ÎNVĂŢĂTURA HARULUI!
AZI EXISTĂ O TRĂIRE LIPSITĂ DE HAR!
De multe ori chiar cei ce vestesc Evanghelia, nu vestesc Evanghelia harului Faptele Apostolilor 20:14, ci mai degrabă o evanghelie a legalismului, care cauzează frământări, încercări zadarnice de a împlini voia lui Dumnezeu prin firea pământească, care nu vrea şi nici nu poate să se supună voii lui Dumnezeu Romani 8:7. Vai, câte falimente spirituale! Câte lacrimi! Câte noi încercări cu acelaşi rezultat! E bine să învăţăm adevărul din Cuvântul Sfânt şi din experienţa altora. Voia lui Dumnezeu nu poate fi trăită decât prin puterea Duhului Sfânt în sfera harului. Dumnezeu îngăduie falimentele tocmai ca să ne trezească.
Care e cauza acestor sforţări zadarnice, a acestor eşecuri? Credinciosul nu trăieşte prin credinţă în starea de har. Predarea lui a fost doar formală, iar firea nu cedează. Deschideţi Biblia la 1 Împăraţi 20:1-6 şi aveţi o icoană clară a unei predări formale. Împăratul Ahab asediat, pus la strâmtoare, trimite vorbă lui Benhadad, prin soli: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am!” Dar când slujitorii lui Benhadad vin să ia în primire ceea ce i-a rostit gura, Ahab s-a opus. Şi în fiecare din noi este un Ahab, care se opune predării în realitate. „Doamne, sunt al tău cu tot ce am, dar, Doamne, vreau ca şi mai departe să trăiesc cum am trăit, aşa cum îmi place mie!” Aceasta e cauza mizeriei spirituale. Ei îi spun: „Doamne”, dar nu sunt gata să-I cedeze Lui tronul inimii lor. Ori prima lecţie a harului e să o rupem cu păgânătatea şi prin Duhul Sfânt să trăim o viaţă nouă.
CE ÎNSEAMNĂ STAREA DE HAR?
În Noul Testament avem o seamă de expresii, de numiri, care arată starea de har. Iată câteva: „Izbăviţi de sub păcat” Romani 6:18,22; „izbăviţi de sub puterea întunericului şi strămutaţi în împărăţia Fiului dragostei Lui” Coloseni 1:13; ,,trecuţi din moarte la viaţă” Ioan 5:24; „înviaţi şi aşezaţi în locurile cereşti în Hristos Isus” Efeseni 2:6; „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” Coloseni 3:3; „a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu” Apocalipsa 1:6.
Starea de har e starea omului păcătos care a devenit izbăvit de Hristos Domnul. În Vechiul Testament, lui Israel i s-au rânduit cetăţi de scăpare, unde cel urmărit pentru o crimă involuntară putea să-şi găsească scăparea. Pentru noi, de pedeapsa pentru păcat nu există altă scăpare decât la Hristos Domnul în sfera harului. Aici scăparea nu e pe baza meritelor noastre, ci a meritelor Lui, căci El a primit în trupul Său pe lemn pedeapsa pentru toate păcatele noastre.
Starea de har e starea de uşurare de tot ce a fost păcat. După convingerea de adânca vinovăţie, cu frământări şi zbucium, primind mântuirea, păcătosul primeşte pacea, liniştea sufletului. În starea de păcat, omul era în vrăjmăşie cu Dumnezeu, dar prin Hristos Domnul am fost împăcaţi cu Dumnezeu. Prorocul Isaia spune: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” Isaia 53:5. Păcătosul, care a fost chinuit şi frământat de vina sa, prin Evanghelie înţelege că toate păcatele, sale au fost pedepsite în Hristos Domnul, şi acum crezând în El, acea pedeapsă lui îi dă pacea. Lacrimile pocăinţei au făcut loc bucuriei mântuirii care a copleşit până la revărsare fiinţa celui mântuit. O cântare nouă de proslăvire, uneori chiar fără melodie, ţâşneşte din inimă, iar faţa radiază exprimând starea sufletului. Lumea însăşi pare schimbată. E stare de bucurie cerească. Fostul păcătos, prin har, a ajuns strămutat în locurile cereşti în Hristos Isus, Domnul nostru. În icoane, pictorii fac pe sfinţi cu aureolă. Dar o aureolă mult mai reală este în sufletul celui ce a primit mântuirea, care a fost izbăvit din prizonieratul diavolului, din împărăţia întunericului şi a ajuns în împărăţia Luminii, căci a trecut din moarte la viaţă.
Fiindcă întrând în starea de har, ,,dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” Romani 5:5, cel născut din nou a devenit frate cu toţi cei născuţi din Dumnezeu. Diferenţele de culoare, de naţionalitate, de limbă, de pregătire, de poziţie socială, în starea de har, sunt topite în dragoste. Duşmanii de altădată, acum se îmbrăţişează. Dulcea părtăşie în dragostea frăţească depăşeşte cu mult dragostea dintre fraţii de sânge. Explicaţia de fond e simplă: în toţi clocoteşte aceeaşi dragoste divină. Înainte de a ajunge în starea de har, fiecare stăpânit de mândrie se credea mai bun decât celălalt, mai deştept, mai cineva. De aici, certuri, vorbiri de rău, amărăciune, duşmănie, luptă pentru întâietate. Când păcătoşii primesc harul, ei recunosc că nu au nici un merit, ci doar acceptă pentru ei meritele Domnului Isus, aşa ajung inundaţi de har şi toţi devin una în dragoste. Această atmosferă de dragoste din starea de har i-a făcut pe primii creştini, sclavi şi nobili, gropari şi tribuni, să se simtă bine împreună. Ea a fost izbitoare pentru păgâni, care ziceau: „Iată ce mult se iubesc creştinii!” Această stare a fost vizibilă în biserica din Ierusalim, căci au fost gata să-şi vândă averile spre a ajuta pe alţii. Despre acei credincioşi este scris: „Şi un mare har era peste toţi” Faptele Apostolilor 4:33. La fel, constatăm că starea de har a fost vizibilă la Antiohia. Când Barnaba a ajuns Ia ei „şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” Faptele Apostolilor 11:23.
(continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu,
nr. 3, Câmpulung Muscel Telefon contact: 0745.021.424