Deloc cu surprindere, la ce capacitate de risipă au demonstrat lucrătorii serviciului public responsabil de întreţinerea străzilor câmpulungene, am constatat, de curând, că vopseaua care a rămas pe stocurile ADP, ca să nu expire – dacă n-o fi fost expirată, la cât de repede s-a şters -, a fost folosită la mânjirea unor drumeaguri proaspăt reabilitate. Marcajele despărţitoare ale celor două benzi de mers, normale pe o arteră cu lăţimea corespunzătoare, au fost trasate cu surplusul de material pe ulicioare atât de înguste, încât de-abia te strecori pe ele cu o maşină de mici dimensiuni. Anomalia creării a două benzi pe cărărui beneficiare de covor asfaltic, sub trei metri lăţime, a fost sesizată prima dată pe Fundătura Richard, un braţ de cel mult două sute de metri, pornit din dreapta străzii Henry Richard, cum urci spre Grui. Am relatat, la acel moment, absurdul apariţiei liniei despărţitoare a două posibile sensuri, pentru urcare şi coborâte simultană, în condiţiile în care, în ipoteza petrecerii a doi şoferi, unul dintre ei era nevoit să tragă pe margine, pentru a-i face loc celuilalt să înainteze. Să tragă, dacă are unde, căci gardurile gospodăriilor orăşenilor cocoţaţi pe movila cu urcuş abrupt sunt amplasate aproape de limita cu asfaltul. Soluţia o constituie un refugiu realizat în timpul operaţiunii de turnare a covorului asfaltic, însă dacă te găseşti la distanţă de alveola menită să-l salveze pe unul dintre şoferii nimeriţi unul în „botul” celuilalt – scuzaţi expresia -, singura soluţie este să dai înapoi, ca să eliberezi calea de rulare. Aşadar, banda trasă pe mijloc este complet inutilă, în cazul în care n-o folosesc doi cascadori în stare să se deplaseze cu maşina pe două roţi. Pe harta drumurilor câmpulungene, create pe când tot norodul circula pe jos sau cu căruţa, găsim şi alte dovezi de lucru în „dorul lelii” la glumeţii de la ADP, care au irosit vopseaua cu care n-aveau ce face pe poteci strâmte, pe care două sensuri nu le pot fi de folos decât bicicliştilor ori scuteriştilor.
Uliţe cu două benzi în zone cu o casă-două
Pe Grigore Alexandrescu vechi, o bretea aflată în stânga principalei cu acelaşi nume, am depistat câteva situaţii concurente celei de pe Richard, cu precizarea că aici bătaia de batjocură atinge culmi mai înalte decât în speţa precedentă. Ce vopsea or fi cumpărat responsabilii cu achiziţiile din cadrul serviciului public aflat în subordinea Consiliului Local, că s-a şters aproape în totalitate de pe suprafaţa carosabilă! Şi nu vâjâiala autoturismelor este de vină pentru atenuarea intensităţii albului pictat pe pante reduse şi ca lungime, şi ca lăţime, căci prin zona la care ne referim trece o maşină „din joi în Paşti”. Când pleacă omul la serviciu ori la cumpărături şi plătit de facturi şi retur. În rest… linişte la capitolul trafic. În punctul denumit „Valea Rea”, accesul către unica gospodărie este realizat pe marginea pârâului care a dat toponimia locului. Asfaltarea drumului de nici 30 de metri a reprezentat sarcina ADP-ului, de care s-a achitat după ce „principala”, Grigore Alexandrescu vechi, a fost reabilitată de o firmă contractată de Primărie.
Lucrarea poartă semnătura asfaltatorilor publici, pe care îi recunoşti după tuşa personală: dunga, despre care n-am putea spune că se află pe mijloc, desenatorii de ocazie nefiind în stare să calculeze mijlocul perfect, un sens având, la măsurătorile noastre, un metru şi jumătate, iar celălalt, un metru şi 20-30 de centimetri. În fine, nu trasajul din ochi e marea problemă a trecătorii către unica locuinţă din fundătura cu pricina, ci motivul executării lui, în condiţiile în care pe acolo nu circulă decât proprietarii. Pentru ce era nevoie de două sensuri de mers pe un pas de loc mărginit de pădure, un pârâu şi o singură casă? Cu toată inexistenţa circulaţiei, opera ADP-iştilor se dezintegrează din cauza ploilor, care fac să dispară marcajele fără logică.
Vopseaua rezistentă până la prima spălare a ajuns şi la următoarea răscruce zisă „La puţ”, lângă care s-a ridicat o troiţă. Accesul le este util celor doi proprietari de case construite pe acest braţ al lui Grigore Alexandrescu vechi, care au primit, în contul taxelor şi impozitelor achitate la Primărie, asfaltul dorit. Cu marcajul aferent: două benzi pentru cei doi vecini, care, oricât de bine s-ar înţelege, nu încap amândoi pe traseu decât unul în spatele celuilalt. Realizând că-i încaieră pe co-locatarii aleii închise, muncitorii au găsit o soluţie de amenajare a unui refugiu la îndemâna celui dispus să degajeze drumul.
Situaţie similară şi pe calea de acces principală, extensia asfaltată de ADP, în jur de 150 de metri, care au rămas de la lucrarea făcută de constructorul profesionist contractat de Primărie. Ce au lucrat muncitorii serviciului aflat sub coordonarea viceprimarului Mărgărin Blidaru poartă urmele trecerii acestora: linia întreruptă, care să le ghideze pe bunicile aflate la cârma căruţului de butelii, căci zona duce lipsă de reţea de gaze. Pe anumite porţiuni ale străzii cu dublu sens zici că ai şanse să sari în lături, de pe asfalt, datorită generozităţii marginilor, acolo unde nu sunt rugi întinşi până în parbrizul şoferilor. Dar, odată intrat între gardurile cetăţenilor, oricât de binevoitori ar fi partenerii de trafic nimeriţi în acelaşi timp pe drum, din direcţii diferite, unul e musai să facă o manevră de retragere cu spatele din calea colegului.
Ce povestim acum se întâmplă la periferii îndepărtate ale Câmpulungului, unde ADP-iştii, pur şi simplu, şi-au ocupat timpul cu desene pe asfalt. Căci circulaţia simultană în ambele direcţii pică din start. Comentatorii ştirii despre iscălitura drumarilor din subordinea lui Liviu Popescu – probabil, singurul director al Consiliului Local, care va supravieţui schimbărilor din 2018 – sunt convinşi că opera le este dedicată câmpulungenilor posesori de bicicletă, care pot folosi aceste uliţe îmbunătăţite pentru practicarea sportului preferat. „Nu am înţeles noi sensurile străzii. Sunt pentru biciclişti. Doar că Dorel a uitat să deseneze şi semnul pentru ei. Asta e! Era ocupat, săracu’. ”, scrie Adriana Popa. „Ca pe la noi!”, adaugă Maria Penu. „Sunt două benzi pentru scutere.”, este de părere Robert Şerban, iar pentru cei care preferă mişcarea pe patru roţi, Marius Ianculescu are o soluţie: „Luaţi maşina la spinare!”
Cazul îngustimilor delimitate fără noimă a fost deschis şi la conferinţa de presă a PSD Câmpulung, combinată cu niscaiva administraţie locală, şi închis prin lăsarea în aer a explicaţiilor de către primarul Liviu Ţâroiu, care a mormăit ceva în surdină, când a fost întrebat de un ziarist curios cu ce poate intra câmpulungeanul pe nişte benzi un pic mai late decât bârna de 10 a Nadiei Comăneci. Când nu se pot petrece nici două sătence ieşite cu vaca la păscut! „Aia… e o eroare.”, a scăldat-o Liviu Ţâroiu, mulţumit că jurnaliştii n-au avut la cunoştinţă, la acel moment, şi alte erori din mărginimile Câmpulungului, pe unde au scăpat ADP-iştii de vopseaua de prisos. Altfel, cum puteau înnoi rezervele, dacă aveau deja de la cumpărăturile precedente?!
Şi fiindcă tot este la modă subiectul „pistă de biciclete”, am fost anunţaţi de primar şi, la rândul nostru, îi anunţăm şi noi pe cititori: vom avea, în curând, una pe Gruiul proaspăt asfaltat, cu urcare/coborâre pe Richard. „N-am terminat-o, dar va fi pistă de biciclete pe Gruiului şi Richard. Trotuarul din dreapta îl vom marca ca pistă de biciclete.”, este vestea dată cicliştilor din târg. Claudiu VIŞAN