După ce s-au „ars” sever cu garajele, la alegerile trecute, motivul adăugat la nivel local colapsului naţional al PNL, liberalii lasă impresia că au fost învăţaţi cum se face o campanie corectă. Reţinem esenţa mesajului, nu modul deficitar pe mai departe de exprimare a unei opinii politice care atinge la o sensibilitate colectivă. Una dintre aceste sensibilităţi pe care marşează discursul opozanţilor lui Ţâroiu sunt copiii, căci cealaltă categorie vulnerabilă, la care reacţionează alegătorii, bătrânii, reprezintă un teritoriu cucerit de PSD. Ambele tabere au îngropat subiectul magherniţelor, deşi extensia termenului contractelor de închiriere, oferită de Liviu Ţâroiu, toamna trecută, în semn de recunoştinţă votanţilor care au căpăcit PNL cu un scor demn de partidele din categoria „şi altele”, expiră la sfârşitul acestui an. Revenind la încercarea liberalilor de a recâştiga măcar electoratul fostului lor preşedinte, aceştia umblă la emoţia câmpulungenilor: copiii, pentru care niciun primar n-a făcut niciodată nu destul, ci n-a făcut nimic, căci locurile de joacă umile sunt departe de a fi considerate expresia respectului autorităţilor pentru părinţi şi a grijii pentru cei mici. Strategia atragerii de partea lor a tinerilor, care, probabil, n-au arătat interes pentru precedentele scrutine electorale, nu este greşită, numai că rămâne neconvingător ambalajul care îmbracă un adevăr simţit de toată lumea. Acum o săptămână, ne amăram din pricina catastrofelor de locuri de joacă, puţine şi nenorocite de animalele cu două şi patru picioare. Subiectul a avut ecouri şi în Consiliul Local, unde David, rămas cu energie după trântele cu pensionarul, începând din 2018, Ghinea, l-a provocat pe Blidaru la o confruntare pe tema parcurilor sufocate de ţâncii buluciţi în Grui şi Grădina Publică, în lipsa altor spaţii de joacă. Cele două au în comun preţul exorbitant – cel al lui Călin Andrei, din Grui, a fost parte a unui proiect de aproape 300.000 de euro, iar celălalt, din parcul central, a generat o notă de plată de 22.000 de euro, plătită de Holcim – şi sărăcia dotărilor. Ţâroiu şi Blidaru au primit ca sarcină să umple goliciunea celor două părculeţe cu module pe măsura numărului prichindeilor umflaţi de plâns aşteptând să se elibereze un tobogan, un leagăn ori un balansoar. Smiorcăie şi cei evacuaţi de părinţi din perimetrul de zbenguială, de ruşinea celor care se uită lung, smiorcăie şi cei de pe margine, după epuizarea răbdării. Aşa că… până vor raporta ca îndeplinit planul de locuri de joacă pe 2017, măcar să îmbogăţească cele două spaţii.
Că a venit vorba despre programul de amenajări destinate preşcolarilor. Fostul şi actualul viceprimar au opinii diferite despre numărul oazelor planificate a răsuna de voci piţigăiate şi ţopăieli zglobii în 2017. Fiind moment de bilanţ, căci în mai puţin de două luni – de toamnă combinată cu iarnă – până la expirarea termenului, minuni nu se pot întâmpla, am asistat năuciţi la un dezacord între putere şi opoziţie până şi în privinţa totalului de facilităţi pentru picimea târgului care trebuiau realizate în acest an. David zice că programul ADP conţinea opt locuri de joacă, Blidaru insistă că idealurile Primăriei în primul an de mandat s-au oprit la trei. Înfăptuite: zero! Or, la un asemenea procent al realizărilor în scopul destinderii puilor de câmpulungeni, nici nu mai contează câte au fost luate în calcul la începutul anului. Vicele PSD-ist, care, probabil, ar fi preferat să răspundă şeful Ţâroiu în locul lui, ca superior al ADP-ului, în trecut şi în prezent, a anunţat, cu jumătate de gură, că sunt licitate cele trei despre care are ştiinţă el că figurau pe agenda de investiţii a serviciului public: unul, în Vişoi, lângă biserica de lemn, al doilea, la Grădiniţa nr.13 de la Rotunda, iar al treilea, tot în Vişoi, la blocurile B7 – B9. Tăbăcit în politică şi la Primărie, Ţâroiu a recunoscut în faţa părinţilor profund nemulţumiţi că edilii, majoritatea bunici, au uitat cum e să fii părintele unei gâgâlici de grădiniţă, că a demarat târziu procedura în SEAP. Şi el, şi colegul viceprimar s-ar fi scutit de asemenea explicaţii neplăcute dacă puneau biciul pe Investiţii, ca să purceadă la contractarea lucrărilor din vreme. Chiar şi primarul, omul niciodată în lipsă de inspiraţie când vine vorba de justificări, se îndoieşte că finalizează ceva în rămăşiţa din 2017. Iar noi ne îndoim că începe ceva din lista pentru care ADP a avut bani şi când s-a întocmit bugetul, şi când s-a rectificat cu alocări din fondul de rezervă. Special pentru coşuri, bănci şi locuri de joacă.
Moral, normal şi electoral a sunat şi propunerea care a răzbătut tot din tabăra celor mai interesaţi să-şi facă imagine, cerând încă un avantaj pentru părinţi şi copiii lor. Omenie amestecată cu perfidie la preşedintele liberal, care i-a luat la rost pe şefii Primăriei şi ADP-ului, care îşi permit să încaseze taxă la toaleta din Grădina Publică. Să fi trecut trei ani de când ţeparul Grup Corint a trimis în istorie WC-ul lui Buta, înlocuit cu o toaletă suplimentată cu funcţia de informare turistică, ce n-a fost să fie. Dar nu ne-a lăsat memoria într-un asemenea hal încât să ni se fi şters informaţia privitoare la taxarea dintotdeauna a folosirii singurei toalete publice a municipiului. Permanent s-a plătit, aşa cum se plăteşte peste tot în ţară şi în lume, deşi utilizatorul ar fi trebuit despăgubit pentru umilinţa de a i se pune la dispoziţie un spaţiu în condiţii sub demnitatea umană. Acum s-a trezit PNL că… de ce se ia taxă şi cum percepe taxa ADP-ul, care n-ar avea bază legală ca să pretindă şi să încaseze leul deschizător de uşi? O percepe cum a perceput-o şi pe timpul PNL-ului, când n-a jelit nimeni că sunt puşi cetăţenii la plată, în contul unui petic de hârtie oferit cu zgârcenie – şi cu mâna ei! – de taxatoare. În prezent, ADP-ul, care se încarcă cu taxele de la Cimitirul „Flămânda” de ordinul sutelor de milioane, nu se poate încărca şi cu un leu de la WC, vrea să ne convingă opoziţia, căreia, odată cu şuvoiul de ipocrizie, i-a scăpat şi un strop de decenţă: să nu li se mai ceară bani copiilor de vârstă mică, căci e absurd să interzici intrarea la toaletă unui copilaş de trei-patru ani. Meci câştigat de PNL, Liviu Ţâroiu preferând să se abţină de la comentarii, simţind că rivalii au dreptate. Dar ca să nu apară în ochii lumii ca lupul cel rău, a făcut pe niznaiul. Adică n-a ştiut că subalternii taxează.
Altă şedinţă, încă o propunere populară. A zecea rectificare a bugetului local, pentru care primarul şi-a pus „gornistul” virtual să sune adunarea la Primărie în prima zi a weekend-ului bugetar, le propunea aleşilor să fie de acord, printre altele, cu dislocarea a 50.000 de lei din fondul de rezervă pentru achiziţionarea unui sistem de lumini, de care are nevoie, în principal, trupa de teatru de la „Dinicu Golescu”, ce activează în cadrul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, cu finanţare de la bugetul local. Nu jumătatea de miliard cerută pentru reprezentaţiile unor copii şi adolescenţi, care, cooptaţi în actul artistic, sunt ţinuţi la distanţă de tentaţii dătătoare de palpitaţii adulţilor, a fost problema. Banii s-au aprobat fără probleme, fiind o chestiune care ţine de educaţie. Dar cu o condiţie plecată de la PNL, care a sunat bine pentru părinţii copleşiţi de cheltuielile colosale cu şcoala, pentru care copilului îi trebuie, în afara materialului didactic, haine, telefon, meditaţii egale ca durată cu orele de curs şi câte şi mai câte.
De parcă n-ar fi de ajuns costurile menţinerii fiicei sau fiului la nivelul ridicat impus de colegii care îşi permit mai mult decât restul, se ivesc plăţi neprevăzute, cum sunt taxele de spectacol – nici nu ştim cum să le spunem -, colectate de trupa de teatru a instituţiei publice, în „turneele” pe la şcoli. Adică dacă tot este plătită de Primărie, din taxele şi impozitele câmpulungenilor, să înceteze să mai ceară 5 lei de la fiecare copil care asistă la reprezentaţiile actorilor amatori, instruiţi, ce-i drept, de un profesionist, care bănuim că nu face nici el voluntariat. Sergiu Cicu a sărit în apărarea colegului Cioacă şi a artiştilor de la „Dinicu”, care ar fi obligaţi să obţină venituri proprii. Să le facă la evenimente private, a sărit şi Ionel State, cu gândul la părinţii care susţin destul funcţionarea trupei de teatru. Uite acum, comunitatea cumpără pentru actorii de la „Dinicu” acest sistem de lumini, de 50.000 de lei, pentru care, în semn de mulţumire, 10.000 de copii ar trebui scutiţi de biletul de 5 lei.