27.7 C
Campulung Muscel
17/06/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

4.Răspunderea faţă de mântuirea copiilor (2 Timotei 3:15)

Am urmărit până acum locul pe care-l acordă Dumnezeu copiilor în familiile celor credincioşi şi cum, datorită lor, sunt făcute acele vizite divine. Iată şi reversul impresionant: Faraon este şi el atent în primul rând faţă de copii. „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!” Poate parafrazând, dar nu prin atitudinea lui Faraon, am putea interpreta: luaţi seama, căci este bine numai atunci când porniţi întâi cu copiii voştri! Dacă inimile fiilor lui Israel au putut să se întoarcă din pustie înspre Egipt, unde îşi lăsaseră oalele cu carne, ceapa, usturoiul şi prazul, cu cât mai mult s-ar fi întors în Egipt, dacă ar fi lăsat acolo pe copiii lor! Dacă o vacă se întoarce din drum după un viţel care mugeşte, ce afectaţi trebuie să fie părinţii care ştiu că şi-au lăsat copiii departe! În mod practic, când copiii noştri nu sunt cu noi în adunare, atunci gândurile din inima noastră se vor întoarce acolo unde i-am lăsat pe copii. Dacă i-am aduce mereu şi pe copii aici, în adunare, împreună cu noi, cu indiferent ce sacrificii, ce liniştită ne-ar fi inima şi cum am evita să mai fim noi aici, iar inima noastră acasă, alături de ei!

Tot din acest dialog sugestie, putem reţine ce spune Faraon mai departe: „Nu, nu; ci duceţi-vă voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aţa aţi cerut” versetul 11. Iată gândul lui Faraon: „voi, bărbaţii, să slujiţi Domnului!” Ce deschisă era inima lui Faraon, ca să reproducă autentic concepţia lumii, prin prisma căreia credinţa este doar apanajul unora din familie, dintre care cel mai puţin pentru copii. Nu este normal lucrul acesta şi, ca soţi credincioşi, ar trebui să fim atenţi ca să nu ne facem împlinitorii unor gânduri de-ale lumii (de-ale Egiptului), ci împlinitorii gândurilor lui Dumnezeu. El doreşte ca toţi aceia pe care ni i-a dat să fie în locul unde suntem şi noi, aşa cum remarcă Moise: „avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului”.

Un alt obicei sfânt este cel practicat în casa lui Iov: „Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor, să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa avea Iov obicei să facă” Iov 1:4-5. Este remarcabilă atitudinea lui Iov, care nu-i întreba pe copiii săi de modul cum s-au distrat sau dacă le-a plăcut ospăţu1; el nu era preocupat de bucuria lor superficială, ci era atent ca nu cumva sfinţenia să fie întinată în mijlocul sărbătorilor. După fiecare asemenea sărbătoare a copiilor săi, mergea la altar să aducă o jertfă  nu pentru un rău evident, ci pentru un rău care putea fi posibil şi de care ei, copiii, nu-şi puteau da seama. El apela la jertfă, pentru ca sfinţenia dorită pentru el şi pentru ai lui să nu fie cu nimic ştirbită.

Este de remarcat, de asemenea, că după ce se prezintă acest obicei sfânt, Satana rămâne nemulţumit. El se iveşte îndată în consiliul ceresc al fiilor lui Dumnezeu, ca să-l pârască pe Iov. Iov dorea pentru el o viaţă de sfinţenie, dar o dorea lărgită şi pentru ai lui; era o sfinţenie pentru care dorea să cucerească noi teritorii. Satana însă nu poate tolera acest cadru şi se prezintă în consiliul fiilor lui Dumnezeu ca să-l pârască pe Iov, iritat oarecum de faptul că el nu se mulţumise doar cu propria lui credinţă, doar cu propria lui sfinţenie, ci se ocupa şi de sfinţenia copiilor lui, revenind mereu la altar. În timp ce copiii săi obişnuiau aceste întâlniri de sărbătoare şi de bucurie, el obişnuia întâlnirile la altar.

În familia credinţei obiceiurile sfinte sunt atât de necesare! Copiii noştri sunt răscumpăraţi şi ei, chiar dacă încă nu ştiu lucrul acesta sau nu-l cred; dar ei trebuie să-l cunoască şi să accepte personal principiile răscumpărării, pentru a intra în răscumpărarea în care sunt cuprinşi prin actul lui Dumnezeu.

(Continuare în numărul viitor)

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!