A da şi a ierta – pentru a creşte în dragostea frăţească. Două lucruri trebuie avute în vedere dacă vrem să păstrăm şi să creştem în dragostea frăţească: a da şi a ierta. Deschizându-mi-se inima, trebuie să mi se deschidă şi punga. În dărnicie să se exercite toţi credincioşii, chiar şi cei săraci. Nu este vorba ca unul din adunare să strângă darurile şi să le împartă, ci fiecare să aibă ochii şi inima deschise, ca să vină în ajutor acolo unde trebuie. Cine nu face aşa se închirceşte. Credincioşilor predaţi Domnului le pare rău că nu pot face tot binele pe care-l văd că este de făcut. Ei ar vrea să se încarce cu greutăţile altora, dar nu pot. Dar, dacă nu pot să înlăture toate suspinele şi lacrimile unui suflet în nevoie, măcar un suspin sau o lacrimă caută să aline prin ce i-a dat Dumnezeu. Adunările împodobite cu dărnicie înfloresc. Adunările care nu arată dărnicie tânjesc şi se ofilesc, iar dragostea frăţească nu înfloreşte în ele. De asemenea este nevoie şi de a ierta. Cuvântul lui Dumnezeu spune că toţi greşim în multe feluri. Dragostea însă „găseşte dezvinovăţire pentru orice” sau „acoperă totul”. Se poate să greşim unii faţă de alţii şi să nu ne purtăm la înălţimea cuvenită. Dacă însă ne iubim, găsim scuze unii altora şi ne iertăm. Este câte cineva care spune că citeşte Cuvântul lui Dumnezeu, că-L iubeşte pe Domnul Isus, se roagă, dar trăieşte fără adunare, adică izolat. Unde este semnul că ai trecut din moarte la viaţă? „Ştim că am trecut din moarte la viaţă fiindcă iubim pe fraţi” (1 Ioan 3.14). Care îţi sunt fraţii? Care îţi este cercul? Atunci ce fel de dragoste frăţească ai? Sufletele acestea se lipsesc de binecuvântarea pe care, potrivit Psalmului 133, Domnul o dă acolo unde fraţii locuiesc împreună în unire.
„Ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii!” „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii” (1 Tesaloniceni 2.7). Se poate ca o mamă să nu-şi poată alăpta copilul; copilul trebuie însă alăptat şi atunci are nevoie de o doică. Copilul vine pe lume foarte slab. Puiul de om este mai slab decât puiul de prepeliţă. Acela, cum a ieşit din găoace, poate să meargă, copilul nu. Viţelul stă pe picioare, copilul nu. Copilul are neapărată nevoie de cineva care să-l hrănească, fie că este mama, fie doica. Apostolul Pavel îi hrănea pe aceia cărora le vestea evanghelia. Toată fiinţa lui era plină de evanghelie, plină de Duhul lui Hristos, şi îi hrănea pe alţii cu ceea ce i se dăduse. Pavel dădea din fiinţa lui, din timpul lui, tot ce avea de la Dumnezeu, celor pe care-i iubea cu o dragoste sorbită din legătura lui cu Domnul Isus.
Pavel nu s-a folosit de dreptul de a fi întreţinut de adunări. Mai întotdeauna vestitorii Cuvântului lui Dumnezeu au fost învinuiţi că fac lucrul acesta pentru bani. Oamenii nu înţeleg, nu pot să înţeleagă că lucrul acesta îşi are un alt izvor. Nu este însă de mirare că îşi închipuie că şi vestirea evangheliei se face pentru bani; ei atâta ştiu şi atâta spun. Cine vine cu astfel de vorbe se dă pe faţă că este un om al banilor; de aceea pune lucrarea lui Dumnezeu pe seama banilor. Apostolul Pavel a semănat printre corinteni bunuri duhovniceşti şi era potrivit să aibă şi el parte de bunurile lor pământeşti. Totuşi, el spune în 1 Corinteni 9.12: „Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică evangheliei lui Hristos”. Mai bine ducem lipsă de hrană, de îmbrăcăminte, decât să fie împiedicată evanghelia în vreun fel, iar mărturia despre Domnul Isus să fie stricată. Niciun suflet să nu se plângă pentru că s-a poticnit din pricina acelui drept de care s-ar fi folosit el. În versetul 14 el spune: Tot aşa, Domnul a rânduit celor care vestesc evanghelia să trăiască din evanghelie. Iar la Luca 10.4, Domnul spune: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”. Aici arată cum a rânduit Domnul Isus. După ce însă a stabilit aceasta ca un drept, Pavel spune în versetul 15: Dar eu nu m-am folosit de acest drept.
Răsplata apostolului: să vestească fără plată evanghelia. Apostolul Pavel nu urmărea lauda de la oameni. Unii oameni sunt foarte dornici să vorbească lumea despre ei, numele lor să meargă din gură în gură. Evanghelia însă are în ea un corectiv, anume că, predicând evanghelia, lumea te vorbeşte de rău; iar lucrul acesta nu place nimănui. Ori să fie cineva cu inima întreagă de partea Domnului, ori să nu mai încurce lucrurile! Cei care au urmărit venituri sau fală de la oameni s-au prăbuşit. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne decât ceea ce este curat şi sfânt. Este nevoie de o inimă sinceră înaintea Domnului şi să nu depinzi de oameni, chiar când ei sunt credincioşi. „Care este răsplata mea? Răsplata mea este să vestesc fără plată evanghelia” (1 Corinteni 9.18). Răsplată fără plată? Aceasta cred că face parte din fericirea arătată în cuvintele păstrate de Duhul Sfânt prin apostolul Pavel, fericire pe care a spus-o Domnul Isus: „Mai ferice de cel ce dă, decât de cel ce primeşte” (Fapte 20.35). Este o fericire pentru un credincios să slujească Domnului prin vestirea evangheliei, să dea adică la alţii; lucrul acesta se întoarce asupra lui cu multă binecuvântare. Cum se vor amesteca în lucrare banul sau fala, s-a dus totul. Banul nu trebuie să joace niciun rol, fala din partea lumii de asemenea. Toată lucrarea aceasta să fie: să slujească Dumnezeului celui viu şi adevărat.
Asociaţia Poliţistilor Creştini din România vă invită duminică, 9 octombrie 2016, la ora 10.30, la un program de evanghelizare în Adunarea Creştină Betel Câmpulung.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Telefon contact: 0745.021.424