Continuăm relatarea întâmplărilor la ordinea zilei în supermarketurile locale – furtişaguri, mâncatul printre rafturi şi prezentatul, în cel mai fericit caz, a ambalajului la casă, pentru a fi achitată gustarea servită în timpul turului, stricatul mărfii, despachetatul şi lăsatul vraişte, pachetul cu brânză comandat la raionul respectiv şi abandonat între vase, şosete ori detergenţi – cu o meteahnă împământenită, de data aceasta, în rândul angajaţilor. Ce sunt clienţii nişte nesimţiţi, dar şi unii dintre angajaţi le fac puternic concurenţă! Unul dintre magazinele din această categorie face reduceri atractive şi nu numai la produsele alimentare care expiră, dar şi la cele vestimentare, electrocasnice şi de uz casnic, de la veselă până la lenjerii. Iar promoţiile se simt cu adevărat. Dacă o lenjerie care costa 100 de lei s-a vândut la ofertă cu 15 lei! De acest avantaj nu profită niciodată cei care şi muncesc să schimbe preţurile mari cu cele mici, neavând niciodată loc la raft de vânătorii de promoţii, cei mai de succes
cumpărători, asta pentru că sunt pe mână cu angajaţii care aranjează marfa. Contracost, aceştia îşi informează cunoştinţele din rândul patronilor de prăvălii de cartier, pe care îi vezi în magazin şi de două ori pe zi: sunt primii la casă când se deschide supermarketul şi sunt şi cei care dau „stingerea”. Fiindcă nu poate încasa recompensa în magazin din cauza camerelor video, angajatul iese din zona de pericol, motivând că are nevoie la baie, la ţigară sau la vreunul dintre punctele de lucru din aceeaşi incintă, unde, cât cască gura, i se vâră în buzunar atenţia pentru informarea despre reduceri. Sau mita i se lasă pe raftul de pe care se face că şterge praful. Practica mânjirii angajaţilor care dau sfară în ţară celor interesaţi să-şi cumple chioşcurile cu marfă ieftină ca braga a generat şi glume: dacă-l vezi pe patronul cutare în magazin, poţi să renunţi la cumpărături, căci n-ai nicio şansă să mai prinzi vreo ofertă. Două-trei coşuri cu produse reduse le umple garantat, căci se duce la pont, nu pierde vremea căutând. Şi-apoi le vinde pe caiet, de zece ori mai scumpe. Musceleanul de pe bulevard