dreptul de administrare în favoarea lichidatorului, care are sarcina de a-i valorifica bunurile, pentru plata datoriilor. În ceea ce priveşte soarta personalului, în jur de 150 de angajaţi ai acestei societăţi etalon în domeniul în care a activat au rămas fără un loc de muncă la începutul acestui an. Împreună cu cei 100 de salariaţi disponibilizaţi, la sfârşit de decembrie, de producătorul de componente auto Automotive Complete Sytems, ale cărui probleme s-au acutizat în ultima vreme, sunt 250 de musceleni, dintr-un foc, care saltă rata şomajului la Câmpulung. Nu pentru mult timp, dată fiind criza de forţă de muncă reclamată de societăţile locale, care trag nădejde să-şi completeze personalul cu oamenii buni dintre cei rămaşi fără serviciu în această perioadă. Factorul emoţional reprezentat de sutele de oameni rămaşi pe drumuri, în puterea vârstei, este dublat de nostalgia generată de închiderea unui capitol de 44 de ani din istoria ARO: activitatea Matriţelor uzinei, derulată în halele devenite, în urmă cu 16 ani, proprietatea Montana MG.
Lichidatorul Grulen şi CESAR administrează falimentul firmei lui Bulugea
Saltul firmei Montana MG de la insolvenţă la faliment a fost extrem de rapid, eliminând orice intenţie de redresare sau măcar de lungire a agoniei. Practic, în doar şase luni, Matriţele lui Bulugea au trecut de la posibilitatea de reorganizare a activităţii, în cadrul procedurii generale, la dizolvare şi pierderea dreptului de administrare în favoarea unui lichidator judiciar. Intrarea în procedura insolvenţei, în forma generală, a fost opţiunea debitoarei Montana MG, înaintată instanţei prin reprezentantul legal Gheorghe Bulugea. Pe 6 iunie 2019, Tribunalul Specializat Argeş a admis solicitarea societăţii câmpulungene, pentru care a numit un administrator judiciar provizoriu. Prosolvenţa IPURL, din Piteşti, reprezentată de Ion Savu, de al cărui nume se leagă mai multe falimente locale celebre: Grulen (pe atunci, Ion Savu reprezenta Expert Cons 2002), Muscelpan, firma de maxi-taxi Apollo, CESAR, Transmin, fiind numit, pentru scurt timp, şi la Amrom Automotive 2006.
În iunie, când pentru Montana MG s-a deschis procedura generală a insolvenţei, magistratul a fixat sarcinile administratorului judiciar, pentru care a stabilit o retribuţie lunară de 1.000 lei, plus TVA, plătită din averea debitoarei. În cazul în care se constata lipsa disponibilităţilor în contul firmei lui Bulugea, se apela la fondul de lichidare. Montana MG îşi menţinea dreptul de administrare pe durata procedurii generale, în care creditorii erau notificaţi în legătură cu hotărârea Tribunalului şi intrarea societăţii în insolvenţă, faţă de care puteau înainta opoziţii. Etapele fireşti ale procedurii aveau următoarele termene impuse de judecătorul sindic: 22 iulie 2019 – înregistrarea declaraţiilor de creanţă; 12 august 2019 – verificarea creanţelor şi întocmirea tabelului preliminar; 9 septembrie 2019 – soluţionarea contestaţiilor, în caz că un creditor sau mai mulţi ripostau faţă de sumele înscrise de administratorul judiciar, şi întocmirea tabelului definitiv de creanţe. Pe lângă rapoartele specifice insolvenţei, administratorului judiciar i s-a cerut ca, în termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii, să realizeze o inventariere a bunurilor, pe lângă alte obligaţii normale într-un astfel de proces.
Remuneraţia lunară cuvenită administratorului judiciar a crescut la 4.700 lei, lunar, plus TVA, după confirmarea acestuia în calitate de administrator judiciar definitiv. Adunarea Generală a Creditorilor a desemnat un Comitet al Creditorilor, în a cărui componenţă au intrat Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, Unicredit Bank SA, în calitate de membri, şi Gheorghe Bulugea, cu rol de preşedinte, el având cea mai mare sumă de recuperat.
După aceste formalităţi consumate în luna august, confirmate şi de instanţă, toamna trecută, a urmat o decizie care a luat prin surprindere pe toată lumea: intrarea firmei Montana MG în faliment. Magistratul Tribunalului Specializat s-a pronunţat asupra cererii administratorului judiciar pe 19 decembrie 2019, când a dispus dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare. S-au fixat noi termene pentru cei interesaţi să-şi recupereze sumele datorate de firma lui Gheorghe Bulugea: 3 februarie 2020 – termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor; 5 martie 2020 – termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora; termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor va fi de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a tabelului suplimentar; 6 aprilie 2020 – termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat.
În decembrie, când s-a hotărât deschiderea procedurii generale a falimentului, instanţa a mai dispus sigilarea şi inventarierea bunurilor din averea debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare. Lichidatorului judiciar i s-a impus întocmirea, la fiecare trei luni, începând cu data debutului lichidării, şi prezentarea Comitetului Creditorilor a raportului asupra fondurilor obţinute şi a planului de distribuţie.
Opţiunea pentru faliment, surprinzătoare, în condiţiile în care firma nu era, economic vorbind, la pământ
În cele şase luni care au precedat pronunţarea falimentului, s-au aliniat la startul insolvenţei următorii creditori: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, Unicredit Bank SA, Primăria Câmpulung, Ramoss Com SRL, Vigra Marketing SRL, Nesadi Protect SRL, Sovecord – Int SA, Engie Romania SA, Clemans SRL, Bit Logistic Plus SRL, Socandance MD SRL, Schmolz Bickenbach Romania SRL, Linde Gaz Romania SRL, Unicredit Leasing Corporation IFN SA, Raiffeisen Leasing IFN SA, Grenke Renting SRL, Metarex SRL, Tud Realis SRL, Marsipo Prod SRL, Bogner Edelstahl SRL, Intercasa SRL. Însuşi patronul Gheorghe Bulugea figurează pe lista de creditori, alături de o altă firmă a sa, Montana MG Transport SRL. Procedura falimentului continuă pe 6 februarie 2020.
Intrarea Montana MG în faliment, la dorinţa sa, susţinută în faţa tribunalului de către lichidator, surprinde, întrucât nu se ştia ca societatea să se afle într-o situaţie financiară dramatică. Cel puţin, cifrele prezentate public, pe baza raportărilor către Finanţele Publice, nu conduc către o stare de prăbuşire economică a firmei, chiar dacă un declin a existat. Matriţele, în existenţa lor sub un patron, au avut şi suişuri, şi coborâşuri, anul de vârf reprezentându-l 2005, când funcţionau, conform datelor oficiale, cu 631 de angajaţi şi înregistrau o cifră de afaceri de aproximativ 12 milioane euro. În 2018, numărul salariaţilor scăzuse la doar 190, iar cifra de afaceri se situa la aproximativ 3 milioane euro. Dar, în toţi aceşti ani, Montana MG a fost permanent pe profit, de aici mirarea generală legată de decizia managerilor de a-şi lichida activitatea.
Falimentul Montana MG se produce la zece ani distanţă de dispariţia FSM
Ca o ironie, falimentul Montanei MG se produce la zece ani distanţă de momentul lichidării Fabricii de Scule şi Matriţe, ale cărei imobile le-a cumpărat şi modernizat, dezvoltând pe locul fostei subsidiare ARO o afacere care părea durabilă. Vă amintim că, pe 31 martie 2004, ARO vindea din patrimoniu către SC Montana MG SRL active fixe la o valoare de 28,3 miliarde lei vechi, reprezentând: hale industriale şi utilaje aparţinând Secţiei Sculărie şi Matriţe, în sumă de 18,9 miliarde lei vechi, şi terenurile aferente, în sumă de 9,4 miliarde lei vechi. Montana MG a plătit pe această comoară de pe platforma industrială 2,7 milioane de dolari. În cei 16 ani trecuţi de atunci, omul de afaceri a dezvoltat o investiţie al cărei deznodământ, care se scrie sub ochii noştri, părea imposibil de anticipat.
Construcţia Fabricii de Matriţe Auto, denumirea sa iniţială, a început în anul 1971 şi s-a finalizat în 1976, când a fost dată în folosinţă parţial, devenind rapid mândria directorului Victor Naghi. Modernizarea ei a continuat şi după 1976, în cadrul relaţiilor de întrajutorare stabilite între România şi China. Victor Naghi a stăruit foarte mult la Ministerul Construcţiilor de Maşini ca uzina să aibă o fabrică de matriţe proprie. Oportunitatea s-a ivit după inundaţiile din 1970, care au transformat România într-o mare de noroi. În luna mai a anului 1970, Guvernul chinez a oferit statului român un sprijin de 25 de milioane de dolari americani. Şi Câmpulungul a beneficiat de pe urma acordului de colaborare între cele două ţări, alegându-se cu Fabrica de Matriţe. „Perla” Uzinei ARO a fost construită sub supravegherea chinezilor – care au venit în mai multe serii la Câmpulung -, cu forţă de muncă locală, şi a fost dotată cu utilajele aduse din China. O secvenţă memorabilă din istoria ARO Câmpulung: inginerul Jiang Zemin, şeful delegaţiei care a supravegheat montarea celei mai mari prese la Fabrica de Matriţe, în anul 1977, pe durata căruia a stat aproape şapte luni la Câmpulung, a devenit preşedintele Chinei, pe 27 martie 1993, funcţie pe care a deţinut-o până pe 15 martie 2003.
După 44 de ani de activitate în regim de stat, apoi privat, Matriţele Uzinei ARO dispar odată cu falimentul proprietarei Montana MG, închizându-se astfel ultimul capitol al unei istorii tulburătoare. Magda BĂNCESCU