Şeful A.D.I. Servsal, asociaţia responsabilă de gunoiul argeşenilor, a anunţat că va reveni la Câmpulung în luna ianuarie, neepuizându-şi ideile şi noutăţile în doar 45 de minute, cât au fost dispuşi consilierii municipali să-l asculte, după şedinţa de îndată, la care au fost chemaţi de Liviu Ţâroiu, luni după amiază. În plus, el şi primarul nostru poartă tratative pentru intrarea municipiului într-un proiect european, menit să ne scoată din mizerie, la propriu, cu ajutorul unor dotări realizate în comun, numai că punerea lui în practică, dacă ne va reuşi accederea în program, durează mai mult de un an. Asta după estimarea lui Ţâroiu, dar, după cea a lui Moiceanu, avem de aşteptat mult mai mult. Până când vom prinde banii europeni, baza rămâne bugetul local, din care, în 2019, autorităţile vor să consume resurse deloc de neglijat, ca să controleze modul de depozitare a resturilor menajere. E singura cale identificată de şeful Primăriei nu de a reduce preţul gunoiului, ci de a nu-l creşte. După cum ne-a spus-o în faţă directorul A.D.I. Servsal, el nu va scădea niciodată. Dar trebuie să ne zbatem, pe plan local, ca să nu mai crească. Zbatere care înseamnă colectare selectivă şi reducerea cantităţilor ridicate de Financiar Urban. Or, în condiţiile în care cetăţeanul continuă să pună în tomberon molozul, care atârnă greu la cântar, vom plăti de-o să ne usture. Vom plăti toţi pentru cei care aruncă resturile din construcţii la ghena de la bloc, în loc să le ducă la staţia de transfer, să le cântărească şi să achite pentru ele.
Liviu Ţâroiu propune o organizare mai riguroasă de la anul, cu ajutorul unor ghene, cu patru compartimente, pe tipuri de deşeuri, pe care să le amplaseze în zonele cu probleme din cartierele aglomerate: trei-patru, în Vişoi, două-trei, în Grui. O ghenă din cele pe care le-a pus Ţâroiu pe lista de cumpărături costă între 120-160 de milioane de lei vechi, investiţie care speră el să-l ajute să atingă target-ul de deşeuri sortate. Dar, vorba lui Moiceanu, şi în containerele acestea scumpe pot ajunge resturi cu greutate. Inclusiv bănească. Ceva trebuie făcut, căci, dacă nu sortăm mai abitir ca până acum – asta însemnând un procent de 45% gunoi „deviat de la depozitare” -, Fondul de Mediu ne sancţionează cu „o taxă de economie circulară” de 80 de lei pe tonă, în loc de 30 de lei, cât a fost până în acest an. În 2018, Câmpulungul n-a plătit-o, graţie unei investiţii de aproape o jumătate de milion de euro întreprinsă de partenerul Financiar Urban în nişte utilaje de sortare mecanică.
Până să amplaseze containerele compartimentate, aleşii urcă taxa plătită de populaţie la 8 lei, care, conform zicerilor lui Ţâroiu, raportată la obiceiurile actuale ale câmpulungenilor de a arunca mult şi amestecat, ar fi trebuit să fie undeva la 9,50-9,70 lei. Tariful de 8 lei, tot unul experimental, ar trebui să-i acopere sistemul de plată, per tonă, aplicat de la anul. Şi ca să fie sigur că îl acoperă şi că nu consumă tot din prăpăditul de buget local, are de gând să-i înmulţească pe plătitori, descoperindu-i pe cetăţenii de la bloc care nu s-au sinchisit să vină la Primărie ca să se declare. Asta este o chestie care doare: plătim şi pentru neobrăzaţii cu care împărţim tomberonul, pe care Primăria ar trebui să-i pună la plată din urmă, fiind limpede unde au dus sacii menajeri. Primarul este încurajat să-şi pună oamenii să-i depisteze pe concetăţenii sustraşi de la o obligaţie de bun simţ de depăşirea în 2018 – aşa zice el – a numărului de plătitori convenit cu Financiar Urban, de 22.500 de persoane. Dacă-i aşa, să-i dea înainte, căci nu vedem de ce să plătim pe mai departe tot cei care am plătit şi până acum, în condiţiile în care se înăspresc condiţiile de taxare.
A spus-o, sub altă formă, şi şeful asociaţiei judeţene a gunoiului: prin taxă, costul serviciului se împarte la toată lumea, nu doar la cei de bună credinţă. Căci, dacă se împărţea celor de bună credinţă, taxa ajungea la 12 lei. Agenţii economici au, în schimb, următoarea facilitate. Suportă un tarif la fel ca cetăţeanul, costul pe tonă fiind acelaşi, dar beneficiază de o reducere de 30%, pentru că firmele, mai cu seamă cele axate pe comerţ, au foarte mult deşeu reciclabil. Ambalaje, pe înţeles. Dacă selectează resturile, în loc să le arunce amestecate, fie în pubela lor, fie grămadă cu cele ale cetăţenilor, şi le predau operatorului de salubritate, îşi reduc factura. Asta pentru că ajută la atingerea ţintei municipalităţii, de gunoi sortat. Condiţia pusă de A.D.I. Servsal firmelor va fi aplicată de Financiar Urban astfel. Contractul se încheie pe tariful mare şi, după prima lună, în care fiecărui agent economic i se întocmeşte o anexă pentru ambalaje, îi acordă reducerea în luna următoare. Discount-ul se acordă, aşadar, pe baza documentelor care atestă că s-a ridicat reciclabilul de la firma respectivă. Cu condiţia, repetăm, de a selecta la sursă şi a preda către operatorul local.
Regula nu se aplică şi persoanelor fizice care, pentru un discount asemănător, poate că ar fi tentate să sorteze şi ele. Şi asta pentru că populaţia, susţine directorul Moiceanu, este la minim cu preţul, raportat la structura deşeului pe care îl aruncă. Dar agenţii economici, cu excepţia restaurantelor, care au containere de gunoi rezidual, pentru care plătesc la volum, au foarte mult ambalaj şi trebuie încurajată cumva strângerea lui separată.
Liviu Ţâroiu anunţă reguli şi pentru societăţile comerciale, în sensul de a le impune să lucreze cu operatorul Câmpulungului. Adică să nu mai vândă, de exemplu, deşeurile de carton celor care le colectează. Altfel spus, colectorii concurenţi se aleg cu ce este profitabil, iar Financiar Urban, cu ceea ce nu e profitabil. Este cazul societăţii Consiliului Local, Piaţa Centrală, care, în loc să ajute municipiul să-şi atingă procentele generatoare de sancţiuni, predându-le partenerului Financiar Urban, valorifică deşeurile independent. Dacă o ieşi în câştig aşa…