25.2 C
Campulung Muscel
16/04/2024

Cu patru luni înainte să fie ucis, generalul Milea l-a întrebat pe părintele Pahonţu: „Mie unde îmi dai loc de veci?”

În vara lui 1989, ministrul Apărării Naţionale a venit acasă şi, printre altele, a discutat cu parohul Bisericii Lereşti despre amplasarea mormântului 

Ne întoarcem la relatarea despre lansarea publică a cărţii „Vasile Milea. De la soldat la general, în 17 ani. General al Armatei Române 25 de ani”, acţiune care, la finalul lui 2016, va figura, într-o retrospectivă a anului, în topul primelor zece evenimente, cel puţin din punct de vedere cultural. Deşi lucrarea avându-l ca autor pe profesorul Gheorghe Niţică are un aport de necontestat la desluşirea unui adevăr aşteptat de românii care ţin la istoria ţării şi la oamenii săi de valoare. Unul dintre aceştia a fost lereşteanul Vasile Milea, general şi ministru al Apărării Naţionale, pe care muscelenii au avut ocazia să-l descopere în cartea-document altfel decât îl ştiau din relatările de până acum, din presa scrisă şi jurnalele de ştiri. De altfel, mesajele unora dintre invitaţii autorului au conţinut amănunte neştiute, fiind experienţe proprii legate de personalitatea omagiată. I-au fost alături autorului, atât pe parcursul scrierii cărţii, cât şi în momentul lansării, cei mai apropiaţi oameni ai şefului Armatei Române: fiicele, Sorina Ardeleanu şi Daniela Milea, surorile, Viorica şi Valeria, dar şi şoferul Marinică Dumitrache. În această ediţie vom prezenta alte mesaje despre autor, carte, dar, mai ales, despre eroul al cărui sfârşit nedrept este elucidat de Gheorghe Niţică într-o lucrare pe care o putem considera de căpătâi pentru istoria modernă.        

 

Preotul Pahonţu, din Lereşti:

„Un astfel de om, pe care l-am cunoscut, în calitate de preot, consider că n-ar fi fost în stare niciodată să se sinucidă”

În momentul în care a fost evocat spiritul de credinţă ortodoxă al generalului Vasile Milea, moderatorul acţiunii, generalul Nicolae Popescu l-a invitat pe părintele Pahonţu, preot paroh la Lereşti, să relateze o discuţie pe care a avut-o cu acesta, în concediul din vara anului 1989. 

„În ’89 a fost ultimul moment, când am stat mai mult de vorbă cu generalul. A fost un om dârz, un om direct, care se preocupa de foarte multe lucruri. Stând împreună în curtea bisericii noastre din Lereşti, dânsul, dintr-odată, m-a întrebat: „Mie unde îmi dai un loc de veci?” Atunci i-am răspuns ca unui ministru de război, aşa îmi plăcea să-l numesc: „Îţi pun un loc acolo, în faţă.” Rugându-mă ca, doar atunci când îmi va telefona, să mă ocup de ridicarea unui monument funerar. N-am mai apucat să discutăm, să mă sune, dar au făcut-o alţii. Mă întreb, dacă dânsul m-a rugat atunci: „Ai grijă să nu ştie nimeni ceea ce am discutat cu tine”, de unde ştiau absolut toţi ceilalţi care i-au luat locul, în vâltoarea vremurilor de atunci, despre tot ceea ce noi discutasem? M-am întrebat, mă întreb şi mă voi întreba mereu: un astfel de om, pe care l-am cunoscut, în calitate de preot, consider că n-ar fi fost în stare niciodată să se sinucidă. Este o părere a mea personală. S-au ţesut şi se vor ţese fel şi fel de ipoteze, dar adevărul este undeva ascuns. Poate, adevărul este undeva în inimile noastre, ale unora, care am crezut cu adevărat şi credem încă în demnitatea şi personalitatea răposatului general.”, a povestit preotul Pahonţu scurtul episod întâmplat în perioada sfârşitului de august – începutului de septembrie 1989, care, ca să-l cităm, „lasă loc de interpretări a toate câte s-au întâmplat ulterior”. 

 

Sorina Ardeleanu, fiica generalului Milea:  

„Intenţionăm să organizăm, poate, şi cu sprijinul Primăriei, un mic muzeu în casa familiei din comuna natală, Lereşti”

„Pentru mine şi pentru sora mea, Daniela, un eveniment de acest gen, lansarea unei cărţi despre generalul Vasile Milea, tată, soţ, militar şi patriot exemplar, are o semnificaţie deosebită. Mulţumesc domnului Niţică pentru efortul pe care l-a făcut. Personalitatea generalului va fi, probabil, înţeleasă peste o perioadă de timp de generaţiile următoare. A fost un militar profesionist, a încercat, în condiţiile regimului comunist, să fie obiectiv, să promoveze tinerii ofiţeri competenţi, să profesionalizeze armata. Aş da un singur exemplu. La un moment dat, foarte mulţi militari, ofiţeri şi subofiţeri, lucrau în mină şi alte obiective economice, pentru atingerea unor producţii record, realizarea unor obiective economice. Unii dintre ofiţeri lucrau ani buni, fără să aibă un orizont de finalizare a unor poziţii pentru care nu se pregătiseră. Tatăl meu a introdus sistemul de rotaţie, astfel încât niciun ofiţer sau militar să nu stea în acel obiectiv mai mult de 18 luni. A fost un conducător militar foarte exigent, a fost iubit de către militari, mai ales de către tinerii ofiţeri, pentru că a fost un profesionist, corect, exigent şi un om incoruptibil. Aş dori să menţionez vizita sa oficială în Statele Unite, la sfârşitul anilor ’80, la invitaţia conducerii militare americane, într-o perioadă foarte dificilă pentru România, de cvasiizolare, vizită de succes, care a reprezentat, ulterior, o problemă pentru el în acea perioadă. Intenţionăm să organizăm, poate, şi cu sprijinul Primăriei, un mic muzeu în casa familiei din comuna natală, Lereşti, care să aducă aminte generaţiilor următoare despre personalitatea generalului Vasile Milea.”, a fost mesajul fiicei. 

 

Viorica Dumitrescu, sora generalului: 

„Fratele meu, după moartea tatălui nostru, mi-a fost şi tată iubitor, şi fratele mai mare” 

„Am răsfoit ciornele şi mi-am dat seama de munca documentară, câte drumuri, câte telefoane, nopţi nedormite, deosebita atenţie a unui om, domnul inginer Niţică, nu scriitor, nu profesor de Limba Română. Nu este prima dată când îi cinsteşte memoria fratelui meu. A invitat televiziuni şi a realizat reportaje. S-a ostenit şi a construit o placă memorială, pe care a montat-o pe gardul curţii casei părinteşti. Toate acestea datorită relaţiei deosebite pe care fratele meu a avut-o cu familia Niţică, nepoţii noştri, Lili şi Gicu. I-a iubit foarte mult, le-a admirat inteligenţa, spontaneitatea şi, mai ales, umorul. Când fratele meu dorea să se relaxeze, să-şi mai descreţească fruntea, îi chema la Bucureşti sau la Lereşti. Aseară, am vorbit la telefon cu fiica mea, Rodica, şi nepoata mea, Bianca, ele m-au ajutat să scriu aceste rânduri. Participă şi ele cu gândul la acest eveniment şi vă transmit felicitări şi mulţumirile noastre pentru tot ce aţi făcut în memoria fratelui meu şi a unchiului lor. Fratele meu, după moartea tatălui nostru, mi-a fost şi tată iubitor, şi fratele mai mare. Era un om ferm, cu multă voinţă şi curaj. A fost un fiu credincios patriei şi a plătit cu viaţa, pentru că nu şi-a trădat ţara. A sperat într-o Românie independentă, puternică din punct de vedere economic, ceea ce nu s-a întâmplat după Revoluţie, când şi-au dat viaţa atâţia tineri pentru aceste idealuri.”, spunea sora generalului, care locuieşte la Braşov. 

 

Părintele Ion Cojocaru, directorul Seminarului Teologic “Iustin Patriarhul”: 

„Am descoperit neliniştea pe care o vădea domnul Niţică atunci când se spuneau neadevăruri despre cel pe care l-a respectat” 

„Am scris aici că iubirea se probează prin moarte şi se verifică dincolo de ea. N-am să vă iau bucuria lecturii, întrucât, cu siguranţă, din carte veţi afla lucruri noi, adevărate şi probate, pe care prietenul meu, autorul, le-a scris despre cel pe care l-a admirat şi pentru care şi astăzi, când vorbeşte despre el, lăcrimează. Vreau să vă spun că m-am mirat întotdeauna de ce a avut domnul Niţică ataşament faţă de această familie. Ataşamentul a izvorât din respectul faţă de spaţiul sacru al acestei familii. Eram preot doar de doi ani la înmormântarea acestui general. Îmi aduc aminte de predica extraordinară pe care Înaltpreasfinţitul a susţinut-o la înmormântarea generalului Milea. Dar am descoperit neliniştea pe care o vădea de fiecare dată domnul Niţică atunci când se spuneau neadevăruri despre cel pe care l-a respectat, aproape mai mult decât pe cei dintr-un sânge cu el. Toţi suntem dintr-un sânge şi dintr-un neam, dacă ne gândim la originea noastră comună ca fiind făcuţi după chipul lui Dumnezeu. Spuneam că iubirea se probează prin moarte, pentru că, dincolo de moarte, tu nu te mai poţi apăra şi detractorii tăi vor veni să spună şi adevăruri, şi neadevăruri despre tine. Cartea este o restituţie a adevărului şi despre adevăr Mântuitorul spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va slobozi.” Dacă despre interfaţa duhovnicească a vorbit părintele Pahonţu, care i-a fost paroh, eu vreau să vă spun că despre adevăr vom putea vorbi doar în momentul Judecăţii universale, când ne vom întâlni cu toţi, ca neam, la judecata lui Dumnezeu şi când vom vedea cât de mare a fost acest om. Şi mare, pentru că a fost credincios, pentru că şi-a iubit neamul şi pământul din care s-a zămislit. Spunea domnul profesor universitar că, dacă ne uităm la scrisul lui, îi descoperim personalitatea. Da, pentru că, o vreme, la începuturi, a pus în mână condeiul unor generaţii care şi astăzi îşi aduc aminte cu nostalgie de el. Să dea Dumnezeu ca, dincolo de timp, să probăm şi să verificăm iubirea noastră faţă de cei care s-au dus acolo, aşa cum a făcut-o domnul Niţică, argumentat solid şi, de fiecare dată, competent, pentru că numai aşa ne vom putea simţi noi confortabil în adevăr şi vom crea confort şi pentru generaţiile viitoare.”, a rostit preotul consătean cu generalul Milea.    

Marinică Dumitrache, şoferul generalului: 

„A fost ca un tată pentru mine… şi sunt convins că nu s-a sinucis”

O viaţă trăită alături de generalul Vasile Milea. Afirmaţie valabilă pentru Marinică Dumitrache, şoferul generalului, care i-a fost cel mai aproape, şi în misiune, şi în timpul liber.  

„A fost ca un tată pentru mine, a fost şi exigent… şi sunt convins că nu s-a sinucis. A ordonat să se tragă în sus şi tehnica să se mişte încet, să nu facă victime. Asta în seara de 21 decembrie, la Comitetul Central. Când mergeam cu maşina, trebuia să nu atrag atenţia, să nu întârziu şi, în general, să fim ordonaţi, cum scrie în regulamentul militar. Vă mulţumesc.”, a fost mesajul scurt al fostului subaltern.  

Mesaj cu dublu înţeles al fostului protopop Eugen Matei, preot paroh al Bisericii Mihăeşti 

„Este o mare onoare pentru mine să fiu împreună cu dumneavoastră la această mare cinstire a unui fiu al Muscelului iubit de Dumnezeu şi preţuit de noi, cum a fost, este şi va rămâne pentru musceleni domnul general colonel Vasile Milea. Eu îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a oferit această zi, şi mie şi consider că şi domniilor voastre, fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă, ca să fim împreună la acest mărit eveniment din viaţa Muscelului şi a personalităţilor muscelene. Felicit din toată inima această iniţiativă frumoasă şi lăudabilă de a organiza ca şi un parastas, spre mare cinstire, această zi memorabilă şi pe domnul profesor şi director Niţică, pentru că a ostenit în mănosul ogor al Domnului de a aduce muscelenilor, bibliotecilor din Muscel, bibliotecilor din şcolile Muscelului, bibliotecilor bisericilor din Muscel şi tuturor doritorilor această, pot să spun, sfântă carte. Este o mare bucurie să avem în casele noastre rodul unui seceriş, aşa cum spune Mântuitorul: „Nu scoateţi neghinele din ceea ce aţi semănat ca să nu scoateţi şi spicele! Lăsaţi să vină vremea secerişului şi, atunci când veţi secera, veţi separa bunul seceriş de neghinele pe care le-a semănat necuratul în timp ce gazda dormea în holda frumoasă şi pregătită.” Aşa este şi în viaţă. Să lăsăm pe Dumnezeu să rânduiască toate cele numai cu voia şi cu dragostea lui, că mincinoşii, trădătorii, neisprăviţii şi toţi care aduc atingere memoriei nu numai personalităţilor, ci şi fiecăruia în parte, care ştiu să distrugă, prin cuvânt, inima şi personalitatea noastră a fiecăruia, indifierent că suntem la conducerea unor instituţii sau ne facem datoria cu prisosinţă, fiecare în misiunile şi serviciile noastre, va veni vremea când bunul Dumnezeu va rândui cele ce se cuvin celor cu cinstea cinste şi celor cu osânda osândă. Rog pe bunul Dumnezeu, în numele dumneavoastră, ca să îl mângâie de blânda sa chemare pe robul lui Dumnezeu, generalul colonel erou Vasile Milea. Dumnezeu să-l odihnească cu toţi cei dragi din arborele genealogic şi cu tot neamul lui cel adormit!”, spunea fostul protopop al Muscelului, care, în anii în care a păstorit în această demnitate ecleziastică, a fost atent în privinţa comemorării ministrului Milea. 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!