-3.9 C
Campulung Muscel
07/02/2025

M461 a ajuns în colecţia Muzeului Auto şi Tehnic din Sinsheim, Germania

Cea mai cunoscută maşină M461 din Câmpulung, graţie prezenţei la toate evenimentele de gen derulate în ultimul deceniu în municipiu, a părăsit Muzeul Automobilului Românesc, pentru a se alătura colecţiei militare a Muzeului Auto şi Tehnic din Sinsheim, Germania. Proprietarul automobilului AG 11 ECA, Alexandru Hagi, nu s-a despărţit uşor de el, întrucât împreună au trăit experienţe extraordinare, purtându-şi noroc unul altuia. Autoturismul fabricat în urmă cu 43 de ani, primul intrat în posesia familiei Hagi, declanşând fenomenul „Câmpulung în amintiri”, dublat de un muzeu unic în ţară, are o poveste, pe care numai deţinătorul ei o putea depăna cel mai bine. Şi a făcut-o, pentru ca cei pasionaţi, asemenea lui, de cel mai frumos capitol din istoria Câmpulungului – construcţia unei maşini de teren într-un târg de munte – să afle actuala destinaţie în care s-a oprit piesa de bază a colecţiei de la Apa Sărată. Mesagerul trecutului Câmpulungului în domeniul fabricării automobilului românesc se află astăzi în compania selectă a celor mai redutabile mărci de vehicule militare din istorie.        

„Maşina despre care urmează să vorbim are un loc foarte important în inima noastră. Numele ei de botez este “ECA”, după numărul de înmatriculare ca “civil”. Ea a fost fabricată în anul 1974, în Câmpulung Muscel, la Uzina ARO. Ca multe dintre “surioarele” ei, ea a servit în Armata Română. Tinereţea şi-a petrecut-o alături de trupele de Vânători de Munte din unitatea militară din Câmpulung, fiind echipată ca maşină de transmisiuni. Se pare ca asta a fost talismanul ei norocos, deoarece a fost scutită de “munca” pe care o duceau celelalte maşini din alte arme. Perioada anilor ’70 şi ’80 a fost blândă cu ECA, la fel cum a fost cu toate maşinile din dotarea Armatei Române.

La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, foarte multe vehicule militare au fost casate sau vândute. Cele mai multe au fost pierdute pe veci. Modelele ARO M461 din dotarea Armatei, care au servit cu trupele de infanterie sau alte arme, au fost, în general, casate şi înlocuite cu modele ARO mai noi. În perioada comunistă, aceste maşini, după ce îşi serveau “stagiul militar”, ajungeau foarte rar către populaţie, majoritatea erau clasate drept fier vechi şi topite (unele chiar nefolosite). Povestea maşinilor ARO M461 de transmisiuni a fost puţin diferită, ele rămânând în efectivele Armatei puţin mai mult. Astfel, ele au trecut cu bine de momentul ’89, unele rămânând operaţionale chiar şi în anul 2000.

Acum să ne întoarcem la ECA. Ea a fost cumpărată în jurul anului 2000 de la Armată şi folosită ca maşina de zi cu zi câţiva ani. Astfel, a fost scutită de brutalităţile cu care o maşină de teren este obişnuită.

În 2006, când am început să fim interesaţi de această marcă deosebită, profund legată de zona Câmpulung, am decis că nu putem să nu păstrăm o parte din această istorie. Spun istorie, pentru că, în acel moment, deja ultimul ARO ieşise de pe poarta fabricii de câţiva ani. Ne-am hotărât să cumpărăm un ARO şi nu orice fel de ARO, ci un model consacrat, M461. Am cercetat puţin piaţa şi aşa am găsit-o pe ECA. O maşină pe care o admiram deja de câţiva ani. Nu după mult timp, am cumpărat-o.

Astfel, această maşină a devenit nucleul unui proiect, care a ajuns astăzi să fie cunoscut chiar dincolo de graniţele acestei ţări, Muzeul Automobilului Românesc. Chiar înainte ca acest muzeu să fie ce este astăzi, ECA a fost parte din familie. De fapt, când am împlinit 18 ani, în liceu, ea a fost prima mea maşină. Majoritatea amintirilor mele din acea perioadă sunt legate, într-un fel sau altul, de această maşină.

Cât timp a fost alături de noi, ECA a participat la foarte multe evenimente organizate de Retromobil Club România. Ca să menţionăm câteva dintre ele, putem spune “Cu Zimbrul prin Carpaţi”, “Câmpulung în Amintiri”, dar şi în anul 2006, când la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti a avut şansa să fie prezentată alături de alte exemplare deosebite Majestăţii Sale Regele Mihai. Acestea au fost doar câteva dintre momentele în care ECA a putut să amintească publicului cu mândrie de Epoca de Aur a producţiei de automobile din România.

Ultimii ani au fost petrecuţi ca exemplar funcţional în cadrul Muzeului Automobilului Românesc din Câmpulung, atrăgând atenţia unui număr foarte mare de vizitatori.

În 2016, am decis să o vindem pe ECA, pentru a putea da şansa şi altor maşini să aibă o soartă la fel de bună. Acest lucru s-a dovedit a fi mult mai greu de spus decât de facut. Pentru că a făcut parte din familie atât de mulţi ani, era imperativ ca următorul ei proprietar să fie cel puţin la fel de grijuliu cu ea. 

Mereu o maşină norocoasă, ECA are acum şansa să facă parte din colecţia militară a Muzeului Auto şi Tehnic din Sinsheim (Auto & Technik Museum Sinsheim), Germania. În opinia mea, nici că putea să aibă o soartă mai bună. Din noii ei vecini fac parte unele din cele mai celebre vehicule militare din istorie (M4 Sherman, T34, PzKpfw IV şi multe, multe altele), dar şi celebrul avion Concorde şi fratele lui sovietic TU 144.

Pentru că nu putea să ajungă acolo fără să facă spectacol, ECA a participat şi la un episod al emisiunii Auto-Mobil de pe canalul VOX din Germania, unde valoarea ei este confirmată de o persoană care chiar ştie despre ce vorbeşte (…). Cred că deznodământul poveştii este unul fericit, deoarece ECA va putea să-şi reprezinte timpul şi locul naşterii cu mândrie în faţa unui număr mult mai mare de oameni din toate colţurile lumii. Până la prima ocazie de a face poze împreună, o să postez o serie de poze din timpul petrecut împreună, dar şi poze cu noul ei cămin.” (sursa textului şi a fotografiilor: Alexandru Hagi – Facebook). 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!