Ca să scutească 60 de lei lunar, costul serviciului de canalizare, proprietarul unei vile impozante din Vişoi, poziţionate la marginea zonei de blocuri, de pe strada Doctor Nicolae Fălcoianu, a preferat să se branşeze ilegal la reţea. Când a făcut-o… nu se ştie, cert este că, pentru alimentarea cu apă, figurează în evidenţele Edilului din 2010. Posibil ca săpăturile, soldate cu spargerea străzii, şi canalul fraudulos să fi apărut tot atunci, cert este că insul, departe de a fi un scăpătat, după mărimea proprietăţii, n-a plătit niciodată pentru preluarea apelor menajere. Marţi, 19 martie 2019, o echipă consistentă a societăţii Edilul, condusă de Valeriu Nicolae, şeful Serviciului Control, a pus în practică acţiunea de debranşare, după ce au eşuat toate încercările de a-l convinge pe cetăţean să intre în legalitate. Încercări care datează de anul trecut, de când a fost descoperit branşamentul fraudulos. Pe când utilajul scormonea pământul, pentru desfiinţarea racordului ilegal, şi-a făcut apariţia deţinătorul casei, care şi-a luat angajamentul să-şi încheie socotelile cu Edilul: peste 3.200 lei, canalizarea pe trei ani, cum prevede o lege îngăduitoare, plus „deranjul” cu debranşarea – rebranşarea. În afara Edilului, omul va datora nişte bani şi Primăriei, deoarece reprezentanţii societăţii erau decişi să ceară proprietarei reţelelor sancţionarea îndrăznelii acestuia de a se lega ilegal la conducta din cartier. Iar amenda maximă nu e „decât” 10.000 de lei, care, la avuţia etalată de cetăţean, n-ar părea o problemă. Dar dacă 60 de lei, lunar, au fost o problemă…
Deţinătorul racordului ilegal a venit la negocieri abia când a văzut că este debranşat
Greu de spus de ce în momentul în care cetăţeanul a încheiat contractul de furnizare a apei potabile cu Edilul, în anul 2010, nu a solicitat şi serviciul de canalizare, ca să fie racordat şi taxat şi pentru acesta. Sigur este că omul şi-a făcut singur legătura la reţea – nu se ştie când – şi s-a servit de bunul administrat de Edilul, în care a deversat reziduurile menajere, fără să achite un leu în toţi aceşti ani. Probabil că fapta n-a fost descoperită şi din cauza poziţionării discrete a racordului, între un bloc şi gardul unei case, într-un spaţiu strâmt, ferit de ochii trecătorilor. Îl trăda, totuşi, spărtura trasă în asfaltul străzii, dovada că s-a săpat pentru branşamentul depistat din întâmplare. Un frate al celui aflat în culpă, vecin cu acesta, a cerut Edilului un branşament de canal. La poarta cetăţeanului, angajatul Edilului de la Canalizare a realizat lipsa contractului pentru acest tip de serviciu. Când l-au luat la întrebări, proprietarul a susţinut că n-are canal. „Cum, domnule, la ditamai vila, n-ai canal?! Unde deversezi? Că n-ai voie nici cu fosă!”, s-au mirat cei de la Edilul.
Aşa a ieşit la iveală cazul câmpulungeanului care a evitat plata unei sume derizorii şi care, culmea, deşi prins că se serveşte de reţeaua publică, tot n-a catadicsit să se pună în ordine. L-au convins, după luni bune, în care angajaţii Edilului l-au aşteptat să se conformeze obligaţiei, cele câteva „muşcături” ale cupei utilajului din spaţiul verde, pentru tăierea conductei trase către locuinţa omului de afaceri. Marţi, pe când echipa de lucrători ai Edilului îşi vedea de treabă, după cum au intuit, cel care risca să rămână cu proprietatea debranşată de la reţeaua de canalizare s-a decis să vină la faţa locului şi să accepte condiţiile societăţii. N-a venit imediat cum a sesizat forfota de sub ferestrele sale, ci când a văzut că „e groasă”: excavatorul în acţiune, răscolind pământul către racordul cu probleme. A recunoscut că este al lui şi a motivat întârzierea intrării în legalitate, deşi i-a fost cerută de anul trecut, prin faptul că n-a mai dat de cei care i-au făcut lucrarea, ca să obţină hârtiile doveditoare. A invocat şi starea de boală a soţiei, care l-ar fi distras de la preocupările cotidiene.
Plata imputată pe trei ani în urmă, un fleac pentru unii. Poate maximul amenzii de 10.000 lei să-i impresioneze
Şeful echipei dislocate, în urmă cu trei zile, pe Doctor Nicolae Fălcoianu, Valeriu Nicolae, i-a explicat ce opţiuni are. Dacă, în timpul aplicării măsurii de debranşare, era dispus să meargă la Edilul şi să achite integral tot ce datora – contravaloarea facturilor pe ultimii trei ani şi cheltuiala cu rebranşarea -, acţiunea era stopată. Mai precis, bărbatul trebuia să scoată din buzunar 3.223 lei, contravaloarea serviciului de canalizare, calculată numai pe ultimele 36 de luni, căreia i se adăugau costurile de debranşare-rebranşare. În plus, se încheia un act adiţional la contractul de alimentare cu apă, pentru partea de canal, iar statutul lui era de „client captiv”, în accepţiunea Edilului. Adică ori îşi făcea o micro-staţie de epurare – variantă puţin probabilă -, ori se branşa la reţeaua existentă. Iar în zona Doctor Nicolae Fălcoianu nu se pune problema inexistenţei canalizării.
Suma menţionată nu era singura imputată câmpulungeanului, sancţionat mult prea blând pentru fapta sa. Prin somaţia înmânată acestuia, a fost informat că „intervenţia neautorizată a utilizatorului asupra elementelor componente ale sistemului public de apă şi de canalizare” constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 5.000 şi 10.000 lei, în conformitate cu Legea nr.241/22 iunie 2006, republicată, privind serviciul de alimentare cu apă şi canalizare.” Prin urmare, intenţiile fireşti ale reprezentanţilor Edilului erau de a sesiza organele competente, în vederea aplicării amenzii contravenţionale. Adică Primăria, în calitate de proprietar al reţelelor de apă şi canalizare.
Poate aplicată la maximul legal să aibă efect amenda Primăriei, altfel nu va descuraja astfel de comportamente de stăpâni asupra domeniului public şi sistemului de utilităţi. Iar pentru perpetuarea unor asemenea manifestări tupeiste, de vină este o lege proastă, care nu pedepseşte “la sânge” branşamentele ilegale. Plată pe trei ani în urmă e un fâs pentru cei cu intenţii de furt, cărora le convine să se lege ilegal la reţea, gândindu-se că, până vor fi descoperiţi, vor trece ani. Situaţia injustă, în comparaţie cu paguba creată, este reclamată şi de cei de la Edilul, care nici măcar nu pot aplica amenzi, ca să fie siguri că recuperează ceva mai consistent decât o infimă plată pe trei ani. Dacă omul ar fi acţionat legal în chestiunea racordării la reţea, întreaga daravelă se ridica la 320 de lei, cu o plată lunară de 60 de lei.
Gândirea că nu trebuie să plăteşti apa şi canalul, aproape de proporţiile unui fenomen
În afară de legea care nu ajută cine ştie ce, responsabilitatea o poartă şi cetăţenii care au cunoştinţă despre racordările ilegale şi nu le raportează autorităţilor. În schimb, au o frustrare că ei plătesc, iar „şmecherii”, nu, dar, cu toate acestea, nu acţionează. „Atâta timp cât nu încasăm bani, serviciile nu ni le putem îmbunătăţi. Toate branşările acestea ilegale, făcute de fiecare, căci nu sunt numai racorduri, sunt şi branşamente şi by-pass-uri peste contor… sunt un vis urât. Parcă te lupţi cu morile de vânt. Dacă sistemul se şubrezeşte şi îl scăpăm de sub control, gândiţi-vă ce înseamnă să rămâi fără apă şi fără canalizare! Este trist că-i pierzi şi pe clienţii de bună credinţă. Şi eu, dacă aş fi în locul lor, aş spune: eu de ce plătesc şi celălalt, nu? Nu contează că este persoană fizică sau societate comercială, că este om sărac sau om bogat, toţi vor să fie la fel. Noi ne străduim, încercăm să ne mobilizăm, dar sunt prea multe situaţii în care nu se încasează.”, afirma Valeriu Nicolae, şeful Serviciului Control.
În afara situaţiilor periculoase în rândul cărora se încadrează acest exemplu, s-a cimentat o mentalitate în privinţa căreia cei de la Edilul sunt convinşi că le va fi aproape imposibil s-o anihileze: rostogolirea datoriilor, majorate cu penalităţi, şi nu neapărat ale celor de rând, ci ale firmelor, care s-au obişnuit să fie păsuite cu anii, deşi au resurse financiare. O „inerţie” care, fără măsuri de forţă, nu va fi zdruncinată prin conştientizarea de către toată lumea că trebuie să plăteşti pentru ceea ce consumi. Magda BĂNCESCU