O fi perioadă de concedii, dar să-ţi începi mandatul de ales local cu o pauză, când, din lista de investiţii propusă la întocmirea bugetului local, nimic nu se regăseşte în teren, este dovadă de nepăsare crasă faţă de comunitate, ca să nu spunem mai mult. David face opoziţie pe ţărmul mării, pentru a doua oară în această vară, căci, în weekend-ul următor pierderii alegerilor, a „evadat”, cu amicii, pe litoral, unde, de fapt, avea programată sărbătorirea victoriei. Spre deosebire de colegii liberali Bogdan David şi Anca Dumitrescu, absentă şi ea la prima şedinţă ordinară a acestui mandat, Luci Ionescu, inspirat, şi-a programat vacanţa în aşa fel încât să nu-i afecteze participarea într-un moment atât de important. Alt liberal, pe care l-a învoit în plen colegul de breaslă Constantin Staicu, a fost Cristi Creţu, aflat cu băiatul la Bucureşti, unde susţinea examenul de admitere la facultate. Aşadar, cu opoziţia redusă la trei inşi, PSD-ul a dictat împărţirea aleşilor pe comisii şi, în special, în Consiliile de Administraţie la şcoli, spitale şi Muzeu. La spitale, de unde au demisionat în primăvară, n-au vrut liberalii să se bage, în schimb, a fost bătaie, culmea, pe Liceul Sportiv, pe Seminarul Teologic şi pe fosta Şcoală 7! Dumnezeu să-i înţeleagă, fiindcă noi nu reuşim să înţelegem de ce atâta buluceală la Sportiv, de exemplu, una dintre cele mai slabe şcoli din municipiu, către care se orientează elevii lipsiţi de şanse să acceadă la o unitate de învăţământ bună. Nu că i-ar înghesui dragul de sport!
Cum Cristi Creţu a lipsit (motivat, întrucât el se numără printre aleşii cu participare conştiincioasă, inclusiv la şedinţele de îndată), la prima strigare a locurilor în Consiliile de Administraţie la şcoli, omul a rămas pe dinafară. Asta în condiţiile în care este cadru didactic şi mai conectat decât restul colegilor la realitatea din învăţământ. Componenţa celor trei comisii suplimentare celor de specialitate ale Consiliului, a celor 16 Consilii de Administraţie la şcoli, cu tot atâtea comisii de evaluare a calităţii învăţământului, a celor două Consilii de Administraţie la spitale şi unul la Muzeu s-a făcut în felul următor. Fiecare partid făcea propuneri şi, ca să se evite votul, în caz că erau doi sau mai mulţi nominalizaţi pe un post, partidul fără şanse să-şi treacă candidatul şi-l retrăgea. Adică PNL, fiind singurul partid de opoziţie la Câmpulung, unde PAM-ul lui Mircea Andrei este sluga PSD-ului. Realizând că echivalează cu pierderea de vreme încăpăţânarea de a-şi menţine opţiunea pentru un loc dorit de PSD, care ar fi ieşit câştigător dacă s-ar fi supus la vot cele două propuneri, PNL a bătut în retragere de cinci ori.
Trei respingeri a suferit în lipsă Cristi Creţu, pe care Ionel State a încercat, fără succes, să-l bage în trei C.A.: la Minier, la Sportiv şi la Seminar. Cum la finalul „alegerilor” nu figura pe nicăieri, s-a retras Ionescu de la Şcoala 3 şi i-a făcut loc. La Sportiv, vezi Doamne, profilul instituţiei de învăţământ impunea prezenţa unor specialişti în Consiliul de Administraţie. Adică a unor profesori de Sport, care au fost identificaţi rapid, Creţu şi Staicu. PSD, însă, n-a vrut nici mort să renunţe la omul său, Nicolae Dumitrescu, pe motiv că are experienţa dobândită în mandatul trecut. Aşa că rămas campionul Dumitrescu şi fostul director Staicu, „back in business” la unitatea pe care a condus-o câteva decenii. La Minier, Creţu a fost înlăturat de Cicu, iar la Seminar, de Stanciu, care a fost categoric: nu renunţă, căci are „o afinitate” acolo.
Şi State a avut parte de două uşi trântite în nas: la Şcoala de Muzică, unde s-a dat la o parte în faţa lui Blidaru, şi la Şcoala 7, în faţa lui Ion Iliescu, deşi State avea vechime la şcoala de cartier. Era dispus să meargă la vot, însă s-a răzgândit. „Cicu la Marina!”, s-a autopropus fostul prezident ALDE cu un ton auzit şi de pe Măţău. „La călugăriţe?”, au şuşotit unii colegi. „Tot pentru directoare?”, l-au „pişcat” alţii, aluzie la bătălia pe unităţile conduse de femei tinere.
Am remarcat o obsesie pentru sport la administraţia publică din fruntea unei localităţi cu o populaţie suferind din pricina greutăţii. Sunt premiaţi masiv, excesiv chiar, sportivii, inclusiv în cadrul festiv al recepţiei de Zilele Câmpulungului, unde accentul cădea, de obicei, pe valoarea minţii, nu a muşchilor. Asta deşi despre câmpulungeni şi musceleni, după rotunjimi, nu s-ar zice că iubesc mişcarea. Medicii de familie de la ţară pot confirma că bolile care conduc în evidenţele lor sunt cele de inimă şi tensiune arterială, pe fondul alimentaţiei abundând în grăsimi. Muscelenii sunt crescători de animale şi valorifică alimentar tot ce este cuprins între râtul şi coada guiţătorului. Şi nu numai pe partea de sănătate stăm rău, dar nici la capitolul estetic nu mai impresionăm. Acum câţiva ani, Botezatu şi-a trimis oamenii la Câmpulung, în zona altădată faimoasă pentru cele mai frumoase femei din ţară, dar s-au întors la Bucureşti cu mâna goală. Se rupea podiumul cu fetele care s-au prezentat la preselecţie, pe ale căror siluete au făcut ravagii sutele de shaorme îngurgitate în anii de liceu. Şi, totuşi, îi dăm înainte cu finanţarea din bani publici, cu premierea tot din bani publici şi „omorul” la conducerea sportului, care nu se practică decât într-un procent infim din totalul locuitorilor.