(continuare din numărul trecut)
ÎNVĂŢĂTURA HARULUI!
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, s-a arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” Tit 2:11,12.
Dar harul ne învaţă s-o rupem şi cu poftele lumeşti, acesta e răul din lăuntrul nostru. O lume de nelegiuiri se află în noi: obiceiuri rele, deprinderi de înjurături, de pofte, de patimi. La toate acestea trebuie pus capăt. Apostolul Pavel a scris în privinţa aceasta: „Cine fura, să nu mai fure… nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură…Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice fel de clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru… Curvia sau orice fel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu… Şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 4:28,29,31; 5:3-5,11). Toate cele pomenite mai sus sunt zdrenţe ale omului vechi, care trebuiesc dezbrăcate şi lepădate. Fiul risipitor când s-a întors acasă, întâi a trebuit să dezbrace zdrenţele şi numai după aceea a putut îmbrăca haina cea mai bună.
Această rupere cu poftele e ceva ce noi trebuie să facem. Harul ne învaţă s-o rupem noi cu păgânătatea din afară şi cu păgânătatea din noi, cu poftele lumeşti. Aici trebuie să intre în acţiune voinţa ta. Harul nu ne forţează, ci ne învaţă lecţia aceasta de despărţire de orice păcat. În revista „Lumina Satelor”, ce a apărut la Sibiu, într-un număr avea un clişeu ce reprezenta pe un beţiv ce se ţinea de o frânghie şi era tras de diavolul prin mijlocul satului spre iad. Omul îşi dădea seama şi striga în gură mare: „Oameni buni, scăpaţi-mă! Scăpaţi-mă că mă duce la iad!” Dar oamenii, care priveau scena, i-au răspuns: „Lasă-te de ştreang.” El trebuia să se lase de băutură. Dacă noi vrem izbăvirea, Dumnezeu e gata să intervină, să ne ajute prin Duhul Sfânt, dar nu forţează cu aceasta. Noi trebuie să vrem s-o rupem cu poftele. Odată la terminarea unui serviciu de evanghelizare în biserica din Chicago, un tânăr, care nu a venit cu gândul să se pocăiască, a înţeles vestea Evangheliei, a primit harul lui Dumnezeu în acea seară, şi fără să-i spun eu, harul l-a învăţat că trebuie s-o rupă cu poftele şi cu patimile. Fiindcă în buzunar el avea pachetul cu ţigări, a întrebat dacă îi dăm voie să pună pachetul pe amvon şi astfel să se despartă de el. I s-a spus că da, poate să facă aceasta. Sfios, s-a dus în faţă şi a pus acolo ţigările. Nu a mai vrut să meargă cu ele până acasă. După câteva luni, când am fost din nou la Chicago, la terminarea serviciului, un tânăr a venit la mine, mi-a strâns mâna cu bucurie şi m-a întrebat dacă îl cunosc. Era tânărul ce a pus pachetul cu ţigări pe amvon. Acum era frate și se bucura în Domnul. E necesară despărţirea de orice păcat conştient. Păcatul de care tu nu eşti gata să te desparţi, te va despărţi el pe tine de Hristos Domnul, împăratul Saul a fost trimis să nimicească pe amaleciţi, dar el nu a ascultat în totul de Domnul şi pe unii i-a cruţat. Ştiţi că pe Muntele Ghilboa un amalecit l-a ucis pe împăratul Saul? De aceea, nu cruţaţi nici un păcat, ci despărţiţi-vă în mod categoric.
Rowland Hill, un distins vestitor al Evangheliei, odată a întrebat pe un tânăr credincios că de ce a lipsit duminică de la biserică. Acesta a răspuns că a fost la un cinematograf, că nu merge în mod regulat, ci doar din când în când să se distreze. Atunci predicatorul l-a întrebat: „Ce ai zice dumneata despre mine, dacă, nu în mod regulat, ci doar din când în când, aş tăia câte o felie de carne de mortăciune, aş pune-o la grătar şi aş mânca-o, cum ai privi lucrul acesta?” Tânărul a înţeles lecţia şi nu a căutat mai mult să se hrănească cu filme păcătoase. E necesar să fim categorici în privinţa despărţirii de păcat. Trebuie ruptă orice relaţie cu tot ce îţi îmbie păcatul, cu tot ce îţi sugerează sau îţi stimulează poftele şi patimile. Mai ales cei care au fost pătimaşi în ale beţiei, e necesar să nu o mai pună în gura lor.
Cunosc două cazuri, persoane care s-au pocăit şi au fost izbăviţi de această patimă. După mulţi ani, odată, la stăruinţele altora, au luat doar un pahar şi s-au prăbuşit. Patima a fost ca o fiară căreia i s-a dat drumul din cuşcă. Vai, cum a râs diavolul de ei! Harul ne învaţă s-o rupem cu poftele lumeşti. Nu încercaţi să refaceţi, să înnodaţi legăturile rupte, căci e groaznic. E adevărat că ispitele vin. Vrăjmaşul nu se dă bătut, ci încearcă în fel şi chip să ne prindă în cursele sale. Uneori şiretlicul lui e foarte subtil, dar e bine să fim hotărâţi, să nu acceptăm nici un păcat, nici un compromis, nimic din ale trecutului. O tânără credincioasă a fost în concediu la o staţiune. Fiindcă era drăguţă ca înfăţişare şi avea o comportare frumoasă, nişte tineri au pus ochii pe ea şi au invitat-o să meargă seara la dans, dar ea a refuzat categoric. În staţiune era şi un senator. Tinerii au vorbit cu senatorul să o invite el la dans. „Domnişoară, i-a zis senatorul, nu e nimic vinovat, e ceva frumos şi plăcut să ne onorezi cu prezenţa dumitale, să vii în seara aceasta la dans”. – „Domnule senator, nici chiar în concediu eu nu-mi permit să merg la dans, căci sunt credincioasă în Domnul Isus Hristos. Şi nu sunt gata să fac nimic ce ar ştirbi influenţa mea asupra fetelor ce le am în clasa mea de Şcoală Duminicală.” Senatorul a plecat capul şi a zis: „Cinste ţie! Dacă am avea mai mulţi creştini ca tine, atunci mai mulţi oameni ca mine ar deveni credincioşi.” (continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Telefon contact: 0745.021.424