Sclavi, respinşi de familii!
„Când am mers cu Mădălin la mama lui, aceasta n-a vrut să audă de el şi nu a dorit să-i dea certificatul de naştere. Voia să-l bată în faţa asistentului social! L-a întrebat cum de îndrăzneşte să o caute şi, când i-am spus ce a păţit Mădălin, replica ei a fost: “Bine i-au făcut! Merită!”
Aşa cum vă anunţam cu câteva ediţii în urmă, pe rolul Tribunalului Argeş au fost înregistrate patru noi dosare, avându-i ca inculpaţi pe 28 dintre ţiganii din Gămăceşti, acuzaţi de trafic de persoane, numele acestora făcând obiectul unui rechizitoriu stufos. Primul dosar îi are ca inculpaţi pe: Iosif Ursu, zis „Vică”, Florica Ursu, zisă „Floarea”, Costinel Ionuţ Furdui, zis „Costel”, Marian Marinoiu, Lenuţa Mădălina Păun, Daniel Grancea; ca părţi civile pe: Viorel Nasta, Ioan Bădescu, Gheorghe Drăgan, Paul Avram, Ioan Mita, Constantin Cristian Cojocărelu, Ionel Ştefan Iordache, Marian Cotigă, Ion Popa. În al doilea dosar, inculpaţi sunt: Traian Păun, Costinel Bădală, Petruţa Minuca Păun, Florin Feraru, Ancuţa Mariana Feraru, Traian Păun, Vasilica Păun; părţi civile s-au constituit: Gheorghe Daragiu, Costel Neagoe, Lucian Gojnea, Nicolae Ştefan, Marian Cotigă, Ion Mita; iar părţi vătămate sunt: Constantin Rafailă, Ştefan Mărunţelu, Constantin Gerea. În al treilea dosar sunt cercetaţi pentru trafic de persoane: Petre Grancea, zis „Tomogeac”, Maria Grancea, Laurenţiu Grancea, Alin Grancea, zis „Cătălin Putinică”, Cerasela Onică, Ilie Valentin Furdui, zis „Muşeteşti”, Vasilica Grancea; părţi civile sunt: Ion Cristinel Bratu, Daniel Arsene, Ioan Bădescu; iar parte vătămată, Marcel Stan. În ultimul dosar, al patrulea, au calitatea de inculpaţi: Nicolae Feraru, Mihaela Feraru, Maria Cerasela Brumaru, Crinu Alin Brumaru, Costel Feraru, Liliana Feraru, Vasile Mugurel Feraru, Elena Murşavela; s-au considerat părţi civile: Mădălin Velcea, Ion Anghel, Costinel Mărunţelu, Ionuţ Dragoş Mărunţelu, Stelian Ungureanu, Mihai Tiberiu Onică, Toma Cătălin Milea, Gheorghe Marian Pripici. În total, în cele patru dosare sunt 28 de inculpaţi, cercetaţi pentru trafic de persoane, 26 de părţi civile şi 4 persoane s-au constituit părţi vătămate.
În luna iulie, a fost destructurată reţeaua care se înfiinţase în comuna Berevoeşti, în cătunul de romi Gămăceşti, unde zeci de oameni răpiţi de pe stradă au fost torturaţi, înfometaţi, puşi la muncă şi chiar prinşi în lanţuri. Întreaga ţară a fost zguduită de ororile descoperite de oamenii legii acolo, unde funcţiona o adevărată „fermă de sclavi”. În mai multe ediţii v-am relatat pasaje din rechizitoriul „dosarului stăpânilor de sclavi”, publicate în săptămânalul „Jurnal de Argeş”, cu detalii terifiante, care au făcut înconjurul lumii. Acum vă aducem în atenţie ce fac o parte dintre „sclavii” eliberaţi de la Gămăceşti, de care au grijă cei de la Asociaţia „Sfinţii Spiridon şi Irina” din Piteşti. De vorbă cu tinerii eliberaţi şi integraţi în societate au stat de vorbă redactorii de la „Curierul Zilei”.
„Cât au fost la Berevoeşti, erau strict supravegheaţi, dormeau prin păduri”
Aşa cum relatează cotidianul „Curierul Zilei”, printre victime se aflau şi copii, care au fost luaţi sub protecţia D.G.A.S.P.C. şi duşi în centrele din subordinea acestei instituţii. Cei 16 adulţi cu vârste cuprinse între 19 şi 54 de ani au beneficiat de sprijinul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane – Centrul Regional Argeş, al Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţia Copilului Argeş şi al Asociaţiei „Sfinţii Spiridon şi Irina”. Iniţial, victimele au fost cazate într-un internat până la finalizarea audierilor şi au primit din partea Asociaţiei „Sfinţii Spiridon şi Irina” îmbrăcăminte, încălţăminte, produse de igienă personală şi alimente. Secretarul general al acestei asociaţii, Mihaela Dragu, le-a spus că ei au cerut ceasuri şi multe dulciuri de care nu mai mâncaseră de mult timp. „Le aduceam zilnic produse de patiserie. Ne-au cerut dulciuri şi mai dulci. Îmi amintesc că era iulie şi le aduceam multe gogoşi îmbrăcate în ciocolată, fiindcă le plăceau. Le era ruşine să mănânce de faţă cu noi. Nu au cerut porţii în plus. Nu mai mâncaseră de mult asemenea lucruri. Cât au fost la Berevoeşti, nu aveau voie să se ducă la magazine, erau strict supravegheaţi, dormeau prin păduri când plecau la muncă, aveau locurile lor, erau plini de semne, legaţi de remorci şi tractoare. Stăpânii îşi puneau copiii să-i bată cu biciul şi să arunce cu pietre în ei. Unii mai aveau semne pe corp de la bătăi şi lanţuri! Au beneficiat de consiliere psihologică şi consult medical şi, fiindcă nu mai aveau acte, le-am scos certificate de naştere şi cărţi de identitate”.
„Victimele erau racolate uşor din baruri sau când stăteau la ocazie”
Articolul publicat la sfârşitul săptămânii trecute consemnează că 10 dintre victimele din Berevoeşti au fost duse de reprezentanţii asociaţiei la familiile lor din Argeş, Olt, Teleorman, Constanţa, Vâlcea, etc. În cele mai multe cazuri, revederea cu familia după anii de chin nu a fost un prilej de bucurie. „Victimele proveneau din familii sărace, unele de rromi, defavorizate, care primiseră acasă amenzi pe numele acestora. Lor li se confiscau actele care ajungeau la aşa-zişii stăpâni, iar avizele de însoţire a lemnelor erau întocmite pe numele victimelor. Când autorităţile descopereau nereguli, oamenii reclamau că au fost înşelaţi cu lemnele, amenzile ajungeau pe adresele victimelor. Familiile erau supărate pe ei, nu ştiau ce au păţit. Victimele fuseseră racolate uşor din barurile din sat sau când stăteau la ocazie. Li se spunea că li se dă un milion de lei vechi să vină să care lemne şi nu se mai întorceau acasă. O familie din Olt credea despre cel care dispăruse că este însurat în Argeş, fiindcă cei care-l racolaseră aşa le spuseseră rudelor. Această familie a fost singura care s-a bucurat când l-am adus pe Ion acasă. Majoritatea erau supărate că trebuie să plătească amenzi de zeci de milioane pe numele celor care ajunseseră la Berevoeşti. Victimele se vor constitui parte civilă şi vor cere daune morale, dar, până vor primi, familiile lor trebuie să plătească amenzile şi nu au din ce!”, le-a spus secretarul asociaţiei. Este foarte important ca autorităţile locale să se implice şi să ajute aceşti oameni să se reintegreze în societate. Altfel, ei riscă să ajungă din nou în situaţii similare, deoarece nevoia de bani îi împinge să nu se gândească de două ori înainte de a accepta o ofertă, care, la prima vedere, pare tentantă şi e singura opţiune de a câştiga o pâine în acea zi.
Vor fi sprijiniţi să obţină indemnizaţie de handicap
Două dintre victime care aveau dizabilităţi fizice şi psihice, ce nu au fost găsite în baza de date cu acte, au fost duse la D.G.A.S.P.C. Vâlcea şi un băiat cu schizofrenie a fost preluat de un reprezentant al Primăriei de domiciliu, urmând să ajungă într-un centru din Olt. Alte două victime, care suferă de coree, o afecţiune neuropsihică transmisă ereditar de la mama lor, au fost sprijiniţi să-şi întocmească dosarele pentru obţinerea indemnizaţiei de handicap de 280 lei pe lună. Cristinel şi Florian sunt din Argeş au 32, respectiv 28 de ani şi, din cauza bolii, sunt ca nişte roboţi, abia putându-se deplasa. Locuiesc în casa părintească dintr-o comună, dar mai vin în Piteşti, la asociaţie, atunci când nu le ajunge mâncarea şi au nevoie de sprijin.
Chiar dacă are mamă, a crescut la casa de copii
Unul dintre cei oropsiţi în „Valea Sclavilor” este Mădălin, un tânăr de 24 de ani, din Teleorman, care a crescut la casa de copii din Roşiori. Familia nu a avut ce să-i ofere şi, după ce a plecat din centru, a ajuns pe mâna celor care se credeau şi se purtau ca stăpânii lui. „Când am mers cu Mădălin la mama lui, aceasta n-a vrut să audă de el şi nu a dorit să-i dea certificatul de naştere. Voia să-l bată în faţa asistentului social! L-a întrebat cum de îndrăzneşte să o caute şi, când i-am spus ce a păţit Mădălin, replica ei a fost: “Bine i-au făcut! Merită!” Mama lui avea alţi copii, unii tot în centre de stat. Mădălin a fost făcut cu un bărbat din Argeş, trecut pe numele unui bărbat din Olt şi crescut câţiva ani, până să ajungă la casa de copii, de un bărbat din Teleorman. Chipul lui Mădălin trădează suferinţele prin care a trecut, în ciuda zâmbetului pe care-l schiţează. Slăbuţ, cu mâinile roşii şi bătătorite de muncă, Mădălin trăieşte o altă viaţă de când a ieşit din infernul din Berevoeşti. Este cazat într-o garsonieră, cu ajutorul Asociaţiei „Sfinţii Spiridon şi Irina”, se gospodăreşte singur şi are o slujbă la o spălătorie auto, unde îşi câştigă existenţa muncind cu conştiinciozitate. Este caracterizat de cei din jurul său ca un băiat isteţ, descurcăreţ, cu mult bun simţ şi interiorizat. Întrebat ce-i place cel mai mult la viaţa lui de acum, Mădălin le-a răspuns redactorilor de la „Curierul” fără ezitare şi cu o sclipire în privire: „Sunt liber!” Pentru el, cea mai importantă este libertatea, de care a fost privat şase ani, cât a stat în infernul din Berevoeşti.
„Primeam o singură masă pe zi”
Viaţa lui a fost grea: „Am crescut la un centru de copii de pe la 5-6 ani, când m-a dat mama acolo. Am făcut 9 clase. În centru era bine, că mai puteam ieşi, ne jucam şi am mers la şcoală. Când am ieşit din centru, la 18 ani, am ajuns acasă, dar nu aveam unde munci. Vara, mai găseam de muncă la bostani, dar, toamna, nu mai aveam ce. Au venit nişte bărbaţi bine îmbrăcaţi în sat şi mi-au zis că au o fermă de vaci şi să merg să muncesc la ei. Aşa am ajuns în Argeş, la muncă la lemne. Primeam o singură masă pe zi, iar când mergeam la pădure, pe Vlaşca, nu ne dădeau deloc mâncare. Ne puneau la cerşit prin sat. Am văzut când a căzut un buştean pe un băiat şi a murit. Ştiu că atunci a venit Criminalistica. Am încercat să fug o singură dată, dar n-am apucat decât să trec gârla, că m-au prins cu căruţa şi m-au bătut rău cu făcăleţul şi cu biciul. Dormeam într-o bucătărie mai mulţi, iar noaptea ne încuiau.”, le-a povestit Mădălin, căruia nu i-au dezvăluit identitatea, ca el să nu aibă în continuare de suferit şi a nu fi stigmatizat de cei din jur. Mulţi nu-i cunosc povestea, unii nu sunt sensibili la suferinţa lui.
„Acum am banii mei”
„Acum am banii mei. Acolo nu-mi dădeau nimic. Salariul mi l-am pus pe un card şi îl strâng. Salariul porneşte pe lună de la 900 de lei. Vreau să-mi iau o casă. La familie nu mă întorc. Mai am o soră şi trei fraţi. Nu mai ţin legătura cu familia, că ei nu au vrut să-mi dea nici actele.”, le-a spus Mădălin, care munceşte zilnic, iar munca la spălătorie i se pare mult mai uşoară faţă de ce era pus să facă în pădure, la lemne. Întrebat dacă îşi doreşte o familie, marcat de suferinţele încă recente, nu a avut un răspuns… Viitorul este încă un mare semn de întrebare pentru el, un suflet singur pe lume care, fără ajutorul Asociaţiei „Sfinţii Spiridon şi Irina”, recunoaşte că i-ar fi fost greu şi nu s-ar fi putut descurca, fiindcă la familie îi era imposibil să se întoarcă.
La bilanţul pe anul trecut, Poliţia Română a catalogat acţiunea de la Berevoeşti – Gămăceşti ca fiind cea mai mare, prin amploarea ei şi numărul consistent de persoane implicate. „Valea Sclavilor” a constituit o premieră pentru anchetatori, fiind primul dosar de sclavie instrumentat în Argeş şi în ţară.