Întrebat de cititorii cărţilor sale, cu ocazia lansărilor ţinute în ţară, dacă nu-i este teamă să scrie despre oameni şi fapte din activitatea în cadrul Serviciului de Informaţii, colonelul (r) Gheorghe Bănescu, autorul „Demersului pentru adevăr”, publicat în volumele I şi II, răspunde dând exemplul unor persoane cu notorietate, care au reprezentat, la un moment dat, fie „obiective”, fie colaboratori. A scris, de pildă, despre Raed Arafat, care a fost urmărit chiar de către colonelul Bănescu. „Că nu l-am prins ca trădător, ca spion… nu l-am prins. Dar eu l-am urmărit şi sunt acolo date despre el. N-am stabilit în perioada urmăririi că este duşmanul nostru, că culege informaţii despre noi, nu, dar a fost obiectiv de-al nostru.”, afirma autorul lucrării, care a beneficiat de o lansare şi la Câmpulung, atât primul episod, cât şi cel de-al doilea. „Frunda György – mărturiseşte colonelul Gheorghe Bănescu – a fost colaboratorul meu. Eu eram cine eram şi i-am spus unui coleg din Servicii: „Ţine tu legătura cu ăsta, că eu nu pot să-l suport!” Când a terminat Facultatea de Drept, s-a dus la un coleg de-al meu, general la Bucureşti, şi i-a spus: „Şi eu vreau să lucrez în Securitate, să mă încadraţi!” „Ce-ai tu cu Securitatea?” „Păi, simt eu să ajut poporul acesta!” Şi aşa l-a ajutat, că aţi văzut bine ce-a făcut şi ce face Frunda! Că l-a luat Victor Ponta aghiotant. L-a luat, poate, pe interese politice. Tată lui a fost informatorul nostru, un informator bun.”, a continuat dezvăluirile colonelul Bănescu, posesorul unei cariere impresionante de peste trei decenii în cadrul Securităţii Statului şi Serviciului Român de Informaţii. Şi probabil că acesta ar fi continuat să prezinte şi alte exemple din experienţa şi activitatea sa de la Târgu Mureş, de persoane care sunt acum peste tot, dacă, precaut, şeful Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI Argeş nu l-ar fi oprit în acest punct.
Agentul care a cules informaţii din România, erou în Germania
Referindu-se la curiozitatea manifestată de cei din jur, dacă simte teamă în urma celor aşternute pe hârtie şi tipărite, colonelul (r) Gheorghe Bănescu a povestit, în cadrul manifestării de la Biblioteca Municipală „Ion Barbu”, că, în anul 2012, un „prieten” din Germania, care ştia despre cartea sa, i-a trimis un articol, în care se relata despre un anume Leonard. „Acesta este principalul urmărit din acţiunea mea din 1969. În limba germană se vorbea exact ce a făcut acesta pentru poporul german. A cules date şi informaţii despre poporul român, despre naţiune, a luat şi a transmis documente din România în Germania. A fost făcut „Cetăţean de Onoare” al Sighişoarei, a fost făcut „Cetăţean de Onoare” şi în Germania. Şi noi ne batem. Dovada corectitudinii şi devotamentului acestui popor se dă de către nemţi. Cei care au publicat articolul nu ştiau de cartea aceasta. Acest articol a pus ştampila pe sfârşit. Nemţii recunosc că acest om a cules şi transmis date în Germania. Nu numai date. La timpul respectiv, el a fost acolo erou.”, este maniera în care autorul „Demersului pentru adevăr” spune că nu simte frică din cauza dezvăluirilor făcute.
“Serviciul de Informaţii Interne a fost interpretat ca fiind Poliţia Politică”
Lucrarea lansată săptămâna trecută şi la Câmpulung a beneficiat de mesajele de susţinere ale mai multor participanţi, dintre care am selectat câteva. Colonelul Dumitru Şova, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI Argeş, şi-a început alocuţiunea printr-un citat rostit recent de academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj, cu ocazia Congresului Istoricilor Români, pe care România a reuşit să-l organizeze după mai bine de 30 de ani. „Domnul academician spunea, în deschidere, în felul următor: „Noi numim printr-o convenţie viaţa oamenilor de odinioară trecut. De fapt, trecutul a fost pentru cei care l-au trăit viaţă intensă prezentă. Până la urmă, toată viaţa oamenilor devine trecut, orice am face şi oricât am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă, apoi devine trecut. Viitorul este mereu incert, dar ajunge şi el prezent, apoi trecut, astfel încât este iremediabil şi ireversibil. Dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viaţă, iar cunoaşterea trecutului este cunoaşterea vieţii.”, astfel şi-a introdus acesta auditoriul în atmosfera potrivită atât pentru cunoaşterea vieţii şi a activităţii colonelului Bănescu, cât şi a demersului său, un demers incitant, de scoatere la iveală şi de stabilire a adevărului.
„În activitatea sa, domnul colonel nu a făcut altceva decât să servească patria. Este Fiu al Argeşului şi Muscelului. Absolvent al Colegiului „Carol I” Câmpulung şi Liceului „Dinicu Golescu”. Are o experienţă în cadrul activităţii de Informaţii, ca să nu-i zic Securitate, ca să n-o interpretaţi, de aproximativ 30 de ani. A lucrat o mare parte din timp în domeniul apărării ordinii constituţionale, activitate încadrată în cadrul Serviciului de Informaţii Interne, care, mai devreme sau mai târziu, a fost interpretat ca fiind Poliţia Politică. Este interpretat şi discutat, pentru că acest serviciu a desfăşurat activităţi de apărare a intereselor statului, pe toate problemele. Şi pe intern, şi pe extern. În principal, vizând unitatea şi integritatea statului. Că au apărut mici probleme, care au fost interpretate mai târziu, nu ne sunt nouă imputabile. Trebuie făcută o delimitare: care a fost Securitatea din 1945 până în 1965, din 1965 până în 1989 şi după 1989. Asupra Serviciului Român de Informaţii, şi astăzi se duce o luptă intensă de destabilizare.”, a afirmat colonelul Dumitru Şova, care i-a urat succes autorului în continuarea „Demersului pentru adevăr”, III, IV şi V.
“Cine pune la îndoială rolul Serviciilor de Informaţii pentru suveranitatea, independenţa, interesele fundamentale ale unui stat s-ar putea să fie într-o eroare”
„Particip cu interes la această lansare de carte – mărturisea generalul Nicolae Popescu -, având în vedere că este rodul unei creaţii, al unui efort de investigaţie al unui ofiţer care şi-a desfăşurat întreaga activitate în acest domeniu al frontului invizibil. Cine pune la îndoială rolul Serviciilor de Informaţii pentru suveranitatea, independenţa, interesele fundamentale ale unui stat s-ar putea să fie într-o eroare. De aceea, aceste servicii, aceşti oameni trebuie preţuiţi, cu atât mai mult cu cât ceea ce dumnealor au realizat în decursul unor cariere militare, al unor cariere profesionale, ne lasă şi scris. Îi doresc domnului colonel multă forţă şi energie să scrie, fiindcă sunt convins că mai are de spus, pentru realitate, pentru adevărul istoric al neamului românesc.”
“Un ofiţer din domeniul inteligence-ului n-ar putea să fie o gură spartă”
La întâlnirea mai puţin comună, în cadrul căreia publicul a ascultat relatate, în termeni de Securitate, chestiuni privind metodele, mijloacele, tehnicile, procedeele specifice Serviciilor Secrete, a participat şi colonelul profesor doctor George Ene, scriitor, care şi el valorifică aspecte privind această activitate. Autorul lucrărilor „Eminescu – Securitatea, siguranţa naţională”, la care a lucrat 14 ani, „Eminescu – Războiul de Independenţă”, „Eminescu – Lumea politică românească”, a fost recompensat, anul trecut, cu trei premii naţionale.
„(…) Cazul prezentat succint de colonelul Bănescu arată un lucru pe care l-am intuit fiecare, în ciuda propagandei împotriva Serviciilor. Dacă fiecare ofiţer de informaţii sau, mai ales, de contrainformaţii sau de spionaj ar scrie, dar nu se poate, despre cazuistica în care a fost implicat, despre cazuri rezolvate, fiecare cetăţean ar avea dimensiunea reală şi respect pentru această activitate. În Japonia, în Germania, în Marea Britanie, în SUA şi în alte state importante, cea mai mare mândrie pentru un om politic de prim rang este ca fiul, nepotul, ginerele să lucreze în Servicii. Şi acolo, şi la noi, o spun pentru dumneavoastră, în serviciile deosebite, de spionaj şi contraspionaj, erau recrutaţi şefii de promoţii din facultăţi. Făceau o facultate şi, dacă se remarcau în mod deosebit, fie în domeniul limbilor, în domeniul istoriei, în domeniul civilizaţiei unui popor sau în domeniul ştiinţei, informaţiile erau evaluate de specialişti în domeniu, care puteau ieşi la confruntare cu ministrul, cu un director pe profilul informaţiei care se culegea şi se verifica. Domnul colonel Bănescu a făcut măsura nu numai a devoţiunii extraordinare, nu numai a curajului. A prezentat o profesie prin nobleţea ei, prin dăruirea ei, prin sacrificiul pe care îl presupune. Această carte este scrisă sobru. Un ofiţer din domeniul inteligence-ului n-ar putea să fie o gură spartă, o gură fără fermoar. A ţipat, practic, o informaţie în perioada aceasta de criză, de destructurare în toate domeniile. Este scrisă sobru, aplicat, extraordinar de pragmatic, până la limita de expunere vitală a autorului.”, a precizat renumitul eminescolog piteştean George Ene.