Capitolul I
CĂSĂTORIA Efeseni 3:14-15
3.Căsătoria este realizată (creată, făcută) de Dumnezeu!
Când realizează El căsătoria, familia formată pe pământ îşi are numele sau destinul din cer Efeseni 3:14-15. Deseori pare greu să abandonăm în seama lui Dumnezeu totul: va şti El tot ce-mi place sau îmi trebuie mie, va şti El să facă totul aşa cum se cuvine? Dar numai căsătoriile făcute de Dumnezeu au stabilitate. Ce frumos exemplu este căsătoria lui Isaac şi a Rebecăi! Eu nu spun că femeia sau bărbatul care sunt oferiţi în căsătorie sunt desăvârşiţi, ar fi exagerat aceasta. Eva greşeşte, şi Sara greşeşte, şi Rebeca greşeşte şi „toţi greşim în multe feluri”; nu doar femeile sau soţiile noastre greşesc, ci toţi greşim. Căsătoria nu este mijlocul de a căpăta o persoană infailibilă, ci este mijlocul de a căpăta ajutorul potrivit, dat de Dumnezeu.
În viaţa de familie contează mult să ştii că lângă tine este soţia pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu, aşa va spune Adam într-unul dintre cele mai grele momente prin care va trece, un moment de criză, cu consecinţe nebănuit de mari pentru toată istoria neamului omenesc: „femeia pe care mi-ai dat-o Tu”, dar nu ca o acuzaţie la adresa lui Dumnezeu, ci ca o remarcă. Pentru căsătorie n-ar trebui să cerem sau să aşteptăm un soţ sau o soţie care nu greşesc, ci ar trebui să aşteptăm din partea lui Dumnezeu un soţ sau o soţie pe care El îi consideră „ajutorul potrivit”, oferit prin har, prin îndurare, fără merit: „Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea, este un har pe care-l capătă de la Domnul” Proverbe 18:22; „casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul” Proverbe 19:14.
El nu dă niciodată daruri proaste. „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” Matei 7:11. Soţia dată de Dumnezeu este cel mai bun lucru pe care-l găseşte Dumnezeu, în sensul că este cel mai potrivit. De bună seamă că şi alte femei pot avea calităţi, dar potrivite nu sunt. Calităţile unei persoane nu sunt şansa potrivirii, pentru că potrivirea înseamnă ca ce îi lipseşte ei să se întregească cu calităţile pe care le are el şi invers. Sigur că unii soţi şi unele soţii au mai multe calităţi, dar aceasta nu înseamnă potrivire, întrucât suma calităţilor este cu totul altceva decât potrivirea între cei doi.
Împăratul înţelept Solomon îşi mărturisea o experienţă tristă: „Am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri” Eclesiastul 7:26. Sărmanul Solomon, căutând femeie, a găsit în fiecare un mormânt, o cătuşă pusă pe mâini; e1 a ajuns o jucărie a femeilor lui, pentru că nu s-a lăsat condus de Dumnezeu pe calea căsătoriei. „Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea”. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul; iată ce-mi caută şi acum sufletul şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om, dar o femeie n-am găsit în toate acestea” Eclesiastul 7:26-28.
Soţia sau soţul nu se capătă căutând, nici chiar dintr-o mie. Nu cred că noi vom avea posibilitatea să alegem dintr-o mie, dar „cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele” Proverbe 31:10. „Nu căuta nevastă” 1 Corinteni 7:27, pentru că Solomon dintr-o mie n-a găsit niciuna; şi nu căuta nici soţ! Tot Solomon se întreabă: „Cine poate găsi o nevastă?” Şi nu căuta, pentru că îţi aduce Dumnezeu, dacă-L laşi pe El, aşa cum şi lui Adam i-a făcut o soţie care să-i fie un ajutor potrivit şi pe care i-a adus-o la el. Nici chiar în rai, Adam n-a fost nevoit să caute soţia pe care i-a făcut-o Dumnezeu, pentru că El, când începe un lucru, îl duce la bun sfârşit. El constată nevoia („nu este bine ca omul să fie singur”), El decide („am să-i fac un ajutor potrivit”), El execută („Domnul Dumnezeu a făcut o femeie”) ţi tot El o oferă fără căutare sau efort („a adus-o la om”). După aceea, omul poate constata nu perfecţiunea, ci potrivirea perfectă („iată, în sfârşit, aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!” – Geneza 2). Cu această femeie, Adam nu va face numai un legământ de căsătorie, ci se va lipi de ea, iar ceea ce uneşte (lipeşte) Dumnezeu, omul să nu despartă!
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424