Cele douăzeci de contabile şi economiste ale Primăriei, împreună cu singurul coleg implicat în munca de colectare a dărilor de la cetăţeni, l-au făcut fericit pe primarul Liviu Ţâroiu. Mai mult, i-au dat motive să se complimenteze pentru întărirea garniturii de finanţiste de la Economic şi Venituri, cele mai productive servicii ale instituţiei, cu experienţa Gheorghiţei Nestor, fosta directoare economică, pe care PSD-istul a reactivat-o într-o poziţie de consilier personal, cu normă întreagă şi un salariu de 3.750 de lei, pe măsura favorului de a-şi relua serviciul. În plus, i-au dat motive primarului să se felicite pentru „deposedarea” omologului liberal de la Dragoslavele de contabilul şef, care, la împlinirea unui an în funcţia de şefă a Direcţiei Economice a Câmpulungului, a raportat încasări care au îmbujorat conducerea roşie a municipiului. Plan îndeplinit şi depăşit, cu 102,88%, după „boom-ul” salarial, produs pe seama taxelor şi impozitelor noastre, care umplu tezaurul local fără niciun merit din partea administratorilor săi. Nu este meritul lui Ţâroiu, al lui Iarca şi al restului de conţopiste stimulate salarial pentru faptul că sunt câmpulungenii oameni temători de sancţiunea statului şi plătesc de cum se deschid ghişeele Primăriei după sărbătorile de iarnă. Pentru execuţia încasărilor, al căror cuantum a gâdilat urechile funcţionărimii cu gândul la portofele mai rotunjite în 2018, pe seama corectitudinii noastre, meritul aparţine în totalitate cetăţenilor, cărora li se cuvenea public o mulţumire de la primar ori directorul economic pentru simţul datoriei manifestat în relaţia cu Primăria.
La fiecare trei luni ale anului, gestionarilor banului public li se prezintă de către şefa „batalionului” de recuperatoare – cu excepţia lui Romeo Nicula, oamenii cifrelor din subordinea lui Ţâroiu sunt femei – realizările în materie de venituri şi cheltuieli. La 30 septembrie… prilej de a se sacrifica o şampanie din stocul de protocol, pentru a închina în cinstea câmpulungenilor, care au făcut posibilă depăşirea previziunilor cu procentul memorat şi prezentat public cu mândrie de Violeta Iarca. Dacă proţentul cu care au explodat salariile la 1 iulie 2017 i-a scăpat memoriei, pe drumul dintre birou către sala de Consiliu, lapsusul împiedicând-o să informeze comunitatea plătitoare a chenzinelor semeţe, în schimb, doborârea prognozelor la încasări n-avea cum să-i cauzeze încă o amnezie. Conştiinciozitatea cetăţenilor, care, pe durata verii, în special, când sunt mai mici cheltuielile cu întreţinerea, au căutat să se achite de obligaţii, ştiind că vine încă o iarnă grea, după cum se anunţă, cu facturi de infarct, a pus-o pe directoarea economică Iarca în postura favorabilă de a prezenta un succes contestat, bineînţeles, de liberali.
Dezbaterea subiectului privitor la contul de execuţie bugetară de către Consiliul Local, formalitate îndeplinită în aprilie, iulie, octombrie şi decembrie – aşadar, de curând, s-a consumat a treia fază a procedurii obligatorii – a debutat într-o atmosferă mahalagească. Nici nu s-a aşezat bine pe scaun, căci David a sărit la secretar, la primar, la directorul Spitalului, care nici ei n-au şezut precum curcile în lemne, vociferând la fiecare provocare. După ei au sărit şi alţii şi… înţelege-te dacă mai ai cu cine! Şedinţa de la sfârşitul lui octombrie, una complet scăpată de sub controlul preşedintelui de şedinţă, care, deşi fost poliţist criminalist, este un iubitor al artelor, a însemnat suprimarea oricărei urme de bun simţ, obligatoriu într-un dialog la acest nivel. Cu atât mai mult cu cât este unul public, având, teoretic, ca public comunitatea câmpulungeană. Practic, singurii care urmăresc şedinţele de Consiliu, în afara presei şi a unei mânuţe de ameţiţi de la partide, sunt consilierii, care primesc CD-ul de la Ghinea, pentru a se admira ce grozavi au fost urlând, luând peste picior, şicanând şi sabotând. De aceea n-ar strica dotarea preşedintelui de şedinţă cu o armă, ca să asigure un cadru lucrativ al discuţiilor dinaintea transformării propunerilor Executivului în legi locale.
Întrucât sfada liberală cu maeştrii capcanelor, complici ai inamicului nr.1, risca să compromită anunţul marii realizări a portăreilor publici, decanul Consiliului, Gheorghe Sârbu, învăţat cu scaunul de preşedinte, a trecut peste blândul său coleg, înghesuit, „decibelic”, şi din dreapta, şi din stânga, şi a ordonat să înceteze hărmălaia. Vorbea o doamnă! De fapt, se pregătea să vorbească doamna Iarca, prezentată la şedinţă incomparabil mai documentată pe seama procentelor, comunicate, de data aceasta, din proprie iniţiativă. Până la începerea dezbaterilor în plen, intuind că va primi o întrebare pe seama încasărilor, aceasta a făcut un calcul, după cum a mărturisit, din care a reieşit că sunt pe plus. Veniturile proprii, colectate în cele trei trimestre încheiate, până la 30 septembrie, au depăşit ceea ce şi-au propus subordonaţii lui Liviu Ţâroiu să primească de la populaţie, care a furnizat încasatoarei de biruri un nesperat 102,88%.
Calculul economistei şefe s-a oprit la partea frumoasă a lucrurilor, care punea Primăria într-o lumină pozitivă. Adică justifica lefurile umflate, stimulentele acordate angajaţilor implicaţi în munca de colectare şi recuperare, bonusurile date de primar din fondul de salarii aflat la dispoziţia lui. Altfel spus, de ce să nu ia salarii grase şi stimulente dacă noi plătim mult şi repede?! Ce n-a calculat Violeta Iarca, spune ea, pentru că n-o interesează, nefiind de importanţă decât veniturile proprii, întrucât numai prin raportare la acestea se produc modificări şi rectificări ale bugetului local, este totalul veniturilor planificate a intra în vistieria locală într-un an. Şi n-a calculat, lasă liberalii să se înţeleagă, pentru că oamenii lui Ţâroiu n-ar mai avea cu ce să se laude, deoarece, din socotelile lor, diferenţa între ce au prevăzut la nivelul unui an şi ceea ce au obţinut până acum este de 10% în detrimentul încasărilor.
Auzind defăimarea liberală la adresa zapciilor din subordine, direct interesaţi să stoarcă de la cetăţeni şi ultimul leu datorat – fiind în joc remuneraţiile lor -, Liviu Ţâroiu mai să-l soarbă dintr-o înghiţitură pe nesuferitul de David, care a îndrăznit să pună la îndoială munca ireproşabilă de strângere cu uşa a contribuabilului. Venitul total, cu care defila PNL-ul în Consiliu, pentru a eclipsa depăşirea comunicată de directoarea executivă, include şi sume care n-apucă să facă pânze de păianjen în bugetul local. Aşa cum sunt banii pentru salariile profesorilor, care trec ca ghiuleaua prin buget înainte de a se opri în conturile destinatarilor. Sau ca să-l cităm pe Ţâroiu, „sunt veniturile cu care facem tot timpul corecţiile la învăţământ, sănătate, care trec prin noi şi se duc mai departe.” În acest punct s-a oprit încercarea eşuată a opoziţiei de a demonta reuşita slujbaşilor domneşti, interesaţi să-şi umple mai abitir năvoadele în 2018, dacă are balta peşte.
Cu astfel de performanţe în completarea moştenirii lui Călin Andrei, de ordinul sutelor de miliarde, nu-l înţelegem pe Liviu Ţâroiu, care îndrăzneşte să vorbească despre „împărţitul sărăciei” la Câmpulung, ca pricină a zgâriatului pe ochi cu liberalii, când, după sârguinţa cu care locuitorii pompează în conturile Primăriei, sărăcia e poveste. Cum poţi vorbi despre sărăcie şi, aici, Ionescu are dreptate – i-o fi aşezat cum trebuie gândurile în cap spray-ul tuflit în faţă de un ciumat roşu la Sumedru -, când ai avut pe mână „cei mai mulţi bani din istoria Câmpulungului”, adică două bugete şi jumătate, un adevăr pe care PSD-iştii n-au cutezat să-l contrazică. Şi nici faptul că poartă răspunderea cheltuirii lor cu cap. Cu un cap limpede, dacă nu cerem prea mult.