Interesantă abordarea lui Liviu Ţâroiu în momentul în care a fost pus în situaţia de a motiva în faţa presei şi a comunităţii câmpulungene, destinatara informaţiilor livrate, de a ce a ales să accese un proiect pentru nevoiaşi în detrimentul unor investiţii vizibile, în drumuri şi reţele de utilităţi, care aduc voturi. Ce-i drept, voturi îi va aduce şi iniţiativa cu defavorizaţii, care au beneficii materiale în urma includerii lor în programul conceput să le ofere o grămadă de servicii, de la a învăţa o meserie, până la analize medicale gratuite, îngrijire la domiciliu, asistenţă juridică, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, subvenţii pentru afaceri, pregătire suplimentară orelor de la şcoală şi masă caldă pentru copii, ca să enumerăm câteva avantaje de care cei care le vor primi îşi vor aminti, cu siguranţă, în 2020. Primarul spunea că o parte dintre resursele care nu sunt deloc puţine, 18,8 milioane de lei, vor fi folosite la reabilitări percepute de populaţie. Adică vor fi izolate termic nişte faţade, pentru ca lumea să plătească mai puţin la încălzire, iar proprietarii garsonierelor din blocurile ARO vor fi ajutaţi să-şi schimbe instalaţiile sanitare ale băilor comune. Aşadar, nu se poate exclude caracterul electoral al acestui proiect, despre care nu se ştie cât va dezvolta municipiul şi cât îi va ajuta pe patronii locali să recruteze lucrători din rândul celor instruiţi cu banii europenilor. Pentru că, odată ce debusolaţii târgului vor fi convinşi să înveţe o meserie, primind o diplomă recunoscută în UE, este lesne de ghicit că unii, nu toţi, o vor şterge „afară”. Practic, UE alocă municipiului peste 4 milioane de euro, ca să-i formeze pe viitorii muncitori în statele în care aceştia simt că sunt plătiţi. Nu că nu ţinem cu proiectul lui Liviu Ţâroiu, dar ne vine greu a crede că viitoarele cameriste, ospătari, bucătari, recepţioneri se vor buluci să se angajeze la pensiunile care au cerut personalul şcolit cu fondurile europene. Sau patiserii de care este nevoie la „Iepuraşul” ori la „Un băiat şi o fată”, ai căror deţinători, susţine primarul, au fost consultaţi atunci când a creionat lista meseriilor în care vor fi pregătiţi tinerii care tocesc bulevardul şi scaunele teraselor, pe banii părinţilor.
Liviu Ţâroiu zice că nu este problema lui plecarea în străinătate a absolvenţilor cursurilor din „Schimbă-ţi viitorul!” Important este că i-a format într-o meserie şi că a „scăpat” de ei. Adică au o calificare dovedită cu un act şi, dacă vor să muncească, muncesc oriunde, în ţară ori în afară. Dar ei nu mai fac parte din „grupul ţintă”, adică defavorizaţii şi marginalizaţii societăţii, care nu-şi găsesc locul în rândul lumii, neavând o pregătire profesională. Cu toată dorinţa câmpulungenilor educaţi de a-şi recăpăta oraşul decent, civilizat, evoluat – căci felul în care se prezintă localitatea şi oamenii ei este departe de a fi considerat evoluţie -, adevărul este că, dacă nu umbli la mentalitatea unei comunităţi, este exclus s-o dezvolţi. Iar principala schimbare pe care administraţia locală o încearcă, la nivel declarativ, este să scoată lumea la muncă. Marea problemă a Câmpulungului: oameni apţi de muncă, tineri ori mai puţin tineri, departe, însă, de anii pensionării, care refuză să muncească.
Înainte de a da ochii cu presa, intuind că va fi „înghesuit” cu opţiunea pentru o iniţiativă destinată celor care trag în jos societatea în locul uneia palpabile, legate de infrastructura rutieră ori de utilităţi, Liviu Ţâroiu şi-a pregătit răspunsul ca un politician de cursă lungă încheiată cu picioarele înainte. Între a-i ajuta şi a nu-i ajuta pe cei care stau cu mâinile în sân, el a ales prima variantă, făcându-i pe cei 5.000 care l-au votat primar să se felicite pentru alegere, punând în fruntea Câmpulungului esenţa compasiunii. Şi când a mai zis că „nu trebuie să aşteptăm la Dumnezeu, trebuie să facem noi!”, a câştigat încă 5.000 de partea lui. Glumim.
Dând la o parte poezia primarului, care spunea că intenţionează să ridice nivelul Câmpulungului prin educaţie – educaţie pe care o va face şi copiilor, şi adulţilor, sub deviza „Schimbă-ţi viitorul!” -, rămâne o motivaţie pragmatică, reţinută de urechile vigilente, la evenimentul de lansare a proiectului. „Greşeala” înaintaşului său, „Kretzulescu”, l-a făcut să fie prevăzător. Altfel spus, municipalitatea n-a returnat niciodată bani pe programe de formare, cum a fost POSDRU, cum este POCU, în schimb, a plătit amarnic pentru primul şi singurul proiect de dezvoltare urbană a localităţii. „Greşeala noastră”… a murmurat Liviu Ţâroiu cu referire la deznodământul „Kretzulescu”, deşi, permanent, a considerat că a fost numai greşeala lui Călin Andrei, pentru că el n-a fost cooptat în echipa de proiect. Nu o dată, PSD-istul a invocat public, în apărarea lui, că primarul PNL l-a ţinut la distanţă de „Kretzulescu”, „o greşeală”, pe care Ţâroiu i-o impută lui Andrei. Dar având musafiri din afara Câmpulungului, în faţa cărora nu era frumos să-l vorbească de rău pe cel care a condus maniera halucinantă în care a fost ţinut pe loc un proiect cu o finanţare colosală, a ales să împartă „greşeala”. Dar, la momentul potrivit, va vorbi despre „greşeala” unuia singur.
Teama de eşec l-a făcut pe Liviu Ţâroiu să se orienteze către un program lejer, cu o finanţare nerambursabilă grasă, pe care n-are cum s-o rateze, nefiind la mâna unui constructor. Acesta a fost motivul nespus de Liviu Ţâroiu, pe care l-a trădat, însă, aluzia privitoare la neinspiraţia ori nepriceperea colegului de a derula cap-coadă „Kretzulescu”. Şi i-a mai scăpat în discurs o frază referitoare la uşurinţa cu care a fost pierdută regenerarea urbană, pe care ar fi trebuit s-o plătească UE. Şi nu era „decât” 600 de miliarde de lei vechi tot „pachetul”. „Ne ceartă toată lumea că nu reuşim să absorbim fonduri europene. Eu sunt convins că lumea vrea să absorbim fonduri europene ca să facem străzile, centrul, clădirile. Le-am avut o dată în mână şi nu le-am făcut. La fel, pentru canalizări, conducte de apă. Nu sunt ghiduri pe aşa ceva în această perioadă. Ne-am dus pe ce sunt. Pentru celelalte ne-am dus pe altceva, pe PNDL (n.r. programul Ministerului Dezvoltării) şi pe banii noştri.”, s-a justificat Ţâroiu, care din nou a atins eşecul părintelui „Kretzulescu” în contextul reuşitei sale de a aspira fonduri guvernamentale şi a toca economiile lui Andrei. Pentru că europenii nu dau bani pentru ce-i trebuie Câmpulungului.
De ce a simţit primarul nevoia să aducă aminte de rateurile lui Călin Andrei într-un moment fericit al carierei sale de primar? Simte cumva un pericol prin revenirea subtilă în ochii câmpulungenilor a unei fantome din trecut? Nu este anormal ca PSD-istul – şi toţi cei interesaţi de oferta de candidaţi a partidelor la următoarele alegeri – să se gândească la faptul că PNL, dezorientat ca o oaie lovită de căpială, ar putea ieşi în 2020 cu Călin Andrei. Fostului primar i se ridică interdicţia de a candida, prin urmare, nu este exclus, ţinând cont de disperarea liberalilor, manifestată cu accente severe de penibil, ca alegătorilor câmpulungeni să li se ofere şansa de a se întoarce la dragostea dintâi. Uite asta este o confruntare electorală adevărată la care ne dorim să asistăm! Liviu Ţâroiu versus Călin Andrei. Cu un rival pe măsura celui mai iubit primar – dacă nu era iubit, nu câştiga trei mandate -, se vor vedea reala putere de convingere, forţa şi popularitatea candidatului Liviu Ţâroiu. Abia atunci, PSD-istul are motive să considere realegerea, dacă va fi reales, o victorie meritată. Căci comedia din 2016, când Ţâroiu a concurat aproape de unul singur, este departe de a fi considerat un succes pentru PSD.
Cum scenariul în care Călin Andrei va fi, peste doi ani şi jumătate, omul PNL, care n-are nici cu ce umple lista pentru Consiliul Local, darămite candidatul câştigător la Primărie, prinde contur tot mai pregnant, îndrăznim să afirmăm că insinuări de genul celor inserate de Liviu Ţâroiu în mesajul public de săptămâna trecută, menite să-i scoată în evidenţă succesul, în comparaţie cu nereuşitele colegului mai curajos în aspiraţii, vom auzi tot mai des.
Reţinem şi apelul lansat în stilul Ţâroiu la finalul conferinţei, pentru care risca un spray în ochi de la PNL, dacă era vreunul în preajmă. „Votaţi PSD!”, ca să crească salariul minim la 1.900 de lei, iar ucenicii lui, şcoliţi cu banii de la UE, să nu mai plece peste graniţe, şi-a motivat Ţâroiu îndemnul electoral, cu care şi-a încheiat lansarea primului său proiect cu fonduri europene.