22.4 C
Campulung Muscel
12/04/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

 

Capitolul II

4.Ilustraţii scripturistice ale relaţiilor dintre soţi

1 Samuel 25:2-3, 23-35

2 Samuel 6:15-23

David nu ştia încă nimic, el îşi continua nestingherit lucrarea, aducând jertfe pe altar. Deşi în ceea ce se făcea era şi slăbiciune, David rămâne pozitiv, pentru că aducea arderi de tot şi jertfe, antrenând în aceasta şi poporul. Apoi s-a întors acasă; şi ni-l închipuim venind bucuros să-şi binecuvânteze şi casa, după ce binecuvântase tot poporul. Este întâmpinat însă de Mical, care-i spune: „cu câtă cinste s-a purtat astăzi împăratul!” Poate era drept ce gândea ea, dar unde este delicateţea de a-i spune la ureche? Unde este respectul cuvenit în relaţiile dintre soţi şi unde este ţinuta de soţie? Unde este atitudinea de soţie, care ar fi trebuit, din respect faţă de soţ, să nu-i reproşeze public greşelile sau slăbiciunile, ci să le ascundă, pentru că ei erau una? Dacă eşti una cu soţul tău şi îi faci reproşuri în public, te umileşti şi pe tine, nu numai pe el. Mical îşi dărâmă casa reproşându-i aceste lucruri, care, deşi aveau un strop de dreptate, aveau cu mult mai mult din acea înţelepciune firească sau drăcească, de nici un folos nici în relaţiile dintre soţi.

Desigur că slăbiciunile sau greşelile nu trebuie trecute cu vederea, dar una este să încerci să repari o greşeală în felul Abigailei şi alta este să încerci să repari în felul lui Mical. În momentul acesta, Mical este cea care greşeşte de mult mai multe ori faţă de împăratul David, umilindu-şi soţul pe care nu-l putea socoti şi domn al ei; iar David dă la iveală adâncul curat al inimii sale după voia lui Dumnezeu, dorinţa vie de a se smeri şi mai mult, de a se înjosi pe sine, ca să fie mare Dumnezeu. Ce inimă mare dovedeşte el, o inimă care nu caută să se înalţe pe sine, ci care caută doar să-L înalţe pe Dumnezeu! Şi ce inimă mică, a Micalei, care dorea înălţarea ei şi a lui David, negândindu-se deloc la slava lui Dumnezeu şi la interesele Sale!

Probabil că multe din momentele delicate ale relaţiilor dintre soţii credincioşi se pot aşeza pe asemenea tipare; dorim ca celălalt să fie aşa cum se cuvine, dar în aceasta este o dorinţă egoistă, pentru că ni se pare că soţul sau soţia sunt posesiunea noastră. Nu este bun lucrul acesta, pentru că noi suntem împreună ai lui Dumnezeu şi trebuie să dorim ca El să fie mare între noi. Fiecare în parte greşim, dar nu aceasta este important, ci contează să nu fie ştirbite interesele lui Dumnezeu.

Când Abigail întrevăzuse că slava lui Dumnezeu ar putea fi umbrită prin răzbunarea lui David, ea intervine; şi câtă delicateţe şi judecată dă ea la iveală! În situaţia Micalei nu era în joc slava lui Dumnezeu, pentru că ea strălucea, ci era vorba de slava împăratului, la care Mical ţinea mult, pentru că îl considera pe împărat un obiect al ei; şi această înţelegere greşită generează multe aspecte neplăcute, care dărâmă casele şi relaţiile potrivite dintre soţii credincioşi.

Destăinuindu-şi intenţiile, David spune: „vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data aceasta şi să mă înjosesc, totuşi voi fi în cinste”. El exprimă astfel un secret de viaţă, prin care, atunci când noi ne umilim, Dumnezeu va avea grijă să ne înalţe, iar dacă sunt anumite împrejurări în viaţă în care partenerul a greşit, nu se cuvine nicidecum să-l înjosim noi; Dumnezeu va lucra în el să-l înjosească, să-1 facă să-şi recunoască greşeala. Abigail procedează corect, ea nu-l înjoseşte pe David, în timp ce Mical procedează incorect, injosindu-1 pe David, făcând prin aceasta şi un lucru de prisos, întrucât el însuşi dorea să se umilească. Normal este ceea ce face Abigail, care Îl înalţă pe Dumnezeu şi normal este ceea ce face Dumnezeu, că-l înalţă pe cel care se smereşte. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” 1 Petru 5:5.

După acest dialog, Mical va rămâne mai departe soţia lui David; aşa spunem noi, dar ea rămâne doar o soţie fictivă, aşa cum sunt de multe ori căsătoriile de complezenţă sau căsătoriile formale. Ea se va fi retras în apartamentele ei şi niciodată, din momentul acela, David şi Mical n-au mai fost în relaţiile lor ca soţi. Sunt relaţii fictive de căsătorie şi sunt căsătorii formale, recunoscute doar în afară, doar pe acte, la Starea Civilă, dar nu sunt relaţii potrivite, pentru că inimile nu sunt în relaţii potrivite; iar inimile care ştiu să se potrivească întâi faţă de Dumnezeu cu siguranţă vor fi în relaţii potrivite, pentru că Dumnezeu le va potrivi între ele şi El Însuşi va fi ca un liant între ele.           

(continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!