În fiecare an, în pragul perioadei de păşunat, în primăriile din zonele de deal sau montane se declanşează scandalul. Miza: subvenţia pe hectar acordată prin Agenţia de Intervenţii şi Plăţi în Agricultură (APIA) din bani europeni, pentru întreţinerea zonelor de păşunat. Lupta pentru teritoriu dintre fermierii locali şi „pilele” autorităţilor locale declanşează, an de an, conflicte deschise şi scoate la iveală multe, multe hârtii cu poveşti despre oi fictive, documente falsificate şi bani reali rătăciţi într-un păienjeniş de conturi care ajung, spre desluşire, la Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA). La început de primăvară, într-o comună cu tradiţie în creşterea animalelor, s-a desfăşurat licitaţia pentru concesionarea păşunilor din golurile alpine situate pe munţii rămaşi în domeniul public al localităţii.
Licitaţia a fost una cu cântec şi anul acesta, în condiţiile în care câţiva fermieri locali, cu tradiţie în domeniu, ne-au dezvăluit faptul că, an de an, ei sunt dezavantajaţi din start de regulile stabilite de autorităţile locale, care ar favoriza anumiţi băieţi deştepţi, deveniţi peste noapte crescători de animale şi care nu urmăresc altceva decât să pună mâna pe subvenţiile de la APIA. Până în anul 2009, munţii din proprietatea primăriei au fost scoşi la licitaţie anual, însă după mai multe discuţii, din anul 2010, s-a hotărât încheierea contractelor de concesiune pe perioada de cinci ani. În acest an, sumele de redevenţă sunt mult mai mari decât în anul 2010, circa 300 lei pe hectar, pentru circa 700 de hectare, cât au cele trei păşuni în total. Musceleanul de pe bulevard