Cazul întâmplat recent, cu insul cu afaceri şi vilă în „buza” Creţişoarei, prins că s-a legat ilegal la reţeaua de canalizare – Cel de Sus ştie când!, căci niciun vecin de la blocuri n-a „turnat” că un bogat se fofilează, în timp ce „plebea” plăteşte corect – amplifică injusteţea simţită de cei lipsiţi de această utilitate. Sunt atâtea zone în Câmpulung fără canalizare, încât mare minune să fentăm sancţiunile pe care municipalitatea le va încasa, teoretic, în mod absolut meritat, pentru că n-a fost în stare, în atâtea decenii şi cu atâtea surse de finanţare la discreţie, să elimine acest inconvenient. Puţin spus inconvenient în cazul unui municipiu cu pretenţii de „smart city” care face la privată. În timp ce unul de-al nostru, om cu stare, a coborât într-atât încât să-şi facă un racord fraudulos, pentru 300 şi ceva de lei, cât îl costa lucrarea, şi 60 de lei, factura lunară, alţii jelesc că n-au condiţii normale din acest punct de vedere. Cu atât mai mult cu cât a introduce reţeaua nu este o opţiune pentru calendarul investiţional al Primăriei, ci o obligaţie, cu termen limită, după care curg amenzi plătite de noi toţi. Nu mai spunem că necinstea este dublată de tupeu cu carul, lucru pe care angajaţii operatorului îl reclamă, culmea, mai mult atunci când poartă tratative pentru recuperarea restanţelor tot cu cei cu bani. Altfel spus, nu cârâie săracul, cât cârâie bogatul, când vine vorba de a-şi plăti datoriile. Asta şi pentru că societatea şi/sau administraţia locală le-au permis unora dintre avuţi, pe prietenii, cumetrii şi frăţii, să-şi plimbe debitele dintr-un an într-altul, pe considerentul că au resurse şi vor plăti cândva. Când au chef. Nu mai vorbim despre o categorie de patroni protejaţi, care nu sunt contorizaţi corect, prin urmare nu plătesc corect, greul picând tot pe omul de rând, din a cărui pungă se recuperează paguba cauzată de unul cu spălătorie, altul cu restaurant şi tot aşa.
O fi lumea nemulţumită de prestaţiile Edilului – şi este, căci avariile sunt trecute în contul de vină al operatorului, plus debranşările în bloc, din cauza unor prăpădiţi care nu plătesc serviciile -, dar o parte din păcate şi le spală înghiţind un şuvoi de umilinţe când merg la recuperare. Şi sunt umiliţi nu de cel care n-are, ci de cel care are. Parveniţii, cum lăsa să se înţeleagă, cu alte cuvinte, unul dintre membrii echipei de debranşare a racordului ilegal, suferă de bădărănie cronică. Dacă te-ai dus să le ceri ce datorează, i-ai înjurat de mamă! Păi, n-au ei bani să plătească?! Au, dar plătesc când vor ei, nu când vrea operatorul cu buzunarele sparte de greutatea restanţelor.
Cel cu canalul ilegal, care făcuse săpături în regulă şi spărsese şi strada, fără să-l întrebe Primăria noastră scumpă cum a apărut tranşeea în carosabil… îndrăzneţ de nu se poate. Sau probabil că se poate mai mult de atât. Când i-au descoperit isprava, oamenii Edilului i-au bătut la poartă şi l-au întrebat unde deversează reziduurile menajere. Poftim răspuns! Nu deversează! Cu ditamai palatul! În sfârşit. Cei de la societate sunt căliţi şi pregătiţi să îndure justificări şmechereşti cu iz de insultă, atunci când cel din faţa lor îi ia de proşti. Povestea un angajat că munca de zi cu zi este sinonimă cu înjosirea atunci când umbli să scoţi, cu suta, cu suta, cu suta, de la unii care învârt sutele cu furca. Şi nu de lei. Şi nu se îndură scârţarul să scoată suta din prima, ci-i pune pe încasatori să mai vină o dată, şi încă o dată, şi altă dată, ca să-i arunce în silă blestemata de hârtie, pentru care îşi tocesc pingelele.
Câteva dintre periferiile câmpulungene şi nu numai, unde canalizarea menajeră depăşeşte faza de proiect, le aflăm chiar din raportul primarului Liviu Ţâroiu pe anul trecut, unde a menţionat că „este în execuţie” reţeaua pe străzile Constantin Brâncoveanu, Petre Ţuţea, Valea Bărbuşii, Maramureş, Calea Pietroasă, Drăceşti şi Calea Măgurii. În plus, conform aceleiaşi comunicări, s-au încheiat lucrările de extindere a reţelei de canalizare menajeră pe Carpaţi, Ion Ţicăloiu şi Zăvoiului. În teren, lucrurile nu sunt la fel de optimiste ca pe hârtie, lumea simţind mai mult lipsa decât execuţia. În „buricul târgului”, pe Brâncoveanu, căci tot s-a deschis enumerarea de străzi în execuţie cu paralela principalei Negru Vodă, proprietarul unei pensiuni de dimensiuni impresionante, cea spre Tabaci, are o nemulţumire perfect justificată. În centrul municipiului, să funcţionezi cu fosă… mai mare râsul! Şi local cu cazare pe deasupra! Fosele sunt încă funcţionale şi în alte zone cu pretenţii, departe de a fi considerate periurbane, cum este şoseaua de centură, peste drum de fostul Wolf. Pe una dintre ulicioarele cu ieşire la şosea, proprietarii de case se descurcă tot cu fose, din cele proaste, ca pe vremuri, spunea angajatul Edilului. Cât a lucrat la Serviciul Tehnic, acesta a solicitat Primăriei să realizeze reţeaua de canalizare, ca să-i ajute pe oameni, care vor decenţă şi respect în relaţia cu gestionara banilor lor. El, personal, i-a pus pe cetăţeni să întocmească o listă de semnături, deşi, să nu ne fie cu supărare, lista de semnături n-are valoare pentru autorităţi nici cât să se şteargă la fund cu ea. Dar omul crede că, dându-şi semnătura, sensibilizează Primăria ca să demareze o investiţie. Chiar în ziua cu intervenţia, o persoană de pe Ţicăloiu, aflată în imposibilitatea de a se branşa la reţeaua executată şi plătită de o societate din zonă, de care s-au servit şi alţii, a venit cu gura mare la Edilul, ca să facă neapărat canalizare. Reţea care este raportată ca executată în scrisoarea de realizări a şefului administraţiei locale.
Mai tare o trag cei care au plătit pentru autorizaţii de construire în zone în care nu beneficiază nici de apă, nici de canal, pentru că nu sunt puse pompele, deşi reţeaua este făcută.