Magda BĂNCESCU
Dacă tot s-au modificat cifrele bugetului, generând o a treia versiune, pe care unii aleşi au reclamat în plen că n-au putut s-o studieze, deoarece materialul rectificat n-a putut fi accesat de pe tabletele contagiate de boala calculatoarelor Primăriei, afectate de un blocaj pascal, s-a umblat şi la lista de investiţii. Nu în sensul de a i se da un look „wow”, prin introducerea vreunei lucrări care să-i lase mască pe contribuabili, ci vârându-se două documentaţii ale unor investiţii viitoare. Plus o dotare pe care alţi primari o întreprind fluierând: extinderea sistemului de supraveghere video în Câmpulung, pentru care teşchereaua publică a fost scuturată de 100.000 de lei. Acum nu suntem convinşi ce l-a determinat pe Liviu Ţâroiu să completeze planificarea cu această lucrare, pe care noi o vedeam în legătură cu apropiata taxare a parcărilor Primăriei. O fi pus suplimentul de camere pe agenda de cheltuieli de gura tovarăşului de partid Stanciu, care, acum vreo două şedinţe, s-a văitat în Consiliu că a pierdut o mapă cu documente şi bani, al cărei traseu a încercat să-l refacă cu ajutorul sistemului video administrat de Poliţia Locală. Adică să-i arate comunitarii imaginile surprinse în ziua păţaniei, ca să vadă unde apare cu mapă şi unde fără mapă şi să se dumirească în ce punct al oraşului a rătăcit-o. Din câte am înţeles la acel moment, cu tehnica de tot râsul a Primăriei, n-a putut reconstitui cronologia faptelor de peste zi, ca să-şi recupereze actele şi banii din locul în care le-a uitat. Aşa că nădejdea a rămas, probabil, în Facebook şi prietenii virtuali care i-au răspândit apelul la bunii samariteni găsitori ai bunului consilierului local nemulţumit de maniera de funcţionare a camerelor video. Cu care primarii Toader şi Boncoi se fălesc că oferă atâta claritate, că surprind şi ridurile din colţul ochiului celui care aruncă gunoiul în şanţ. Iar ale noastre n-au surprins nici măcar silueta proprietarului mapei pierdute, care spera că plimbarea sa a fost imortalizată, cap-coadă, de ochii împăienjeniţi ai sistemului de monitorizare municipal.
Că a fost insistenţa lui Stanciu, că a fost sfatul lui Pătru, viitorul administrator al parcărilor publice, care o fi realizat că, mărind numărul supraveghetorilor, care trebuie plătiţi, domeniul public nu va produce nici cât să acopere costul parcometrelor, cert este că s-au rezervat nişte bani în bugetul acestui an pentru camere video, în completarea actualelor. Fiindcă am pomenit de parcări şi de posibilitatea transformării lor într-o afacere pentru municipalitate, dacă banii nu intră în buzunare sparte, Ţâroiu chiar a avut motiv să se enerveze văzând cât scoate Vlădescu din parcajul Pieţei Centrale. Am extras pentru cititori cifrele jenante din bilanţul societăţii, ajuns în faţa Consiliului Local, care n-a mârâit o vorbuliţă, public, la adresa încasărilor de domeniul ridicolului. O chestie de neînţeles în privinţa parcărilor Pieţei, care, deşi multe şi tot timpul ocupate, produc foarte puţini bani. În 2017, realizarea pe seama locurilor taxate de încasatorii SRL-ului s-a cifrat la 64.000 lei, care i-a îndreptăţit pe autorii bugetului să nădăjduiască la 60.000 lei în anul următor. Numai că taxa de parcare a adus în contul Pieţei, în 2018, doar 26.000 lei. În 2019, veniturile din parcări au fost estimate la 40.000 lei, pe seama a 121 de locuri în jurul Pieţei Centrale. E tare Vlădescu dacă rezistă în funcţie cu asemenea „realizări”, dacă privim situaţia lui prin comparaţie cu cea a lui Popescu, de la ADP, serviciu „decapitat” tot din cauza parcărilor, cele de la blocuri, de data aceasta, pe care directorul n-a fost în stare să le finalizeze în 2018, ca Primăria să înceapă să colecteze taxa de la cetăţeni. În schimb, liberalul de la Pieţe raportează încasări de zici că a falimentat Piaţa şi nu mai are omul de ce să-şi lase maşina pe locurile taxate. Dacă după instalarea parcometrelor la Piaţă, odată preluate parcările de aici de către ADP, altfel vor arăta veniturile rezultate din achitarea tarifului de către clienţi, ni s-ar părea firesc ca directorul să răspundă la nişte întrebări. Care îi puteau fi puse de pe acum, dacă acţionarii şi-ar fi forţat creierul cu nişte calcule simple. Or impresia lăsată este că îi uneşte o complicitate cel puţin curioasă, dacă aceştia îşi dau girul pentru raportări de genul celei despre care relatăm.
Ideea este că în bugetul acestui an li s-au făcut loc şi camerelor video, nu şi parcometrelor, care, probabil, aşteaptă rectificarea din vară, când primarul visează din nou la fonduri revărsate de la centru peste Câmpulung. Cele două documentaţii despre care spuneam la început că au modificat lista de investiţii sunt D.A.L.I.-ul pentru Stadionul Municipal – aşadar, doar un studiu se va face în 2019, nicidecum lucrarea complexă despre care povestea Ţâroiu – şi tot un D.A.L.I. pentru renovarea unor blocuri prăpădite din Vişoi, ocupate de chiriaşi ai Primăriei, 9, 10 şi 17. Proiectul finanţat de UE pentru nevoiaşii neduşi nici în lanţuri la muncă alocă bani – parcă 400.000 de euro am reţinut dintr-o informare a primarului – pentru execuţia faţadelor şi schimbarea instalaţiilor interioare. Şi-atunci Primăria e obligată să plătească proiectul lucrării finanţate din bani europeni. Pentru Stadion a scos din rezerva publică 40.000 lei, iar pentru cele trei blocuri, 100.000 lei, dovadă că, deşi nu mai curge, tot mai pică ceva din excedent.