Primul eveniment cultural din calendarul Zilelor Municipiului Câmpulung s-a consumat în după amiaza zilei de marţi, 18 iulie 2017, în holul complexului Big&Small, unde a fost vernisată expoziţia pictorului Alexandru Marinescu, „Un artist şi vibraţia curcubeului său”. Publicului consistent i s-au alăturat, cu statut de invitaţi, pentru a adresa mesaje de apreciere a celor mai proaspete realizări ale artistului plastic câmpulungean, viceprimarul Mărgărin Blidaru, protopopul de Muscel Petre Moşoianu şi, în rol de gazde, Liviu Cioacă, directorul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, şi Nelu Constantin, preşedintele Cenaclului „I.D. Negulici”, al cărui membru este „omul zilei”, chiar unul dintre fondatori. Cât despre reputaţia personalităţii aflate în centrul acţiunii, aceasta a depăşit de mult graniţele Muscelului, dobândind notorietate la nivel naţional. Evenimentul de acum trei zile a constat într-o expunere, pe două simeze, a celor mai noi creaţii ale mânuitorului penelului, care mărturisea că îi este mai apropiată pictura bisericească decât cea laică. De aceea, un spaţiu egal ca întindere a fost alocat în cadrul expoziţiei icoanelor şi reprezentărilor inspirate din istoria religiei ortodoxe. Portretul, natura statică, peisajul, compoziţia au fost puse în balanţă cu icoana, reprezentată în diferite forme, toate realizate conform canoanelor bizantine. Au contribuit la atmosfera vibrantă a manifestării, nu numai prin culorile cu care Alexandru Marinescu a inundat spaţiul expoziţional, ci şi prin muzică dedicată gusturilor elevate, patru eleve talentate ale Şcolii de Muzică din Câmpulung, Andra Lăzăroiu (vioară), din clasa a III-a, instruită de prof.Ecaterina Ţuţea Niţescu, Iulia Banu (nai), din clasa a V-a, pregătită de prof.Ionuţ Cîrstea, Bianca Moţoi (vioară), clasa a VII-a, instruită de prof.George Scărlătescu, Aylin Udroiu (nai), din clasa a V-a, coordonată de prof.Ionuţ Cîrstea.
După mesajul viceprimarului Mărgărin Blidaru, care i-a transmis autorului încă de pe acum invitaţia de a se pregăti cu alte lucrări pentru ediţia a XX-a, din 2018, următorul orator, părintele Petre Moşoianu, s-a referit în alocuţiunea sa la opera cu caracter religios, pe care, după cum a mărturisit, o cunoaşte şi o recomandă tuturor. „Este o onoare deosebită pentru mine, ca preot, să fiu invitat de maestrul Marinescu la această expoziţie. Privitor la icoană, pot să spun că ea este expresia harului divin care se coboară peste noi toţi. Fără icoană n-am înţelege ce este iubirea. Iar iubirea este Dumnezeu însuşi. De aceea, noi toţi înţelegem foarte bine lucrarea lui Dumnezeu faţă de noi prin icoană. Ea este expresia interiorului artistului şi domnul Marinescu ştie să dăruiască din iubire. Apreciez foarte mult lucrările sale, pentru că sunt convins că sunt izvorâte din dragoste. Din acest motiv, am lucrat în multe rânduri cu domnul Marinescu şi-l recomand în această privinţă, este un pictor de marcă al Muscelului şi, de ce nu, al ţării noastre. Dacă nu iubeşti, nu poţi să expui ceea ce ai în suflet. De aceea, îndemnul meu pentru dumneavoastră este să ne iubim unii pe ceilalţi. Din iubire izvorăsc lucrurile frumoase. Bunul Dumnezeu i-a oferit un dar domnului Marinescu, pe care l-a înmulţit din plin. Am fost foarte impresionat de aceste lucrări, cunoşteam mare parte din ele. Mi-a plăcut şi m-a impresionat foarte mult „Fuga din Sodoma”…. foarte frumoasă. Este reprezentativă, acolo este vorba despre păcat. Noi, la fel, trebuie să fugim de păcat. Fugind de păcat, putem să cunoaştem ce este iubirea. Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate şi lungime de zile, ca să ne poată încânta în continuare cu frumoasele sale lucrări. Iar Dumnezeu, prin mila Lui, să vă dea tuturor daruri asemenea, de mare preţ, pe care să le înmulţiţi.”, a afirmat protopopul Moşoianu.
Potrivit confesiunii maestrului Alexandru Marinescu: „Se spune că pictura reprezintă, în ansamblul ei, formă şi culoare. Pictura este atât de elastică, atât de plastică, o întinzi, o strângi, o rupi şi fiecare parte îşi cere dreptul şi zice că face parte integrantă din pictură şi tot pictură se numeşte. Pictez aşa cum simt eu, cum văd eu, dumneavoastră sunteţi cei care pot să aprecieze lucrările mele şi care să spună mult mai mult decât pot spune eu, atât în domeniul iconografiei, cât şi al picturii de şevalet. Place, nu place, atât pot să fac. Atât execut. În iconografie încerc să fac o pictură bizantină, să respect canoanele impuse de bizantinism. În esenţă, ca să fiu sincer, îmi place mai mult pictura iconografică, pentru faptul că, deşi ai foarte multe restricţii cu adevărat, ai şi libertăţi, iar icoana rămâne tot icoană. De multe ori, în pictura de şevalet modernă sunt forme care forme nu mai sunt. Eu rămân un tip tradiţionalist prin şcoala pe care am făcut-o.” În completarea acestuia, directorul Liviu Cioacă preciza că icoana se execută într-un mod mai special, faţă de lucrarea de şevalet, „când poţi să ai şi pipa în gură, şi-un pahar cu vinişor. Pe când icoana impune nu numai canoanele acestui tip de pictură, ci şi curăţirea sufletească şi trupească a pictorului care începe lucrarea respectivă.” Finalul evenimentului cultural, care a deschis săptămâna culturală concepută de sărbătoarea municipiului, s-a încheiat în stilul cu care amfitrionii şi-au obişnuit musafirii: artistul plastic şi „ajutoarele” sale, cele patru fetiţe şi profesoara Cati Niţescu Ţuţea, au primit, ca amintire, o distincţie constând într-o medalie cu mesaj din partea organizatorilor. „E.M.”