De curând, proprietarii de apartamente dintr-un bloc din Vişoi, care are şi o scară socială a Primăriei, au fost martorii unui tămbălău de proporţii, pe care mare mirare că nu l-a potolit Poliţia, la cât de puternic se aprinsese. Cine şi pentru ce să mai sune la Poliţie, când orăcăiala este la ordinea zilei şi a nopţii, în blocuri şi în afara lor?! Protagoniştii scandalului: o ea şi un el. Ea are nenorocul să aibă locuinţa plasată la intrarea în imobil şi, de fiecare dată când simte paşi prin dreptul casei sale, deschide uşa şi-i anchetează pe „trecători”: unde mergi, de ce, cât stai, când cobori, te mai întorci şi alte chestii enervante şi pentru vecini, darămite pentru străinii veniţi în vizită ori în interes de serviciu, aşa cum este cetăţeanul apostrofat de „Cerberul” scării de bloc. Vecinii au pârât-o pe locatara aparţinând etniei cu tendinţe majoritare că şi-ar fi luat aere de şefă, puţin lipsind să blocheze înaintarea pe trepte către etajele superioare cu o barieră taxată. Asta pentru a-şi scoate banii cu detergentul consumat pentru spălatul scării de fiecare dată când cineva trece pe lângă apartamentul său. Cu de la ea putere, în lipsa unui
administrator şi a unei asociaţii, a împrejmuit spaţiul verde al imobilului, transformându-l în terasă pentru servit cafeaua şi clevetit, vara, cu suratele lipsite de ocupaţie. Iar când nu sunt ele în spaţiul de relaxare sunt găşti de derdebei, care beau şi chiuie, cât e noaptea de lungă, sub ferestrele bieţilor oameni. Şi asta nu e tot. Ca să le facă rău vecinilor lipsiţi de balcoane, a tăiat cu flexul scheletul metalic al culmilor de rufe. Deunăzi, angajatul unei firme a fost solicitat de un cetăţean din clădire ca să-i facă o verificare a centralei termice. Omul a urcat şi a coborât de mai multe ori, având nevoie de una-alta de la maşină. Auzind tropăit pe scări, paznicul în fustă a sărit ca ars, ca să-l surprindă pe „nenorocitul” care îi umple de noroi podeaua proaspăt spălată, probabil, a zecea oară în acea zi. Avea impresia că vorbeşte cu vreunul dintre vecinii care nu ripostează niciodată, ştiind-o cu mahalaua în sânge. Ghinion, căci cel apostrofat s-a nimerit a fi la fel de vorbăreţ şi la fel de colorat în limbaj. Şi dă-i, şi luptă!, cu toată lumea pe la uşi, urmărind încântată cum îi răzbună meseriaşul, care a lăsat şi centrală, şi client, şi tot, pentru tărăboiul cu zbirul cu mopul.