Graţie posturii deosebite şi zâmbetului care i-a luminat faţa cât a durat ceremonialul de la şcoală, generalul Ovidiu Corneci s-a remarcat numaidecât în publicul evenimentului aniversar de la „Oprea Iorgulescu”, al cărei absolvent a fost în urmă cu 60 de ani. Nu este prima dată când generalul cu origini câmpulungene se află în municipiul nostru într-o ocazie oficială. Ne amintim de festivitatea organizată în urmă cu 15 ani, de Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”, care, în primăvara lui 2004, marca 35 de ani de existenţă. Ovidiu Corneci s-a numărat printre invitaţii prezenţi la acea ceremonie de la Vânători, mulţi, generali renumiţi, care li s-au adresat militarilor instruiţi la Câmpulung: generalul (r) Decebal Ilina, pe atunci, secretar de stat în Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Comerţului, generalul Ion Bârloiu, locţiitorul comandantului Corpului de Armată, generalul (r) Constantin Pahonţu, generalul (r) Virgiliu Banu, generalul (r) Nicolae Avrămuţă, generalul (r) Nicolae Păştinică, generalul (r) Ilie Neagu, fostul comandant al Unităţii Vânători de Munte Câmpulung. La 15 ani distanţă de momentul evocat, directorul de Resurse Umane al Serviciului Român de Informaţii a urcat pe scena festivităţii şcolii aflate în sărbătoare în calitate de absolvent. În faţa unui public care a stat şi în picioare, nemaifiind locuri pe scaune, generalul Corneci a predat actualilor elevi şi dascăli o lecţie extraordinară despre semnificaţia şcolii şi rolul ei incontestabil în ridicarea naţiei, după o perioadă de criză în domeniul educaţional prin depopularea ţării şi îndepărtarea tinerilor de studiu.
Dascălii îşi învăţau elevii că şcoala înseamnă muncă
Fost elev al Şcolii „Oprea Iorgulescu”, generalul Ovidiu Corneci, directorul de Resurse Umane în cadrul SRI, a ţinut un discurs impresionant, în care a omagiat instituţia şi locurile natale, pe care oamenii nu le mai apreciază aşa cum le apreciau cei din generaţia sa. Din mişcătorul său mesaj, am extras câteva fragmente care reflectă simţămintele absolventului Corneci pentru şcoala care l-a educat şi pentru şcoală, în general, şi oamenii care îi slujesc misiunea. „Momentul aniversar al Şcolii Gimnaziale „Oprea Iorgulescu” reprezintă, pentru toţi câmpulungenii, un strălucit jubileu, având în vedere contribuţia acestei şcoli la cultivarea limbii, culturii şi spiritualităţii româneşti şi la afirmarea şi promovarea acestora în zona Muscelului istoric şi a Munteniei. Doresc să evidenţiez cu acest prilej importanţa instituţiei de învăţământ sărbătorite astăzi în păstrarea identităţii de neam şi de credinţă, dar şi cooperarea benefică între şcoală şi Biserică. Şcoala noastră a ţinut mereu Muscelul, Muscelul ţăranilor şi orăşenilor, în lunga ei existenţă, a trăit momente majore de criză, când făclia şcolii risca să se stingă. Comunitatea, element fundamental al societăţii, este perpetuată atât prin educaţia făcută în familia tradiţională, cât şi în şcoală şi ea oferă neîntrerupt repere etice şi estetice. De-a lungul anilor, comunitatea musceleană, oameni luminaţi şi patrioţi, autorităţile locale au reuşit de fiecare dată să se mobilizeze şi şcoala şi-a intrat în drepturi, dascălii au fost auziţi, ascultaţi şi sprijiniţi.
Dascălii cu vocaţie a căror amintire a rămas în inimile colegilor mei, care i-au cunoscut, au fost oameni buni, oameni deosebiţi, miloşi, sensibili, grijulii şi protectori. Au considerat că, întotdeauna, elevii trebuie să fie ocrotiţi şi îndreptaţi când greşesc, dar doar cu vorba bună. Aceştia, alături de ceilalţi profesori câmpulungeni, deşi au fost încercaţi în viaţă, au găsit mereu sprijin în Hristos, cel care spune: „În lume, necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea” (Ioan 16.32). Ce este important este că ei nu au păstrat credinţa şi speranţa pentru ei, ci, ca dascăli iubitori, s-au străduit să insufle viitoarelor generaţii de elevi demnitate şi verticalitate, au consolidat şi au înnoit moştenirea înaintaşilor. Au cultivat cu deosebită atenţie sensibilitatea, intuiţia şi inteligenţa nativă a copiilor musceleni. Ne-au învăţat că şcoala înseamnă muncă. Iar elevul trebuie ajutat şi motivat să muncească cu plăcere. Ne-au învăţat că scopul cel adevărat stă întotdeauna în faţa noastră, că uşor poate oricine, iar violenţa este ultima resursă a incompetenţilor.”, a punctat generalul Ovidiu Corneci.
O bună educaţie oferită de şcoală ar putea limita fenomenul depopulării
În acest context, acesta a lansat afirmaţia referitoare la reducerea cu o treime a numărului de locuitori, situaţie în care fenomenul depopulării ar putea fi contrabalansat printr-o educaţie mai temeinică, prin care copiilor să li se insufle sentimentul că aparţin acestei ţări şi acestui oraş. „Impactul şcolii este proporţional cu impactul ţării noastre în lume. Şcoala aflată în serviciul comunităţii câmpulungene priveşte cu încredere în virtuţile şi dorinţa de afirmare a locuitorilor oraşului, ţinând cont şi de tendinţele actuale ale dezvoltării umanităţii. Trebuie să vă amintesc faptul că de la peste 30.000 de locuitori, astăzi numărăm mult mai puţin, cu circa o treime. Şcoala românească nu are nevoie de milă, de compasiune, ci de respect şi demnitate. Trebuie să ne recâştigăm independenţa spiritului românesc. În acest context, ea a renăscut şi face eforturi uriaşe să funcţioneze la standardele cerute şi să-şi îndeplinească misiunea în serviciul naţiunii române. Nu trebuie să judecăm şcoala numai prin implicaţiile ei imediate, ci prin puterea ei de a forma, în devenirea istorică a poporului român, valorile morale şi spirituale, modul lui de a fi şi de a se situa în lume. (…) Consider că puterea societăţii nu stă doar în politică. Puterea exemplului personal este tot atât de valoroasă ca prosperitatea, legitimitatea dată de voturi nu înlocuieşte competenţa, abilitatea politică nu poate suplini loialitatea, iar rolul de model este tot atât de necesar ca parlamentarismul.”, a conchis generalul Corneci nu înainte de a le transmite câmpulungenilor din mijlocul cărora s-a ridicat că „speranţa este un lucru înaripat, cuibărit în suflet. Să ne revedem cu bine şi numai în moment plăcute!”
Magda BĂNCESCU