Dacă un destin nedrept n-ar fi hotărât întreruperea firului vieţii lui Petrică Răcăşanu în plină tinereţe, pe 21 septembrie 2016, fostul pilot al Uzinei ARO ar fi împlinit 50 de ani. Blestemul care i-a lovit pe mulţi dintre oamenii implicaţi în cel mai gustat fenomen sportiv înainte de decembrie 1989 şi, o vreme, şi după nu l-a iertat pe tânărul care a pus mâna pe volan de cum s-a angajat la ARO, în urmă cu aproape treizeci de ani. Unii au murit de tineri, alţii s-au îmbolnăvit, fiind forţaţi să se retragă din activitatea competiţională, chiar profesională. Poate, şi din acest motiv, al unor cariere scurtate tragic prin puterea unei forţe mai presus de voinţa noastră, acestor oameni extraordinari, adulaţi de public, li s-a dat să trăiască mai intens decât restului lumii şi să ofere momente cu pronunţată încărcătură emoţională în timpul întrecerilor auto.
Poate, numele lui Petrică Răcăşanu nu are aceeaşi rezonanţă precum cele ale componenţilor Secţiei Competiţii a întreprinderii constructoare de automobile de teren, a căror apariţie pe traseul de concurs era aşteptată cu sufletul la gură de publicul care ocupa până şi ultima palmă de pământ în apropierea spaţiului destinat trecerii furtunoase a maşinilor. Motivul l-ar putea constitui faptul că activitatea lui Petrică Răcăşanu s-a limitat la câţiva ani petrecuţi la ARO, după care, după cum ne spunea mama sa, într-o discuţie avută nu cu mult timp în urmă, s-a mutat cu serviciul la I.G.O. Dar cât s-a aflat la Uzina ARO, s-a lăsat pradă pasiunii pentru maşinile 4×4 şi întrecerile automobilistice împărtăşite de colegii mai experimentaţi, care aveau ani grei în spate de raliuri şi autocrosuri.
Câmpulungean de fel, născut pe 21 septembrie 1966, Petrică Răcăşanu a urmat cursurile Şcolii Generale nr.5, apoi pe cele ale Liceului Industrial – învăţământul obligatoriu de zece ani. Imediat după absolvirea şcolii profesionale, în anul 1987, s-a angajat la uzină. „S-a pregătit în meseria de prelucrător prin aşchiere, însă lui i-a plăcut foarte mult mecanica şi, atunci, şefii lui l-au dat la Probe. S-a „molipsit” de la colegii care lucrau acolo. A participat la competiţii şi înainte să plece în armată, şi după ce s-a întors.”, ne-a spus mama acestuia.
Petre Răcăşanu a fost tatăl a doi băieţi, pe care n-a apucat să-i vadă crescând. Unul dintre ei locuieşte la Ploieşti, iar celălalt, în Germania.
De la fiul răpus de o boală nemiloasă, mamei i-au rămas câteva fotografii şi diplome de la întrecerile la care a participat Petrică. La una dintre acestea, Comisia de organizare a Competiţiei Sportive Naţionale „Daciada” a acordat diploma pentru Asistenţă Tehnică echipajului de la ARO Câmpulung Muscel, la întrecerile Raliului Deltei, etapă a Campionatului Naţional Divizia A din cadrul competiţiei amintite, desfăşurate între 28-30 aprilie 1988, echipaj din care făcea parte şi el. Amintim încă o frumoasă performanţă pentru istoria competiţiilor de la ARO: Petre Răcăşanu, de la Întreprinderea ARO Câmpulung, s-a clasat pe locul II la întrecerile de Autocros Cupa ARO „Muscelul”, clasa ARO 10, din cadrul Competiţiei Sportive Naţionale “Daciada”. Evenimentul derulat în organizarea Comitetului Sindicatului Întreprinderii de Automobile ARO şi a Asociaţiei Sportive „Muscelul” s-a ţinut pe 5 noiembrie 1989.
Bun prieten cu Radu Gheorghe şi Nae Boeru – alt pilot încercat din greu de o maladie teribilă – cu care a şi făcut echipă la un moment dat, fostul pilot a oferit spectatorilor momente de maximă intensitate, fiind pus în situaţii critice, periculoase chiar. „Aici îmi aduc aminte că i s-a rupt maşina.”, spunea mama lui Petrică Răcăşanu arătându-ne o fotografie din timpul unei competiţii desfăşurate la Tulcea, pilotul fiind pus în imposibilitatea de a-şi continua cursa. Prin rezultatele obţinute, adăugăm numele lui Petrică Răcăşanu celor care au scris istorie pentru ARO, cu care, din nefericire, s-a contopit prea tânăr.