Magda BĂNCESCU
Pauza pe care şi-au dat-o aleşii, supuşi, de la B la Z (Bădescu – Zenovie), lui Liviu Ţâroiu, în chestiunea reorganizării pe plus a personalului Primăriei, chipurile, ar fi pentru consultarea tuturor partidelor din componenţa Consiliului Local. Asta pentru că varianta nr.1, cu suplimentul de 28 de posturi, dintre care doar 9 impuse prin legea care obligă instituţia să aibă doi auditori şi un serviciu special pentru iluminatul public, s-a conturat după cum a voit conducătorul. În răstimpul de o lună, care desparte prima tentativă de a trece prin Consiliu o hotărâre aproape la fel de nesimţită precum cea/cele cu salariile, de următoarea şedinţă, Liviu Ţâroiu aşteaptă propuneri de la consilieri. Un pretext isteţ ca să le închidă gura, că, vezi Doamne, le-a cerut părerea. Deşi, dacă ţinea atât de mult la ea, le-o solicita de prima dată. Dar n-a făcut-o, deoarece nu dă o ceapă degerată pe „autoritatea” Consiliului, pe care îl are la degetul mic. PSD-iştii votează cum dictează partidul, cei doi de la ALDE, fără PSD, sunt, clar, în afara Consiliului, de la anul, şi nicio şansă la al doilea mandat nici pentru Constantin Staicu, dacă rămâne la PAM. Iar liberalii, spre norocul lui Liviu Ţâroiu, votează altfel decât prestează scenic.
O sugestie transmisă public primarului de glumeţul de la ALDE, înainte de ruperea frăţiei la cei de sus, era de trei viceprimari: câte unul pentru Grui, Vişoi şi centru. Deşi mai potrivit era, ţinând cont de ce s-a urmărit prin alegerea secundului, în urmă cu trei ani – şi anume să fie cuminţel, să nu cârtească şi să-şi vadă de ale lui -, ca lui Liviu Ţâroiu să i se recomande exemplul lui Hristu Dică, de la Vlădeşti. Care a anunţat că renunţă la serviciile vicelui ca să scutească o chenzină. Şi cel de la Vlădeşti nu era chiar „de umplutură”.
Cea mai serioasă propunere de reorganizare, asupra căreia ne aşteptăm ca aleşii să reflecteze şi să o susţină la şedinţa din septembrie, priveşte Poliţia Locală. Câmpulungul o duce mai bine fără acest serviciu mult prea numeros şi mult prea costisitor pentru banul public: 37 de salariaţi, care consumă într-un an 2,36 milioane de lei. Anul trecut, cu o sumă comparabilă, ca să aveţi o idee a prăpădului cauzat bugetului de aceşti angajaţi inutili comunităţii locale, s-a amenajat partea sudică a centrului municipiului. Tronsonul cuprins între „Bărăţie” şi „Dinicu Golescu”, care a presupus o cheltuială apropiată celei irosite cu funcţionarea Poliţiei Locale. Fără acest serviciu pe schema de personal, în fiecare an, s-ar putea realiza o investiţie cum a fost cea din zona Piaţetei şi Parcului Jurământului şi a străzilor Negru Vodă şi Republicii. Şi-am fi incomparabil mai câştigaţi, ca localitate cu aspectul îmbunătăţit, decât să arunci, an de an, 24 de miliarde de lei vechi pe ceva ce nu ne trebuie.
2,31 milioane de lei sunt bani prăpădiţi cu salariile agenţilor lui Liviu Ţâroiu, mai blamaţi de câmpulungeni decât încasatorii de la ghişeu, unde omul lasă impozitul pe locuinţă, pe maşină şi ce obligaţii mai are la Primărie. Bani care, în loc să-i netezească drumurile prin oraş, căci de aceea plăteşte omul că deţine un autoturism, intră în buzunarele comunitarilor. 1,8 milioane de lei, mai precis, sunt lefurile anului 2019, 454.000 lei, norma de hrană şi voucherele de vacanţă, iar diferenţa de 45.000 lei, contribuţii. Vă daţi seama, 4 miliarde şi jumătate de lei vechi într-un an, doar hrana şi vacanţele poliţiştilor locali! O enormitate numai aceste suplimente în completarea cu generozitate a salariului care i-a pus pe gânduri şi pe poliţiştii de la Municipală.
Desfiinţarea Poliţiei Locale arată a încercare de reorganizare adevărată a Primăriei, care iată de ce n-a avut niciodată compartiment pentru fonduri europene. Că n-a mai avut loc de „asistaţii” care compun acest serviciu de votanţi, de care, cu siguranţă, nu se va atinge nimeni în preajma lui 2020. Dacă Ţâroiu n-a avut curaj să-i mute din Primărie la fosta Şcoală nr.5, deşi există o hotărâre de Consiliu dată în mandatul său!
O fostă angajată a Primăriei confirmă ceea ce simte şi vede tot câmpulungeanul. Şi anume că nu fac nimic, dar absolut nimic. „Stau cu burta la soare – sau la bănci – ca să-şi umple portofelele cu salariile grase, date din munca celor care asudă pentru puturoşenia lor.”, am citat ce-a consemnat doamna pe marginea relatării despre Crucea Jurământului încălecată de ursari şi rudari, sub privirile de viţele nevinovate ale paznicilor avutului public. În cazul prezentat, un monument istoric a cărui însemnătate depăşeşte puterea de înţelegere a slujbaşilor în uniformă, atât de departe de rolul de gardieni ai istoriei locale. În schimb, sunt foarte aproape de descrierea oferită de doamna care a avut o experienţă ca salariată a Primăriei: „nesimţiţi şi ignoraţi, al căror tupeu a ajuns la maxim”. „Nu ai cu cine sta de vorbă”, lucru de care s-a convins personal, având nişte conflicte pentru rezolvarea cărora a apelat la serviciile colegilor ei de muncă. Degeaba.
Primăria a plantat, special pentru protejarea de vânt, ploaie şi ninsoare a agentului care încasează şi sporuri pentru condiţii de muncă, nişte gherete prin parcuri, pe care ar face bine să le retragă. Pentru că sunt goale tot timpul, în ciuda faptului că locurile destinate copiilor sunt supuse frecvent vandalismelor nesancţionate cu altceva decât scârba publică faţă de cel mai nefolositor compartiment din subordinea lui Ţâroiu. Au regulamente peste regulamente, menite să-i ajute să acţioneze, căci, în afara salariilor, s-au văitat că n-au lege locală, în baza căreia să se ducă peste unul şi altul. Le-a dat Ţâroiu şi legi, şi bani, şi hrană, şi degeaba. Iar cei 37 rezistă.
Dacă de Poliţia Locală aleşii n-au cutezat să se lege, în timpul scurtei discuţii care a urmat retragerii din dezbatere a temei reorganizării, a rămas să „rumege” ce fac cu ADP-ul. Care nu se micşorează, dar nici nu se măreşte, cum voiesc şefii care n-au cu cine curăţa oraşul cufundat în gunoi. Situaţie care ne inspiră altă propunere: cei 37 de la Locală, cu câte o mătură în braţe, să fie trecuţi la ADP. Astfel, nu ajunge nimeni pe drumuri. De fapt, abia în acest scenariu avem o şansă să-i vedem pe comunitari pe drumuri.