După comuna Albeştii de Muscel, atestată de Ministerul Turismului ca staţiune de interes local, Dâmbovicioara a întocmit documentaţia pentru a intra în rândul localităţilor confirmate ca staţiuni de interes naţional. Dosarul, care a fost depus la Ministerul Turismului, a fost întocmit de o firmă din Bucureşti, căreia Primăria Dâmbovicioara i-a plătit peste 3.000 de euro. Dacă va fi atestată turistic, pe lângă dezvoltarea socio-economică, zona va avea şi posibilitatea să acceseze fonduri europene, prin dezvoltarea durabilă a turismului.
Conform Ministerului Turismului, în comuna Dâmbovicioara funcţionează cele mai multe structuri de cazare clasificate din Muscel, după Rucăr. În toate cele trei sate, Dâmbovicioara, Podu Dâmboviţei şi Ciocanu, sunt menţionate 27 de unităţi de cazare, pensiuni turistice şi agroturistice, cabane, vile şi camere de închiriat.
Alături de Dâmbovicioara, şi-au mai depus solicitări să devină staţiuni turistice de interes naţional şi alte trei localităţi: Borşa, din judeţul Maramureş; zona Mamaia Nord, oraşul Năvodari, din judeţul Constanţa; şi zona Peştera – Padina, comuna Moroeni, judeţul Dâmboviţa.
Măsura de atestare a acestor localităţi este prinsă într-un proiect al Ministerului Turismului, care va fi supus aprobării într-o şedinţă viitoare a Guvernului. Important este că Ministerul şi-a dat avizul.
La prezentul act normativ este ataşată şi o anexă cu motivarea emiterii lui. În aceasta se mai specifică că documentaţia transmisă de Consiliul Local al Comunei Dâmbovicioara este în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 852/2008, pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice, cu completările ulterioare, şi a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Comunei Dâmbovicioara, nr. 30, din 6 decembrie 2016. În concluzie, localitatea Dâmbovicioara îndeplineşte criteriile minime obligatorii privind atestarea staţiunilor turistice de interes naţional şi întruneşte un punctaj de 195 de puncte la criteriile suplimentare, faţă de minimul de 135 de puncte necesare.
„Comuna Dâmbovicioara este amplasată într-un peisaj deosebit, foarte generos pentru iubitorii de frumos, la graniţa dintre judeţele Argeş şi Braşov, culoarul Rucăr – Bran şi Parcul Naţional Piatra Craiului.
Situată în nordul judeţului, Dâmbovicioara este ultima localitate argeşeană aflată pe culoarul Rucăr – Bran, fiind localizată la 30 de kilometri de Câmpulung şi 55 de kilometri de municipiul Braşov. Comuna este alcătuită din trei sate: Podu Dâmboviţei, Dâmbovicioara şi Ciocanu, adevărate destinaţii turistice pentru iubitorii muntelui, dar şi a tradiţiilor şi obiceiurilor Argeşului de Nord.
Satul Podu Dâmboviţei este situat pe drumul naţional DN 73, la 5 kilometri de Rucăr, fiind principala poartă de acces către o serie de trasee turistice ce duc către Munţii Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului, Bucegi şi Leaota. Satul Dâmbovicioara se află în partea stângă a DN 73, cum vii dinspre Câmpulung, şi este centrul administrativ al comunei. Mai sus, aproape de graniţa cu Braşovul, se află satul pastoral Ciocanu, care este una dintre aşezările situate la cele mai mari altitudini din România, respectiv 1.200 de metri.
Datorită concentrării mari de resurse naturale, în prezent fiind omologate 16 trasee turistice, şi a amplasării în inima fabuloasei Rezervaţii a Pietrei Craiului, localitatea s-a dezvoltat constant în ultimii ani din punct de vedere turistic, la Dâmbovicioara existând peste 500 de locuri de cazare în unităţi clasificate de la două la patru flori/stele.
Aspectul care trebuie evidenţiat este acela că la Dâmbovicioara există circulaţie turistică permanentă, turiştii fiind atraşi deopotrivă de inegalabilul peisaj geografic, dat de concentrarea mare a resurselor naturale, dar şi de existenţa obiectivelor turistice, precum: Podul lui Brâncoveanu, construit în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, veritabil monument de arhitectură, care se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Argeş; Peştera Dâmbovicioara, care are circa 15.000 de ani vechime şi este amenajată, uşor accesibilă (este situată la o altitudine de 861 de metri), fiind vizitată de aproximativ 80.000 de turişti pe an; Cheile Brusturetului, care se întind pe doi kilometri şi se parcurg uşor; Ruinele Cetăţii Oratia, numită în popor „Cetatea Neamţului”, în documente „Cetatea Dâmbovicioara”, iar în ultima vreme „Castelul Pietrei Craiului”, fortificaţie medievală ce avea rol de apărare a graniţelor Ţării Româneşti, întemeiată pe ruinele unui fort roman, între 1215 şi 1220, conform specialiştilor. A avut o importanţă deosebită din punct de vedere strategic şi comercial, deoarece era un punct vamal pentru negoţul ce se făcea între Ţara Românească şi Braşov; Rezervaţia Valea Cheii, ideală pentru plimbări în aer liber, principala atracţie a zonei reprezentând-o Peştera la Uluce, clasificată de Agenţia Europeană de Mediu drept rezervaţie naturală protejată de lege; Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, monument istoric ridicat în 1940, care are icoane semnate de pictorul Gheorghe Tătărăscu; Parcul statuar „Paul Everac”, amenajat în aer liber de cunoscutul dramaturg, casa acestuia, un teatru de vară şi rezervaţia de busturi de piatră, sunt elemente care alcătuiesc acest complex; Mausoleul Eroilor de la Mateiaş, construit între anii 1928 şi 1935, în cinstea eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial; Barajul Pecineagu, situat într-o depresiune dintre Munţii Piatra Craiului şi Iezer – Păpuşa.
Formele de turism ce se pot practica în zona Dâmbovicioara sunt: turism montan şi cicloturism, pe cele şase trasee pentru biciclete.
Alte puncte tari ale zonei sunt existenţa evenimentelor culturale şi de tradiţie: „Pluguşorul sau Răscovăitul” – în seara de Anul Nou; „Ciurlezul” – în ziua de Sfântul Ion; „Dragobetele” – în februarie; „Obiceiuri de Blagoveştenie” – pe 25 martie; „Focul lui Sumedru” – pe 25 octombrie. De asemenea, există un Centru de Informare Turistică, care promovează structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi oferă informaţii despre traseele turistice montane, precum şi despre resursele naturale şi antropice ale zonei.”, a fost descrierea făcută de administraţia publică pentru a primi atestarea cerută. Isabela FILIP