19.9 C
Campulung Muscel
13/04/2024

Propovăduind Evanghelia Iertării SĂ POSTIM CU BUCURIE PENTRU A AVEA FOLOS!

În fiecare an, la 15 august prăznuim Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi, de aceea, Biserica a rânduit o perioadă de două săptămâni, îndemnându-ne la post şi rugăciune, la împlinirea faptelor bune, pentru a cinsti cum se cuvine pe Împărăteasa Cerului şi a Pământului, pe Cea mai aleasă dintre toate neamurile pământului pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, care în genunchi şi cu lacrimi stă mereu înaintea Tronului Dumnezeirii şi mijloceşte pentru mântuirea neamului omenesc şi în special pentru neamul nostru românesc. Ce frumos aminteşte Sfântul Luca al Crimeii, într-un cuvânt al său despre Fecioara Maria: „În nimeni niciodată nu S-a sălăşluit Duhul lui Dumnezeu cu o asemenea plinătate desăvârşită cum S-a sălăşluit în Preasfânta Fecioară Maria. Pe nimeni nu l-a umbrit puterea Celui Preaînalt şi aceasta n-a sfinţit nici un pântece de mamă cu atâta deplinătate şi putere cum a sfinţit pântecele Preasfintei Fecioare… Noi toţi creştinii ortodocşi o fericim pe Preasfânta  Fecioară Maria, potrivit cu învăţătura Sfintei Scripturi, dar, cu durere, trebuie s-o spunem, vrăjmaşii Bisericii lui Hristos nu iau parte la această lăudare a ei… Noi o numim Stăpână,  Împărăteasă a Cerurilor, iar sectanţii se smintesc de asta… Împăratul este Hristos, iar Maica Împăratului oare nu se numeşte Împărăteasă?” (Sfântul Luca al Crimeii, Predici). Cât de solemnă este slujba de priveghere şi de prohodire a Maicii Ziditorului; câtă evlavie au credincioşii la Născătoarea de Dumnezeu, ştiind că tot omul care cere cu credinţă de la Hristos, prin mijlocirile Maicii Sale, negreşit primeşte ajutor. Şi totuşi, mulţi creştini prinşi în iureşul vieţii, uită de această perioadă de pregătire de două săptămâni. Luna august este o lună de concediu pentru foarte multă lume şi de aceea sunt puţini aceea care reuşesc să-şi primenească sufletul în aceste zile de sărbătoare duhovnicească. Este trist să constatăm că unii îndrăznesc să facă chiar nunţi şi mari petreceri în această perioadă. Mare păcat! Cine a păşit la Locurile Sfinte, a simţit  fior în suflet atunci când s-a închinat la locul unde Maica Domnului a adormit, în Ghetsimani şi apoi la mormântul gol al Născătoarei de Dumnezeu! Cum cinstim noi pe Maica Sfântă chiuind şi jucând? Dacă o uităm pe Maica Domnului, să ştiţi că ne părăseşte Fiul ei. Noi nu cinstim pe Împărăteasa Cerului mai mult decât pe Dumnezeu aşa cum suntem acuzaţi de unele culte neoprotestante, ci doar îi cerem Fecioarei Maria să fie mijlocitoare înaintea Domnului. Aproape că nu există casă la noi, la români, unde să nu întâlneşti o icoana a Maicii Preciste şi candela aprinsă, lucru acesta tare este îmbucurător; dar haideţi să fim mai sârguincioşi şi mai râvnitori, căci nu este de ajuns să ai icoana în casă şi tu să nu te rogi. Timp de meditaţie pentru sufletul nostru există mereu, în acest leagăn al vieţii noastre de la naştere la mormânt, binenţeles dacă şi căutăm acest lucru. Şi pentru că Sfânta Biserică, în această perioadă ne îndeamnă la post, îndemnăm cu dragoste şi blândeţe ca fiecare după cum îi este sănătatea trupească şi dragostea sufletească să postească atât de mâncărurile de dulce, dar mai ales să pună frâu limbii de nu judeca pe nimeni, ochilor, de a nu fi pizmătăreţi, auzului de nu asculta cele necuviincioase, picioarelor de a nu aluneca în căi greşite. Să nu fim superficiali, fugitivi, n-având dragoste şi răbdare faţă de cel de lângă noi, fie copil, fie mamă, fie soţie, fie bunic ca nu cumva să fim asemenea preotului şi levitului, care nu s-au uitat la cel tâlhărit. Ni se pare că este destul să ne vedem de treaba noastră fără a face nici un rău nimănui. Dar, spun marii Părinţi ai Bisericii: nu vom fi judecaţi atât pentru răul pe care l-am făcut, cât pentru binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut. Indiferenţa şi lipsa de iubire este îndepărtarea de Dumnezeu, este moarte. De aceea, e bine că ne pregătim duhovniceşte prin post, dar să fim oameni de treabă mai întâi, să ne respectăm unii pe alţii, să ne ajutăm unii pe alţii şi prin faptele cele bune să ne facem bucurie tuturor. Într-un cuvânt, să încercăm să ţinem postul cel adevărat, pe care ni-l arată marele Prooroc Isaia în capitolul 58 din Sfânta Scriptură: „Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, da-ţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte-l în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. În concluzie, cam ştim ce avem de făcut ca să încercăm să ne curăţim sufletul împovărat de atâtea răutăţi. Ne trebuie un pic de voinţă şi osteneală şi multă dragoste, căci dacă nu avem dragoste, se pare că n-o să dobândim nimic. În perioada de început a vieţii creştine, dându-se deplină importanţă Sfintei Împărtăşanii, se slujea Sfânta Liturghie seara. Primii creştini posteau toată ziua, iar seara se împărtăşeau. Aşa înţelegeau creştinii autentici, nemâncarea: toată ziua. Noi am înfiinţat acum un fel de post cu tot felul de delicatesuri, doar, doar, nu vom simţi greutatea postului. Uneori,  aceste bucate fiind mai gustoase decât cele „de dulce”,  ne desfătăm pântecele, neagonisind nici un câştig sufletesc. Acestea fiind zise, rugăm pe Domnul Iisus Hristos şi pe Preacurata Sa Maică, să ne ajute să petrecem duhovniceşte această perioadă de post şi să avem mult  folos duhovnicesc. Să fiţi sănătoşi şi voioşi! Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”, din Câmpulung Muscel

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!