Magda BĂNCESCU
„Nesimţire”, un cuvânt la care autorităţile noastre şi subalternii lor au devenit imuni, atâta timp cât punga creşte. Este eticheta aplicată Executivului de câmpulungenii scârbiţi de măgăriile fără perdea din Primăria pregătită să primească o infuzie zdravănă de pile, sub pretextul unor nevoi descoperite între 2016 şi 2019. Eticheta ar fi de dorit să se reflecte în votul de la anul, căci realegerea actualului şef al Primăriei şi a actualilor consilieri locali denotă, nu vă supăraţi, că merităm jetul de nesimţire îndreptat în direcţia noastră. Nevoia noastră, diferită de a capilor Primăriei, este să scăpăm de aceşti aleşi, mai periculoşi decât paraziţii din tufele municipale, care au tocat peste 300 de miliarde de lei vechi, economiile Câmpulungului, pe ce (nu) se vede în oraş. Cu siguranţă, sunt destui între admiratorii lui Ţâroiu, care se vor grăbi să-i ia apărarea, cum că omul a făcut! A făcut, numai că ce a făcut este bătaie de joc de ordinul zecilor de miliarde de lei vechi „bucata”. V-am arătat şi vom arăta şi de acum înainte ce cârcăli sunt marile investiţii care vor constitui portofoliul primului său mandat de primar.
Vestea că Primăria se umple cu alţi incompetenţi, graţie celor 33 de posturi disponibile, dintre care 28 nou-nouţe, apărute pe grila din 2019, comparativ cu cea din 2016 – şi, cel mai probabil, făgăduite -, a tulburat aleanul colectiv al finalului de vacanţă. Cât trebuie să mai suportăm?, este una dintre zecile de reacţii declanşate de publicarea intenţiilor de lărgire a colectivului cu alţi protejaţi aflaţi pe tuşă. Te pomeneşti că or fi aceiaşi pentru care se ridică blocul “prăpădiţilor” repartizaţi în apartamente de 88.500 euro. Estimarea proiectantului, nu a noastră.
Teoretic, trebuie să mai suportăm până la anul. Practic, vom vedea, deşi, în ultimii trei ani, am văzut destule încât să nu ne dorim o continuare la fel. 5.263 de câmpulungeni, adică un sfert din populaţia care trăieşte efectiv în oraş, au crezut, în 2016, că pun, în locul unui primar visător, un om cu picioarele înfipte în realitate şi vedere în viitor. De unde! Viitorul „pică”, în contextul unor hotărâri bazate strict pe interesul personal: salarii peste încasări, taxe şi impozite peste aşteptările contribuabililor şi, lovitura finalului de mandat, asigurarea cu serviciu a unui purcoi de favoriţi, pe motiv că are Primăria nevoi descoperite, după cum v-am spus, din 2016, de când e Ţâroiu primar, încoace. Noi suntem proşti? Nu ştim ce nevoi au, de se pregătesc să se calce pe bătături, în birourile şi pe holurile Primăriei?
Pungăşia merge într-acolo încât tragerea de schema de personal urmăreşte plantarea unor şefi noi, dintre cei cu leafa de bază de 7.505 lei. Asta până la anul, când, având alegeri în meniu, sigur 2020 debutează cu confetti din fluturaşii de salarii. Vor fi, cel puţin, trei şefi noi: unul, la un aşa-zis Serviciu de Dezvoltare Locală, altul, la Serviciul Iluminat Public Local. Servicii nou-înfiinţate, cărora le trebuie conducători. Primul, subordonat primarului, celălalt, Consiliului Local, care, practic, îi este şi el subordonat tot primarului. Deşi organigrama arată exact contrariul. Şeful cel mai şef, imediat după Ţâroiu, detronând-o şi pe Iarca, şi pe secretarul municipiului, va fi administratorul public, care, bănuim, va avea salariul cel mai apropiat de al primarului.
Că am adus vorba despre spaţiile instituţiei. Unde îi bagă Ţâroiu pe cei 28 sau 33 „recruţi” – în caz că angajează până la ultimul -, dacă pe poliţiştii locali nu-i mută, cu forţa, la fosta Şcoală 5, cum s-a aprobat în acest mandat? Bani ca să sporească încăperile instituţiei cu mansarda neutilizată nu mai sunt, deşi era vorba de pe vremea lui Andrei de o investiţie în podul Primăriei. Acum e nevoie mai mult ca oricând de birouri, în caz că şeful nu doreşte să le ia aerul subalternilor obligaţi să se înghesuie pentru colegi noi. Uite aşa i se îndeplineşte obiectivul primarului de a face economii la utilităţi, plătind mai puţin la căldură dacă îi apropie pe subordonaţii unii de ceilalţi.
Problema spaţiului e cea mai lipsită de importanţă dintre cele generate de suplimentarea personalului, care sperăm că e doar o glumă proastă în acest moment de restrişte financiară. Adică, la orice i se cere în Consiliu, Liviu Ţâroiu invocă lipsa banilor, dar are tupeu să facă angajări?! Salariile pe care, oricât de iscusită ar fi doamna Iarca la socoteli, nu vedem de unde le scoate. Căci „materia impozabilă” s-ar putea să-şi ia tălpăşiţa cu totul, îngreţoşată de „unitatea de pensionari şi babe”, altă etichetă aplicată de popor, în mediul on-line, unde lumea s-a descărcat vârtos pe seama idioţiei ghizilor noştri către faliment. „Pensionari şi babe” care, în loc să vadă de nepoţi, se ţin de porcării pe banul public. Cetăţenii, în caz că aleşii ţin la părerea lor, nu vorbesc decât despre şpăgi, despre furat, despre ocuparea posturilor din Primărie de copii şi neamuri ale celor în funcţie, despre trasul pentru ei, despre aspectul groaznic al oraşului şi „mutilarea” lui de către toţi primarii perindaţi, despre salariile „barosane”, despre „ciolanul” despre care se ştie că atrage bugetarii şi pensionarii. Şi despre faptul că „nimeni n-are curaj să le-o tragă jigodiilor acestora”, cum s-a exprimat unul dintre „proştii” cotizanţi la buget, care aşteaptă la semafor, în timp ce colaboratorul de succes al lui Ţâroiu şi-a redus programul de lucru la două ore pe zi, când ritmul de lucru firesc era non-stop, din cauză că – poftim belea – i s-a stricat freza! Şi este normal să-i crape ceva, când termenul de predare pentru pod e septembrie. Şi a naibii ploaie nu mai cade, ca să obţină primarul învoirea motivată de la Meteorologie, cum a procedat cu centrul!
Să zicem că scamatorii cifrelor o mai încropesc o vreme şi cu salariile. Însă nu ne dă pace următoarea frământare. De unde ia oameni pentru posturile pretenţioase din Primărie, adaptate rigorilor strategiei dezvoltării locale? Nu primarul, cu gura lui atotştiutoare, se văita că nu mai sunt oameni şi, în special, nu mai sunt oameni de calitate la Câmpulung?!
Oamenii de calitate, de a căror absenţă se plânge Ţâroiu, nu din oraş lipsesc, ci de la conducerea oraşului. De aceea ne-am dori, din toată inima, să avem, la anul, candidaţi cu dragoste pentru Câmpulung, eventual, din rândul celor asiguraţi material, ca să nu mai existe îndoiala că vin la Primărie pentru indemnizaţii, pentru contractele cu privaţii, pentru angajări, comisioane, procente şi restul şmecheriilor arhicunoscute.