Astăzi se împlinesc 75 de ani de la lovitura de stat de la 23 august 1944, când România a întors armele împotriva fostului aliat, Germania, şi s-a aliat cu Naţiunile Unite, decizie luată de suveranul României, Regele Mihai. Regele Mihai şi-a dat acordul înlăturării prin forţă a mareşalului Ion Antonescu. Tot atunci s-au pus bazele Blocului Naţional-Democrat, o coaliţie democratică naţională, care reunea principalele forţe politice: PNL, PNŢ, PSD, PCR. Ziua înlăturării mareşalului Ion Antonescu şi a guvernului său a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României, din 1948 şi până în 1990. Însă, pentru România, acea zi poate simboliza şi începutul calvarului comunist, când s-a trecut de la dictatură militară la una totalitară, fiind instaurat treptat un regim politic de extremă stângă, Comunismul.
Pentru înţelegerea şi recuperarea unor momente cruciale din istoria României, Consiliul Superior al Magistraturii a publicat pe site documente relevante. Unele dintre acestea oglindesc actul de la 23 august 1944. 17 volume, care însumează peste 6.000 de file, este dosarul impresionant al acestei zile. Aici au fost adunate actele clasate la „arhiva specială” – Problema „23 august”, în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne, Vasile Negrea. „Cel mai important şi cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi Stârcea (1909-1991). Industriaş, proprietar agricol şi diplomat român, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, secretar particular al Regelui Mihai (1942), apoi mareşal al Curţii Regale (1943-1944), a fost arestat în septembrie 1947 şi judecat în „Procesul Maniu – Mihalache”. Încarcerat mai întâi la Penitenciarul Timişoara, apoi la Craiova (1949), a fost din nou anchetat (1951-1953), în vederea folosirii sale în cadrul procesului „lotului” Lucreţiu Pătrăşcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare şi confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. După eliberare, a lucrat ca muncitor la şantierul Monumentelor istorice de la Bărăţia din Câmpulung-Muscel, apoi pe un şantier de construcţii. La 5 septembrie 1964, în urma primirii paşaportului, a reuşit să plece din România la soţia sa, stabilită la Geneva, în Elveţia.
Una din condiţiile puse de Securitate pentru punerea în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic, în care să relateze ceea ce cunoştea despre evoluţia evenimentelor şi relaţiilor din lumea politică românească, din timpul celui De-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la Bucureşti şi a reacţiilor acestora la diversele situaţii cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.
Exemplarul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găseşte în întregime în volumele 1-6 ale dosarului P 10933. Următoarele volume, 7-10, conţin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor şi încheiate, după cum reiese din notiţa de la finalul acestora, „vineri, 23.XI.1962”. De reţinut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din penitenciar (27.XI.1962).
Volumul 11 conţine referate cu propunerea de arestare a presupusului spion vest-german, Robert Peuker, semnate de ministrul Afacerilor Interne, Alexandru Drăghici, declaraţii ale generalului Ion Eremia, Traian Puiu şi alţii, pe teme foarte variate, pornind de la politică externă până la organizarea şi funcţionarea Mişcării Legionare.
Volumul 12 cuprinde mai multe declaraţii cu privire la actul de la 23 august 1944, ale lui Gheorghe Ionescu Bălăceanu (1910-?), şef al cancelariei Mareşalatului Curţii Regale (1937-1944), lt.col. Traian Borcescu (1899-1997), şef al Secţiei Contrainformaţii din S.S.I. (1941-1944) şi Alexandru Alexandrini (1902-1981), om politic liberal, subsecretar de stat (1945-1946) şi ministru (1946-1947) al Finanţelor, din partea P.N.L. – Tătărescu, în guvernul Petru Groza.
Volumele 13-16 conţin copii şi originale după declaraţiile lui Anton Dumitrescu (1902-1992), ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944), Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, director adjunct al Direcţiunii Cabinetului şi Cifrului din Ministerul Afacerilor Străine (1944) şi Traian Borcescu, precum şi o serie de „amintiri” în care sunt prezentate amănunţit pregătirile apropiaţilor Regelui Mihai pentru arestarea mareşalului Ion Antonescu, încă din primăvara anului 1944 şi soarta acestuia după arestare. Fiecare din autorii declaraţiilor prezintă şi parcursul lor biografic şi profesional până la momentul arestării de către comunişti. Detalii interesante aflăm şi despre schimbările de la vârful Serviciului Special de Informaţii, începând din toamna anului 1944.
În aceste volume se găsesc o serie de „portrete”, în fapt nişte fişe biografice sumare ale Regilor Carol al II-lea şi Mihai, ale Reginei mamă Elena, precum şi ale celor aflaţi în preajma familiei regale a României: Mircea Ioaniţiu, secretar particular al Regelui Mihai, căpitanul de jandarmi Jacques Vergotti, ofiţer de ordonanţă al Regelui, doamnele de onoare ale Reginei Elena, Nelly Catargi şi Elisabeta Ghica, ale adjutanţilor regelui din anii 1940-1944 şi altele.
Ultimul volum, numărul 17, conţine mai multe note informative furnizate de câţiva agenţi ai Securităţii, între anii 1963-1967, în care sunt prezentate discuţiile purtate cu Ioan Mocsony-Stârcea în perioada de după eliberarea sa din penitenciar, cu detalii despre stabilirea la Câmpulung Muscel, căutarea unui loc de muncă, refuzul primit din cauza trecutului său, etc. La acestea se adaugă câteva scrisori şi telegrame primite din străinătate de cel urmărit, precum şi cele pe care acesta le expediază soţiei sale aflate în Elveţia.”, este documentul publicat pe site-ul CNSAS, destinat publicului larg, interesat de istoria României în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, dar şi de comunismul românesc la începuturile sale. Ioan Mocsonyi Stârcea a locuit în Câmpulung la Vila Golescu, pe strada Soldar Golescu, nr. 3. Mircea SIMIONESCU