Se ştie foarte bine că Elena şi Nicolae Ceauşescu erau extrem de precauţi atunci când venea vorba despre sănătatea lor, stabilind reguli şi ridicând pretenţii, uneori de-a dreptul absurde şi exagerate, care să-i ţină departe de boli. Cuplul de tristă amintire din istoria României prefera să meargă la tratament în staţiuni balneoclimaterice şi era interesat de toate sursele de „tinereţe fără bătrâneţe” din ţară şi străinătate.
Apă minerală, cu elicopterul, apă plată, cu cisterna
Nicolae şi Elena Ceauşescu veneau des la Olăneşti, povesteşte Camil Roguski, arhitectul familiei, acolo unde savanta de renume mondial îşi trata afecţiunile digestive cu apă minerală. Pentru că nu puteau sta tot timpul acolo, au dat dispoziţie ca în faţa vilei de protocol din afara staţiunii să fie amenajat un heliport, astfel încât, în fiecare zi, să le fie adusă la Bucureşti, pe calea aerului, apă proaspătă de la Olăneşti. Elicopterul trebuia să ajungă în Capitală în mai puţin de o oră, pentru ca lichidul preţios să nu-şi piardă din proprietăţile curative. De altfel, familia Ceauşeştilor nu utiliza apă de la robinet sau de izvor nici măcar la spălatul vaselor. În acest scop, era folosită apă plată de la Câmpulung, adusă zilnic cu o cisternă. „Tratarea Elenei de bolile pe care le avea se făcea şi prin aducerea în fiecare zi a miraculoasei ape de la Olăneşti, acasă, la Bucureşti, cu acest elicopter. Medicii au spus că miracolul acestor ape se pierde dacă transportul lor durează mai mult de o oră. Şi, atunci, pentru a fi apa proaspătă, pentru a avea un aport benefic pentru bolile dumneaei, apa se aducea în fiecare zi. De fapt, nu numai apa de Olăneşti era adusă, ci şi apa potabilă, deoarece în casă nu se bea niciodată apă de la robinet. Nici chiar de izvor, în fiecare zi se aducea, dacă nu mă înşel, de la Câmpulung, o cisternă cu apă, folosită la spălarea vaselor, cu toate că la casa principală aveau un puţ de o sută, o sută şi ceva de metri, din care se scotea o apă pură. Totuşi, pentru siguranţă, se aducea apă din izvoarele cele mai bune. Aşa cum bem noi acum apă plată, care, de fapt, e apă de la robinet şi nu de izvor, aşa se aducea atunci apă, dar numai pentru veselă.”, titrează Camil Roguski în cartea „Adevăruri interzise”, al cărei coautor este Florentina Chivu.