Relocarea şi înmulţirea excesivă a urşilor inclusiv în păduri prin care, altădată, sătenii cutreierau fără teamă după fructe, ciuperci ori pentru relaxare, generează şi situaţii comice. Nu este de râs faptul că micii gospodari, care n-au în dotare o puşcă şi veleităţi vânătoreşti, au cam renunţat la a-şi face aprovizionarea cu lemne pentru iarnă din pădure, de spaimă că, la orice pas, pot da nas în nas cu jivina, care nu mai fuge, ca pe vremuri, la vederea omului. Dimpotrivă, ursul s-a obişnuit să cutreiere grădinile, uliţele satului şi inspectează fără frică bucătării de vară, cămări, magazii din care îi gâdilă nările miros de afumătură. Iată în continuare păţania prin care a trecut o familie de ţigani, una din zecile care populează o aşezare „combinată”, rămasă fără cină după ce le-a făcut o vizită, la ceas de seară, Moş Martin. Familionul care o ţine într-o furăciune de dimineaţă până noaptea târziu s-a găsit să prepare nişte găini înhăţate de la un vecin român taman în Ziua Crucii, când toată suflarea majoritară dimprejur postea. Am spus mai înainte că ţiganii trăiesc amestecaţi cu românii,
pe care îi prăduiesc în culcare şi-n sculare. Le iau de pe câmp orice lighioană cu două ori cu patru picioare, cu pene ori cu blană, mai cu seamă că, de când s-au obişnuit să coboare din pădure urşii, au concurenţă. În zi de sărbătoare au săltat câteva găini dolofane, care din curtea în care picoteau liniştite la soare au aterizat în tuciurile cu unsoare fierbinte. Chef mare la ţigani, cu muzică, în aşteptarea ospăţului, pe care îl pregăteau femeile din familia numeroasă! Fripturile frumos rumenite au fost lăsate să „respire” puţin într-o bucătărie de vară, ca să nu le opărească gâtlejurile mesenilor ocupaţi cu aperitivul lichid. Cât au aşezat masa în curte şi s-au învârtit pe lângă tăriile din clondire, nimeni n-a observat prezenţa musafirului nepoftit, atras de miresmele cărnurilor aburind, înhăţate de vizitatorul blănos, care i-a lăsat cu burţile lipite de şira spinării de foame pe hoţii care îşi sporeau apetitul cu rachiul cel mai probabil furat şi acesta. Ce-au mai chicotit sătenii cu casele mai apropiate de pădure auzind păţania vecinilor ţigani plasaţi la şosea, salvaţi de teci şi dovlecei de raidul ursului pornit ghiulea către curtea în care sfârâiau la ceaun zburătoarele şutite! Musceleanul de pe bulevard