Capitolul I
CĂSĂTORIA Efeseni 3:14-15
4.Înţelegerea – acceptarea căsătoriei de la Dumnezeu
Viaţa frumoasă de credincioşie, împodobită cu o purtare atentă şi cinstită, este o cale sigură de a înţelege gândurile lui Dumnezeu. Iar cinstit înseamnă nu să umbli în adunare după căsătorie, ci să-L cauţi pe Dumnezeu, lăsându-I Lui să aleagă o soţie sau un soţ potrivit. Dacă omul credincios Îl caută pe Domnul într-o atitudine cinstită, atentă, Dumnezeu îi va alege „pe deasupra” un ajutor potrivit. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” Matei 6:33. Domnul cercetează inima, iar dintr-o atitudine cinstită, va străluci totdeauna un gând curat, dornic să împlinească voia lui Dumnezeu.
5.Realizarea practică a căsătoriei, prin Dumnezeu
Însă, pregătind o soţie şi inspirând gândul Său soţului credincios, Dumnezeu nu Şi-a terminat lucrarea; şi mai departe este nevoie de Îngerul Său, spre a deschide uşa în casa fetei, spre a ne învăţa cum să vorbim sau cum să prezentăm propunerea sau cererea de căsătorie. Este multă slăbiciune şi multă stângăcie în această privinţă, de aceea este necesar să mergi pe urmele Îngerului lui Dumnezeu, să-ţi spună El când să te duci, cum să te duci, ce să spui, cum să faci, astfel încât gândul înţeles de la Dumnezeu să se realizeze după voia Lui. Din cartea Geneza, capitolul 24, putem remarca unele aspecte în legătură cu faptul concret al propunerii de căsătorie.
a.Întâi, aceasta trebuie să fie o dorinţă temeinică, nu doar o părere sau un gând, ci o dorinţă bazată pe voia lui Dumnezeu. Unii tineri se duc să propună doar nişte păreri sau impresii, n-au o convingere fermă şi aşteaptă de la soţie, prin jocul întâmplărilor, să înţeleagă hotărârea lui Dumnezeu, printr-un răspuns afirmativ sau negativ. Nu aceasta este calea, ci trebuie o dorinţă fermă, categorică, întemeiată pe înţelegerea clară a voii lui Dumnezeu! Căsătoria nu este o joacă de copil! Nu aşa se face, ci trebuie o încredinţare fermă şi o exprimare hotărâtă a acestei încredinţări, printr-o propunere concretă de căsătorie. Dacă lipseşte această fermitate, dacă lipseşte priceperea de a o expune, este loc pentru Îngerul Domnului ca „să dea minte celui neştiutor” Proverbe 1:4.
b.Un al doilea aspect, pe care-1 putem înţelege din dialogul robului lui Avraam, este că propunerea de căsătorie trebuie eliberată de toate celelalte discuţii. Ea nu se face pe căi ocolite. Robul a fost invitat întâi la masă, dar a spus: „nu mănânc”. El ştia ce înseamnă buna cuviinţă şi ospitalitatea Orientului, dar am putea interpreta aceasta ca însemnând: n-am venit aici să mănânc, n-am venit să stăm de vorbă, ci am venit să rezolvăm un lucru important. El spune: „nu mănânc, până nu voi spune ce am de spus”, adică un mesaj concret, o propunere de căsătorie. După ce face însă această propunere de căsătorie, el dă la iveală o atitudine la fel de fermă. Cei din casa lui Laban ar fi vrut să mai aştepte să treacă zile („fata să mai rămână la noi”, vor spune ei), dar el nu face licitaţie sau diplomaţie. El s-a dus în contul lui Dumnezeu şi de aceea va spune: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu” versetul 56. Prelungirea nejustificată a lucrurilor în perimetrul căsătoriei nu este bună; lucrul trebuie rezolvat îndată ce ai încredinţarea de la Dumnezeu. Exerciţiile de credinţă sunt necesare până în momentul acesta, dincolo de care nu-şi mai au rostul aşteptările, tergiversările sau discuţiile prelungite. „Dacă femeia nu are să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci”, i-a spus Avraam robului său, dând la iveală fermitatea credinţei şi claritate în expunerea convingerilor lui.
c.Ca un aspect delicat şi frumos al propunerii de căsătorie, robul s-a dus cu multe daruri. Este un act frumos de comportare pentru un tânăr să însoţească propunerea de căsătorie cu o floare, cu un cadou pentru mamă, pentru tată, pentru rude. Este frumos aşa, nu doar ca o rânduială a oamenilor, ci ca un exemplu al Scripturii. Şi Boaz procedează la fel cu Rut, trimiţând cadouri mamei sale. În felul acesta, fermitatea şi claritatea credinţei se împletesc cu ceea ce înseamnă o manifestare frumoasă a credinţei.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424