Vreme de 20 de ani, până să se instaleze în funcţia de primar Paul Ion Marin, viceprimar între 2000-2004, toate realizările administraţiei publice locale însemnau, conform susţinerilor sale, trei Cămine Culturale şi o reţea de apă, şi aceea introdusă parţial, pe la începutul anilor ’70. Nu drumuri, nu şcoli, nemaivorbind de alte modernizări nerecunoscute de opoziţie, fapt care l-a făcut pe actualul şef al Executivului să iasă public şi să-şi expună munca întreprinsă în cei 15 ani de când conduce comuna Stoeneşti. Acesta recunoaşte că, în ciuda investiţiilor, localitatea nu se poate compara cu Lereşti şi Rucăr, nivel la care doresc să ajungă şi majoritatea stoeneştenilor. Lereşti, de pildă, încă din perioada comunistă, avea renumele oficial de cea mai frumoasă comună turistică din România. „Drumul judeţean nu aparţine comunei, ci numai străzile lăturalnice. Ei n-au mai mult de 15 kilometri de asfalt.”, pe care Paul Marin îi pune în balanţă cu 32 de kilometri pe care a turnat covor bituminos de când este primar.
„Aici era o ţigănie, intrai ca într-un grajd”
Când a pus piciorul în instituţia în care lucrează de 19 ani, ca viceprimar şi primar, Paul Marin spunea că sala în care încheia căsătoriile avea nişte duşumele bătute în urmă cu 50 de ani: „Li se înţepeneau femeilor tocurile între ele şi rămâneau desculţe. Aici era o ţigănie, intrai ca într-un grajd. Acum, avem Primărie de o sută de ani, făcută cu tehnologie modernă. Inclusiv sistem de alarmă avem. Dacă acum s-a luat curentul, eu am curent, căci generatorul porneşte automat… Cu senzori de mişcare.”
Şeful Executivului se laudă şi cu un „sistem de iluminat ca la carte, cu LED, toată naţionala, toată judeţeana. Ce-a fost pe aici (n.r. în centru) am dus la periferii. O mai trebui pe ici, pe colo, pe câte o uliţă. Dar, oricum, sistemul este pus la punct. Când am venit la Primărie, n-aveau curent, n-aveau telefon, pentru că n-aveau bani să-l plătească. Şi le tăiaseră. De aici s-a plecat. Şi mă judecă cine? Nişte copii! Mă judecă cine n-a muncit în viaţa lui.”, mai spune primarul, care a ajuns până la a monitoriza video 14 zone din localitate.
Cele trei Cămine Culturale, despre care spunea la început, erau nefuncţionale, la preluarea prerogativelor de edil şef. „Grajduri! Nu puteai să intri! La acesta, tavanul era căzut. Cel de la Bădeni era vraişte. Am cumpărat veselă şi tot ce trebuie, numai că acum nu se mai fac decât pomeni. Doar nu era să le dărâmăm. Căminul din Piatra era „plecat”, să se surpe. Acum e funcţional. Dacă vrem să ţinem o şedinţă sătească, avem unde să intrăm, ca să stăm de vorbă. Toate acestea eu le-am făcut. Nici împrejmuirile şcolilor n-au fost. Erau garduri de ţi-era scârbă să te uiţi la ele. Aici, a fost odată un puţ… WC comunal! Îşi făceau nevoile copiii, seara, când stăteau pe aici.”, sunt carenţe îndreptate de el.
Şcolile cu opt clase Stoeneşti şi Coteneşti au fost reabilitate cap-coadă, iar la Bădeni s-a construit şcoală nouă. „Am realizat o şcoală de 17 miliarde de lei vechi, modernă, numai din bugetul local. Era o şcoală cu tavanele căzute şi, la orice minut, te aşteptai să pice o bucată de tavan în capul copiilor. În şcoala aceea am învăţat eu şi, atunci, avea vreo 50 de ani. Acum, avea peste o sută de ani. Ce lucrare frumoasă, cu grupuri sanitare, inclusiv pentru persoane cu handicap, cu un laborator de informatică mai modern decât la Câmpulung, finanţat prin sponsorizare, la fel catedrele pentru calculatoare. Au fost bani pe care bugetul de stat mi i-a dat să-i cheltuiesc pentru funcţionarea localităţii. Şi din economiile noastre, că n-am aruncat banii aiurea, le-am făcut. Când nu era… toată lumea spunea: n-am fost în stare să facem o şcoală. Le-am demonstrat că am făcut şcoală. După ce am făcut-o… nu puteai s-o faci la ţigani? Ţiganii, la Stoeneşti, depăşesc jumătate. Dacă n-ar fi ţiganii, jumătate din cadrele didactice ar fi acasă. Să se mulţumească că au şi ţigani, că au posturi şi serviciu, să aibă grijă şi să pună mâna să facă educaţie cum trebuie! Să-i educe, căci de aceea au venit la şcoală, nu să-i lase de capul lor! Asta e realitatea.”
Dacă a făcut economii, a avut bani şi pentru lucrări, şi pentru recompensele subalternilor
„De asta îmi este necaz! Că atunci când am venit în Primărie, am vrut să fac ceva în comună. Mă bucur că am şi realizat. De ce am reuşit să fac foarte mulţi bani în excedent? Banii noştri! Mie, la începutul anului, mi se dau bani de funcţionare. Dar n-am aruncat banii pe Apa Sâmbetei. Până să vin la Primărie, am ştiut cum se fac banii şi cum se cheltuiesc. Am avut şi am o grămadă de romi la ajutorul social. Dacă eu nu le găseam ceva de lucru, oamenii aceştia trebuiau să ia banii degeaba?! Contabila îmi spune: “domnul primar, ca dumneata nu este nimeni.” Şi asta pentru că primarul este împotrivă să lucreze cu firme, în condiţiile în care n-are ce le da de lucru asistaţilor social. Aşa a realizat o grămadă de investiţii. Cazul Monumentului de la Bădeni, care nu l-a costat niciun leu, cu beneficiarii venitului minim garantat. La fel împietruirile de drumuri. „Puteam să bag o firmă care să-mi ia miliardul una-două! Dar aşa am economisit bani din fondurile de funcţionare. Că mi-am permis. Îmi mai zic unii: le dai la personal. Păi, cum să nu dau la personalul meu?! Din contră, mai am două-trei posturi vacante, pe care le acopăr din munca suplimentară pe care o fac cei de aici. Le-am dat şi vouchere (n.r. de vacanţă), le-am dat şi hrană. Le-am dat pe bună dreptate. Că merită şi pentru că am avut de unde, căci am ştiut să gospodărim banii. Nu-mi fac mie copiii aceştia bugetul pe stradă! Ei nu ştiu, dar vorbesc. Dacă au o problemă, pe care vor să o rezolve, nu este cazul să stea pe Facebook, ci să vină aici, s-o discutăm, la orice oră din zi şi din noapte. Eu sunt la dispoziţia localităţii. Au curaj (să vină la şedinţele Consiliului Local)? Că vorbesc numai prostii şi măgării!”, spunea acesta referitor la clădirea unui excedent bugetar frumuşel, de 2 milioane de lei, care acum îi permite să investească. M.B.
Paul Marin a eliminat „ţigănia” din Primărie şi a înlocuit-o cu tehnologie modernă De la duşumele între care se înţepeneau tocurile nuntaşelor, la senzori de mişcare şi camere video
