Începe să se facă lumină de ce, pentru prima oară în ultimii 27 de ani, de când ne exprimăm democratic, în Consiliul Local Câmpulung au ajuns, la şedinţa de pomină de la sfârşitul lui septembrie, nişte „propuneri” ale Executivului lui Liviu Ţâroiu. Nu „hotărâri”, aşa cum erau intitulate proiectele de hotărâri, care deveneau oficiale prin vot, ci, curios lucru, „propuneri”. Este lesne de înţeles că o propunere are o valoare plasată sub cea a unei hotărâri, fie şi în faza de proiect, dar, totodată, creşte responsabilitatea Consiliului Local, care transformă propunerea Executivului în lege locală. Altfel spus, Executivul, autor al propunerii, bune, rele, legale, ilegale, se scoate, în schimb, Legislativul devine mai răspunzător decât era, fiindcă a legiferat respectiva iniţiativă, insuficient argumentată, documentată, întemeiată juridic încât să aibă puterea unei viitoare hotărâri. Asta s-a încercat la şedinţa memorabilă, în care juriştii şi economiştii lui Liviu Ţâroiu au reuşit să treacă de votul unei majorităţi credule, convinse de corectitudinea „propunerii”, hotărârea prin care municipalitatea vira banii, cele 33,4 miliarde de lei vechi, în contul Edilului, pentru ca societatea să-i plătească preţul acţiunilor lui Văsâi. În acest moment, nici nu vrem să ne gândim la altceva decât că oamenii lui Ţâroiu din Consiliu s-au lăsat încrezători pe mâna specialiştilor în Drept şi Economie din Primărie, convinşi că nu există nicio oprelişte legală, nicidecum că au „clocit” împreună să ducă la bun sfârşit o tranzacţie necurată.
Ceva, însă, s-a întâmplat, bănuială întreţinută, după cum am spus în debutul acestor rânduri, de transformarea subită a hotărârilor în propuneri, ca şi când Executivul ar fi dorit să-şi minimalizeze rolul şi răspunderea în alcătuirea documentului cu potenţial de lege locală. Spaima celor de la Edilul, preluată şi propovăduită în Consiliu de opoziţia liberală, este că sunt expuşi unor consecinţe penale dacă îi plătesc ei lui Văsâi banii. Cu scuze pentru folosirea nepotrivită a gradului de comparaţie, hotărârea este mult mai ilegală decât cred cei de la Edilul şi liberalii. Ilegalitatea gheşeftului porneşte mult mai devreme de momentul plăţii şi priveşte, efectiv, cantitatea de „marfă” cumpărată de autorităţi, cărora, în speţa „Edilul”, plapuma nu le ajunge nici cât să le acopere nasul înroşit de minciună. Deci, până la plata banilor, primul mare obstacol în calea realizării tranzacţiei este cât au voie să răscumpere ai noştri. Cel mult 2,73% din acţiunile societăţii, nicidecum 31%, cât are de vânzare privatul din societatea Consiliului Local.
Până la a-şi deghiza nepriceperea (cu miros tot mai evident de faptă intenţionată) în „propunere”, Executivul a bâjbâit şi când a fost vorba să dea o formă cât mai puţin bătătoare la ochi proiectului de hotărâre cu aruncarea bombei în braţele Edilului. Deşi sincerul, când nu este cazul, Liviu Ţâroiu recunoaşte în gura mare că: „tot aia e!” Punctul ajuns pe ordinea de zi remisă şi nouă, jurnaliştilor, le cerea membrilor forului legislativ să aprobe transferul sumei reprezentând preţul convenit cu afaceristul deţinător al unei treimi din Edilul din bugetul local la Edilul. Iar Edilul să plătească pachetul de acţiuni de 31% deţinut de Financiar Urban la operatorul de utilităţi câmpulungean.
Liberalul State a „deconspirat” intenţiile iniţiale ale economiştilor şi juriştilor primarului, care au fost prezentate Comisiei Juridice sub o altă formă. Adică una a ajuns la comisia Consiliului Local, pentru a dezbate şi aviza, şi alta a intrat pe ordinea de zi, ca proiect de hotărâre mascat sub titulatura „propunere”, probabil, din considerente de îndulcire a consecinţelor pentru autorii propunerii, în caz că se împute treaba. Cum dădea prea multe pe goarnă într-un subiect care şi aşa făcuse destulă vâlvă în târg cu căsăpirea personalului Edilului de către Raja, Ţâroiu a intervenit şi puţin a lipsit să-l acuze pe celălalt că a venit la comisie cu hârţoage aduse de acasă – sau din „interior”, de la serviciu -, asta pentru că cei de la Primărie, nemâncători de usturoi şi, pe cale de consecinţă, nemirositori când deschid gura, n-au încropit decât un singur proiect de hotărâre. Cel pe care aleşii şi gazetarii îl aveau în faţă. Naiv, State a crezut că, dacă o invocă pe directoarea economică Iarca, martor la discuţiile din comisie, aceasta va susţine teoria lui. Pesemne, absolventă şi ea a şcolii de abureli, unde ţine cursuri şeful Ţâroiu, şefa Economicului s-a eschivat cu ajutorul unei amnezii salvatoare. Din câte îşi amintea ea, oficial, membrilor de la Juridic nu le-a fost prezentat un proiect de hotărâre, ci un draft de proiect de hotărâre! Adică un proiect al proiectului de hotărâre! Şi asta pentru că, a doua zi, după discuţiile de la Comisia Juridică, era programată altă rundă de dezbateri cu Comisia de Buget-Finanţe, mult mai valoroase şi mai consistente, de vreme ce au schimbat complet redactarea iniţială, de care Iarca, susţinută de Ţâroiu, nu-şi mai aducea aminte. În prima variantă, se spunea pe şleau ce intenţionează Consiliul Local să facă pompând cele 33,4 miliarde dintr-odată: mărirea aportului de capital, i-a împrospătat State memoria directoarei economice, bătându-i obrazul a jenă că-l minte în faţă. Numai că, la sfatul finanţiştilor, creşterea de capital a primit ca paravan transferul de bani de colo-colo, iar ca supliment cu rol de măsură de protecţie pentru iniţiatorii hotărârii de Consiliu, denumirea „propunere”.
Secretarul Ghinea a motivat schimbarea, pe care s-a găsit s-o introducă taman când erau suspiciunile la cote maxime, ca fiind o simplă tehnică legislativă, prin care propunerea primarului devine hotărâre după vot. Sesizând noutăţile aduse de sezonul toamnă-iarnă 2017-2018 în sistemul de lucru în Consiliu, opoziţia s-a interesat la case mai mari, la Consiliul Judeţean, dar şi la omologii de la Curtea de Argeş, care au avut şedinţă în aceeaşi zi cu Câmpulungul, şi au aflat că aceştia au mers pe stil vechi. Adică hotărâri. Dorinţa de nou a lui Ghinea cu patru luni înainte de a se despărţi de Primărie nu numai că n-a fost gustată de cei care s-au simţit pradă pentru lei, dar a fost un bun prilej de a-i arunca secretarului în faţă că lumea este lămurită în privinţa părerii lui despre lege, în consecinţă, nu mai interesează pe nimeni. La care Ghinea i-a întors „amabilitatea” lui David cu una pe măsură: şi el, aidoma votanţilor câmpulungeni, este lămurit în privinţa lui, prin urmare, nu-l interesează candidatul.
Chiar era momentul să piardă timpul cu niscaiva contre politice, distrăgându-se atenţia de la legalitatea primului pas către Raja, care, cel mai sigur, nu se poate face decât înfiinţându-se o societate nouă, fără probleme de acţionariat combinat, fără probleme sociale de concedieri şi revolte populare şi fără amputări de procente electorale.