Unele dintre cele mai frecvente reclamaţii la Poliţia Locală, de care bănuim că sunteţi convinşi că o plătim degeaba, cu salarii care îi învineţesc de ciudă pe truditorii la patron, au ca subiect posesorii de animale crescute într-un amărât apartament de bloc comunist, într-un număr care depăşeşte închipuirea unui om sănătos la minte. Într-un imobil ultracentral trăieşte o familie compusă din mamă, fiică şi vreo zece pisici, care au îngrozit vecinii. Cu miorlăitul generator de decibeli la ore foarte târzii sau foarte matinale, dar, mai ales, cu mirosul înfiorător de urină, de animal şi mizerie cruntă, care răzbate până la ceilalţi din locuinţa iubitoarelor de feline. Mulţi îşi pun întrebarea: cu ce hrănesc atâta suflare
pisicească, când fiica nu munceşte şi n-a muncit vreodată, iar mama are o pensie ca în Românica, după ce a părăsit sistemul medical. De neimaginat cum o fostă asistentă poate trăi într-un asemenea hal de îngălare, la fel şi fata, şi ea aproape de 40 de ani, care a făcut şcoli ca să stea acasă. Ca proporţiile dezastrului să fie complet, Edilul le-a tăiat apa, situaţie care a pus capac vecinului de dedesubt, fost sindicalist la uzină, care i-a făcut reclamaţie. La rândul ei, crescătoarea de pisici l-a reclamat şi ea, c-a vrut s-o omoare, pentru că, în timp ce scutura un preş de kilogramele de păr felin, sindicalistul a tras de el, ca s-o oprească să-i umple balconul de mizerie. N-a luat în calcul silueta firavă a pensionarei, care putea zbura de la etaj în timpul manevrei.