Apa şi canalul reprezintă o mare problemă în prezent, care se va acutiza, spunea preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, în cadrul şedinţei tehnice ţinute la Câmpulung, cu participarea primarilor, viceprimarilor, secretarilor şi asistenţilor sociali din zece localităţi muscelene. Am anunţat, într-o ediţie anterioră, că Europa ne-a dat ca termen pentru punerea la punct a acestor sisteme sfârşitul anului 2018. 2016, un an secetos, cu reprize rare de ploaie, dar abundente, într-o perioadă scurtă de timp, a fost un an al marilor probleme legate de apa potabilă, cu creşteri, scăderi, normalizări ale debitului, chiar de la o săptămână la alta, a precizat dr.Dan Manu. La întrunirea de la Câmpulung, la care au fost prezenţi majoritatea directorilor din Consiliul Judeţean şi ai instituţiilor din subordine, a fost poftită la prezidiu, ca să prezinte, în linii mari, cum stau lucrurile în această privinţă dr.Mioara Bucur, reprezentanta Direcţiei de Sănătate Publică, cel mai bun „produs” pe care DSP Argeş îl are în domeniu, ca să-l cităm pe preşedintele CJ Argeş.
Laboratorul societăţii Edilul este înregistrat la Ministerul Sănătăţii pentru monitorizarea de control a apei potabile
Potrivit angajatei DSP Argeş, în zona Câmpulung nu s-au înregistrat foarte mari probleme cu aprovizionarea cu apă potabilă, în afară de câteva comune nereprezentate la dezbaterea din 9 septembrie 2016, care nu şi-au definitivat încă autorizaţiile sanitare de funcţionare pentru sistemele de apă. Până acum doi ani, Direcţia de Sănătate Publică elibera autorizaţiile sanitare de funcţionare pe localitate. După ce a apărut Hotărârea de Guvern 974, procedura s-a complicat, în sensul că autorizaţiile sanitare au trebuit eliberate pe fiecare sistem de apă. În cazul comunei Stoeneşti – a dat aceasta un exemplu – care are cinci sate, cinci foraje, cu rezervor şi reţea de distribuţie, pentru fiecare sistem trebuie obţinută autorizaţie sanitară de funcţionare.
În plus, pentru fiecare sistem în parte, trebuie să întreprindă monitorizare de control şi monitorizare de audit. Monitorizarea de control a calităţii apei potabile se efectuează de către producător, adică de către autorităţile locale, sau, dacă sistemul de aprovizionare cu apă este concesionat, de către respectiva societate. „În februarie 2016, noi am înaintat o adresă către toate Primăriile, cărora le-am transmis rugămintea – deocamdată, le-am rugat – să încheie un contract cu un laborator înregistrat la Ministerul Sănătăţii, pentru a efectua monitorizarea de control. În conformitate cu Legea 458/2002, Legea apei potabile, republicată, este responsabilitatea producătorului sau a distribuitorului, dacă el este numai distribuitor. Vă reamintesc că monitorizarea de control este sarcina producătorului de apă, pe care este obligatoriu să o efectueze după ce are programul de monitorizare de control avizat de Direcţia de Sănătate Publică.”, a precizat dr.Mioara Bucur.
Monitorizarea de audit, conform legii, este efectuată de către Laboratorul de Sănătate Publică din cadrul DSP. „Ceea ce auziţi în mass-media şi peste tot, că sunt surse din cadrul DSP, este vorba despre monitorizarea de audit, pe care noi o efectuăm. Iar dumneavoastră trebuie să vă efectuaţi monitorizarea de control, la ieşire din rezervor, în funcţie de volumul de apă, pe care îl distribuiţi, iar în reţea, în funcţie de numărul de consumatori. Vă dau un exemplu: probele pot să se recolteze o dată pe trimestru sau o dată la şase luni şi se efectuează analiza. Încă o dată, în funcţie de volumul de apă şi în funcţie de numărul de consumatori, pentru că, revin la sistemele acelea mici, într-un sat, poate, a fost creat un sistem de distribuţie pentru 60 de consumatori. Avem comune care au nouă sisteme de apă. În funcţie de ceea ce scrie în Hotărârea de Guvern, care cuprinde normele de aplicare a Legii apei potabile, putem să facem această analiză o dată pe semestru. Dar, pentru asta, programul de monitorizare trebuie avizat de DSP.”, a continuat reprezentanta Direcţiei.
Program pe care conducătorii Primăriilor îl întocmesc aşa cum consideră de cuviinţă. „Niciodată, reprezentantul Primăriei, care se ocupă de apă potabilă, nu cred că a plecat de la noi, de la DSP, fără a fi lămurit. Chiar dacă nu s-a lămurit, l-am sunat pe domnul primar. În februarie, când v-am transmis adresa prin care v-am rugat să efectuaţi monitorizarea de control cu un laborator înregistrat la Ministerul Sănătăţii – dacă este acreditat, este şi mai bine – v-am comunicat şi o listă a laboratoarelor din judeţ, care sunt şi pe site-ul Ministerului Sănătăţii.” În Muscel îşi desfăşoară activitatea laboratorul societăţii Edilul Câmpulung, care este înregistrat la Ministerul Sănătăţii pentru apă potabilă. Direcţia Judeţeană le-a prezentat ca variante primarilor musceleni DSP Dâmboviţa, dacă distanţa este mai mică până la „vecini” decât până la Piteşti, şi alt laborator privat din Câmpulung, care, de asemenea, este înregistrat.
Primarii sunt obligaţi să informeze populaţia de unde nu trebuie să consume apă, fiindcă se pot îmbolnăvi
O problemă tehnică de care angajaţii DSP Argeş se lovesc atunci când vin să recolteze probe de apă în localităţile rurale muscelene: nu există peste tot un robinet la ieşire din rezervor. Potrivit Hotărârii de Guvern 974, este obligatoriu să existe acest robinet, pentru a verifica calitatea apei din rezervor. „Verificăm calitatea apei şi din rezervor, şi din sursă şi cât de curat este rezervorul. Şi dacă apa stă în contact cu clorul cel puţin 30 de minute, aşa cum spune Legea apei potabile.”, a explicat dr.Mioara Bucur. Aceasta le-a cerut primarilor să-i dispună persoanei care se ocupă de staţia de apă să monteze robinetul la ieşirea din rezervor, ca să se poată efectua recoltarea probelor. „În general, noi am trecut în programul de monitorizare, pentru reţele, să recoltăm probe din şcoli, grădiniţe, Primărie. Cred că colegii noştri de la Câmpulung de acolo recoltează. Numai în cazul în care este vacanţă, iar noi trebuie să facem acest lucru, recoltează de la un Cămin Cultural sau de la altă unitate care funcţionează în acel moment.”
În momentul în care specialiştii au rezultatele de laborator, în aceeaşi zi, prin fax, înştiinţarea este expediată Primăriilor. „Cei cu care lucrăm de foarte mult timp au observat că noi trimitem imediat înştiinţare pe fax. Este adevărat, se mai întârzie informarea privind calitatea apei dată de rezultatul de laborator dacă nu merg fax-urile. Oricum, noi o trimitem şi prin Poştă, ca să avem confirmarea de primire. Am încercat să vă trimitem şi pe e-mail, dar este mai greu să scanăm atâtea buletine.” În momentul în care edilii intră în posesia informării că apa dintr-o anumită zonă nu este potabilă, conform buletinelor anexate, aceştia sunt obligaţi să respecte ceea ce este scris în informarea adresată lor. Adică să afişeze la loc vizibil şi protejat, aşa cum scrie în Hotărârea de Guvern, ca populaţia să ştie că apa nu este bună de băut. „Dacă noi considerăm că este un risc iminent pentru sănătate, adică prezenţa Escherichia coli, despre care s-a făcut atâta vâlvă, de la începutul anului, în judeţul Argeş, având un efect imediat pentru sănătate, noi vă spunem că trebuie să întrerupeţi furnizarea apei. Dar, în acelaşi timp, trebuie să asiguraţi apă populaţiei. Să aveţi acea sursă alternativă de apă, care este ori o fântână publică, a cărei apă a fost analizată la orice laborator înregistrat, nu neapărat la noi. De pildă, Câmpulungul lucrează cu laboratorul Edilului, care este înregistrat la Ministerul Sănătăţii.”, a mai arătat dr.Mioara Bucur.
Din februarie 2015, dezinfecţia apei este obligatorie
Majoritatea localităţilor din Muscel au încheiat contract pentru monitorizarea de control cu Edilul, lucru apreciat ca pozitiv de către DSP, căreia Edilul îi transmite periodic analizele efectuate. „Revin şi vă spun că, în momentul în care primiţi informaţia, la rândul dumneavoastră, trebuie să anunţaţi populaţia. Dacă, la un moment dat, omul se îmbolnăveşte, nu poate să spună că s-a îmbolnăvit din cauza apei, că n-a ştiut că nu este potabilă.”, a mai precizat responsabilul Direcţiei.
Personalul care lucrează în acest domeniu trebuie să aibă cursuri de igienă şi examenul medical periodic efectuat. Cursurile privind noţiunile fundamentale de igienă sunt organizate de şcoli particulare. Din februarie 2015, dezinfecţia apei este obligatorie, indiferent că sursa de aprovizionare este sursă de suprafaţă, aşa cum este la Câmpulung Râul Târgului. „Nu vorbesc despre localităţile din Nord, care au izvoare de coastă, dar cele care au fântâni, foraje, efectuate la adâncimi diferite… Indiferent că nu respectăm ceea ce am învăţat noi, pe vremea noastră, din cărţile de specialitate, că o apă netratată cu clor este mai bună decât o apă tratată cu clor, aşa este. Dar este obligatorie tratarea apei, trebuie făcută dezinfecţia. Acolo unde auziţi că apa este nepotabilă, sigur n-a avut clor. Sigur nu s-a făcut dezinfecţia.”, sunt alte amănunte furnizate de dr.Mioara Bucur.
La autorizaţia sanitară de funcţionare, angajaţii Direcţiei au solicitat întotdeauna să li se pună la dispoziţie ultima factură, conform căreia primarii au achiziţionat substanţa dezinfectantă, fie ea var cloros, clor gazos, clor lichid, hipoclorit, dar şi documentul referitor la starea de sănătate a personalului care lucrează cu apa, certificată prin carnetul de sănătate. „Dacă, în timpul unei defecţiuni în reţea, o persoană care suferă de diaree şi nu ştie nimeni – vă rog să mă iertaţi – desface conducta, umblă la un hidrant şi, după ce a terminat lucrarea, nu face hiperclorinarea apei, s-ar putea ca, la un moment dat, să avem probleme din cauza acelei persoane, care, poate, n-a avut posibilitatea să se ducă la toaletă. În momentul în care apar astfel de probleme, atenţionaţi-i că n-au voie să intervină pe reţea.”, a fost alt apel adresat celor responsabili de către medicul DSP, în vederea evitării unor situaţii de gravitatea celor care au trimis Argeşul în jurnalele naţionale.
Şi încă o chestiune în privinţa căreia au fost avertizaţi primarii: toate unităţile de învăţământ sunt autorizate sanitar în baza declaraţiei pe propria răspundere. „Nu vine nimeni, în momentul autorizării, să verifice. După aceea, da. Atunci, verifică şi dacă cine a dat declaraţia pe propria răspundere a fost sincer sau nu, cu el însuşi şi cu cetăţenii. Am avut situaţii în care au declarat că au apă curentă în şcoală, iar la inspecţie s-a descoperit că nu există. Normal că atunci este pasibil de pedeapsă.”, a conchis dr.Mioara Bucur.