Chiar dacă Pavel Laurenţiu Durleci, tânărul din Stoeneşti, condamnat la închisoare pe viaţă, pentru triplul asasinat, a încetat din viaţă, procesul în care era inculpat, alături de fratele mai mare, Vasile Doru, continuă la Judecătoria Câmpulung. Tinerii sunt judecaţi pentru lovire sau alte violenţe, iar, alături de fiul rămas în viaţă, în faţa magistraţilor vor apărea şi părinţii, Dorel şi Mirea Durleci, în calitate de părţi responsabile civilmente, pentru că, la data comiterii faptei, Pavel Laurenţiu era minor.
Azi, înfăţişare la Judecătoria Câmpulung
În proces, persoana vătămată este Antoniel Gheorghe Abel Liţă, un consătean de-al agresorilor, iar Spitalul Municipal Câmpulung s-a constituit parte civilă, pentru recuperarea contravalorii tratamentului medical aplicat celui agresat. Ultima înfăţişare în acest caz s-a derulat pe 8 decembrie 2017, când criminalul, care s-a sinucis, nu a fost prezent la proces, din cauza problemelor medicale, fiind diagnosticat cu probleme psihice grave.
Astăzi, la Judecătoria Câmpulung este programat un nou termen în procesul penal de lovire, urmând să apară în faţa magistraţilor, pe lângă partea vătămată şi acuzatul, Doru Vasile Durleci, şi mai mulţi martori: Irinel Julian Ursu, Constantin Bloj, Constantin C. Bloj, Cormin Ionel Ursu şi Mondoc Petre George.
Probele toxicologice, prelevate de la Pavel Laurenţiu Durleci, au fost trimise la IML „Mina Minovici”
Pavel Laurenţiu Durleci, autorul triplei crime de la Valea Bădenilor, din aprilie 2016, a murit în noaptea de 29 spre 30 decembrie 2017, la Spitalul Judeţean Argeş. Tânărul de 23 de ani fusese transferat, cu două zile înainte, în stare foarte gravă, de la Penitenciarul Mioveni, după ce ar fi băut lichide necunoscute. Despre sinuciderea lui Pavel Laurenţiu Durleci, avocatul familiei, Florentin Sorescu, le-a spus celor de la „Jurnal de Argeş”: „Personal, cred că au fost mai mulţi factori care s-au conjugat: starea de nebunie avansată, loviturile administrate în locuri care nu lasă urme, sedative multe şi puternice, lipsa unei alimentări adecvate (slăbise foarte, foarte mult în ultimul timp), mustrările de conştiinţă şi faptul că îşi dorea moartea din adâncul fiinţei au dus, în cele din urmă, la acest rezultat. A fost un fel de sinucidere asistată şi alimentată, o eutanasiere. Aceasta este părerea mea.”, încheie avocatul Florentin Sorescu. Probele toxicologice prelevate de la Pavel Laurenţiu Durleci au fost trimise la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti, pentru a se stabili dacă în cazul morţii lui este vorba de o soluţie toxică şi dacă da, despre ce anume este vorba. Mai rămân de stabilit circumstanţele exacte în care a ajuns în starea care i-a provocat decesul.
„Tatăl lui are puternice remuşcări!”
După ce Tribunalul Argeş i-a achitat pe fratele cel mare, Doru Vasile, şi pe tatăl, Dorel Durleci, iar pe Pavel Laurenţiu l-a condamnat la detenţie pe viaţă, avocatul Florentin Sorescu spera ca la apel să obţină o pedeapsă mai blândă pentru condamnat, date fiind tocmai problemele psihice ale acestuia. „Reamintesc că faptele de omor par a fi mai degrabă rodul nebuniei şi al persecuţiilor la care l-a supus familia victimelor, un fel de clan de la Berevoeşti. Dar acest lucru este puţin cunoscut, oamenii tind să judece după aparenţe.”, precizează Florentin Sorescu. „Tatăl lui are puternice remuşcări, întrucât, în penitenciar, fiind încarceraţi în aceeaşi celulă, îl bătea adeseori, ţinând cont că din pricina lui ajunsese să fie şi el închis, alături de fratele mai mare, deşi erau nevinovaţi. Nu putea accepta că a comis aceste fapte. Nici el nu putea accepta (autorul crimelor), spunea că parcă a fost altcineva în locul lui. Dar cine ştie? Poate că a fost mai bine aşa. Moartea este o formă de eliberare. Păcat de el, păcat de destinul lui tragic. Şi de noi, în cele din urmă, pentru că, deşi nu vrem să o recunoaştem, avem partea noastră de vină la producerea unor astfel de tragedii. Poate că dacă autorităţile nu ar fi închis ochii la zecile de plângeri pe care le-a făcut împotriva familiei victimelor, întrucât era tot timpul agresat, nu se ajungea aici. La fel cum nu s-ar mai ajunge nici dacă noi nu i-am mai privi în continuare ca pe nişte rebuturi ale societăţii, lipindu-le etichete de genul „ciori”, „coloraţi” etc., ci ne-am ocupa ceva mai mult (şi mai serios) de educarea şi integrarea lor.”, le-a mai spus avocatul Florentin Sorescu redactorilor de la „Jurnal de Muscel”.