Traseele anunţate de Liviu Ţâroiu, la sfârşitul lunii august, ca luate în calcul, pentru a fi marcate cu locuri de repaus pentru câmpulungeni învăţaţi să meargă pe jos, figurează pe lista de realizări în anul 2017, ca îndeplinite. Bulevardul I.C. Brătianu, pe tronsonul cuprins între semaforul de la Autogară şi Turn, şi strada Negru Vodă, între căminul de lângă Policlinică şi Liceul Sportiv, s-au umplut de bănci amplasate în zone care înfrâng logica, de parcă autorii cumpărăturilor n-au avut ce să facă cu marfa de prisos şi au trântit-o unde s-a nimerit. Fără discuţie, de coşuri de gunoi era nevoie şi bine ar fi ca beneficiarii să deprindă a le folosi, ca să mai scăpăm de urâciunea care ne oripilează privirea din vina noastră. Dar băncile n-au nicio noimă pe distanţe parcurse, de obicei, nu în scop de promenadă, din cauza zonelor străbătute, cu trafic intens, către ieşirea din Câmpulung. Atât I.C. Brătianu, considerată parte a aşa-zisei centuri a municipiului, cât şi Negru Vodă suferă de boala circulaţiei infernale, în timpul săptămânii şi în anumite perioade ale weekend-ului, aşadar, nu e nicio plăcere să staţionezi pe marginea unei străzi cu vuiet garantat. Unde mai pui că, pe lângă nervii capului puternic zdruncinaţi, rişti să-ţi închei odihna pe una dintre băncile municipalităţii cu măselele umflate, ochii bulbucaţi, urechile înfundate şi şalele anchilozate de la vâjâitul maşinilor dintr-o parte şi din cealaltă.
Vechiturile şi rupturile din staţiile de maxi-taxi n-au fost înlocuite, dar s-au pus bănci aiurea, pe care nu va sta nimeni vreodată
Dacă au cumpărat ca leşinaţii, şi pentru mandatele în care această achiziţie a lipsit de pe lista de shopping de mobilier stradal, trebuia să le monteze undeva. Aşa s-au ales lichidatorul Gheorghe Banu şi vecinul său, medicul ortoped Viorel Puiu, care locuieşte la o azvârlitură de băţ de reşedinţa practicianului în insolvenţă, cu băncile Primăriei la poartă. Bănci, care, când vor ajunge să fie folosite, vin la pachet cu mizerie, căci ce să faci şezând pe bancă, dacă nu fumezi, nu faci ochi cu o cafeluţă la pahar de unică folosinţă, nu rumegi o sămânţă, nu clefăi ceva dintr-o pungă, cu care nu mai ai ce să faci după ce epuizezi conţinutul. Mucurile de ţigară, paharele, ambalajele şi cojile, plus sunetul conversaţiilor la poarta cetăţeanului, sunt inerente acestui tip de dotare stradală, nu numai la noi, ci peste tot în ţară, unde Poliţia Locală are rol decorativ.
Nu suntem la curent cu informaţia consultării proprietarilor de imobile de pe strada Negru Vodă, pe partea cu Primăria, căci cealaltă resimte încă o puternică discriminare, nefiind băgată în seamă. Până acum. Ţinând cont că stocul programat a fi procurat număra 60 de bucăţi a 1.333 de lei bucata, din care nu au simţit chiciura de noiembrie decât 12 – şase pe Brătianu, şase pe Negru Vodă -, sunt destule pentru a satisface şi trotuarul cu firme de pe artera principală a Câmpulungului. După cum ne îndoim că ADP-iştii au cerut permisiunea proprietarilor să le trântească bănci la poartă, tot aşa ne îndoim că au cerut aceştia „beleaua” la gardul casei. Căci doar nu-i trebuia lichidatorului loc de staţionare pentru creditori şi debitori ori medicului ortoped, pentru pacienţii fideli, care ar fi avut nevoie de un sfat de la specialistul ieşit la pensie.
În ordine, pornind de la Primărie, primul obiect de mobilier stradal li s-a părut potrivit urbaniştilor Primăriei a fi aşezat la intrarea în Grădiniţa cu program prelungit „Sfântul Nicolae” de lângă Policlinică. Te gândeşti că aici vin părinţi şi bunici şi probabil că era necesară o bancă pe care o pot împărţi cu beneficiarii Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, pe care îi vedem deseori aşteptând în sala clădirii.
A doua, cu coşul de gunoi aferent, a nimerit tot în dreptul unei instituţii publice, Industrialul de jos, la intrarea din faţă. Cu aceeaşi îndoială că se va înghesui lumea pe bancă – elevii, nici atât, căci ar fi culmea să fumeze cu faţa la stradă, dar şi dacă s-ar întâmpla, probabil, a ne mira înseamnă risipă de stări afective -, ne îndreptăm spre următoarea. Asta chiar a fost trântită ca nuca în perete, în intersecţia cu strada Revoluţiei, care urcă în Grui, la gardul unui second-hand de haine. Inspiri otrăvurile emanate de ţevile de eşapament din toate părţile, plus vacarmul, claxoanele, vânzoleala la firmele de peste drum nu sunt nici pe departe locul potrivit pentru a-ţi trage sufletul. Banca cu numărul 4 este „împărţită” de clienţii lichidatorului Banu cu enoriaşii Bisericii „Sfânta Marina”, care, fie la intrare, fie la ieşire, au loc de popas pentru un schimb de impresii despre cele lumeşti.
La un pas de loc mai sus găsim a cincea piesă, la poarta doctorului, unde privirea trecătorului care testează darul făcut de Liviu Ţâroiu din banii celui cadorisit i se propteşte într-un stâlp de iluminat. Doi paşi mai sus, la poarta Sportivului, aproape de trecerea de pietoni, şi-a găsit locul a şasea bucată dintr-un prim lot montat la lăsarea frigului peste Câmpulung. Fiindcă am pomenit de frig. Miercuri dimineaţa, era bruma depusă într-un asemenea strat pe băncile oferite publicului derutat de neaşteptatul cadou, încât neinspiratul tentat să probeze confortul noilor apariţii în peisajul stradal rămânea cu posteriorul lipit de lemnul îngheţat.
Continuăm deplasarea pe Negru Vodă şi constatăm că, la mică distanţă de Sportiv, peste stradă, în staţia de maxi-taxi acoperită, rămasă fără lateralele din plexiglas, cedat sub şuturile unor dobitoace urbane, vestigiile destinate odihnei oscioarelor călătorilor dăinuie în tabloul mizer. Montatorii de bănci n-au ajuns până aici, deşi acestea trebuiau schimbate cu prioritate, deoarece sunt scorojite şi rupte. Ele au arătat bine cândva, dar când îţi este localitatea populată de sălbatici, se întâmplă să rămâi cu o scândură din cele patru din componenţa scaunului. La fel, era nevoie de două bănci noi în spaţiul verde situat peste drum de fosta Şcoală 5, unde venerabilele accesorii destinate relaxării cumpărătorilor care vin cu bagaj de la Penny şi Lidl îşi arată vârsta. „E.M.”