5.5 C
Campulung Muscel
22/04/2024

ADEVĂRUL CREŞTIN

Slujitorul credincios, răspunzător faţă de Domnul Isus. Slujitorul lui Hristos depinde în totul de Hristos. El nu ţine seama nici de lauda oamenilor, nici de vorbirea lor de rău. În greceşte, „slujitorul” lui Hristos este redat în 1 Corinteni 4.1 cu un cuvânt care înseamnă „vâslaş”. A vâsli este un lucru greu. Aceasta ne conduce cu gândul la o luntre condusă de Domnul Isus, iar slujitorii Lui fac lucrul unor vâslaşi. Slujitorul lui Hristos nu este preţuit de ceilalţi oameni şi n-are pretenţia de a fi preţuit nici chiar de adunare. El ştie cu Cine are de-a face şi faţă de Cine răspunde. De multe ori, adunarea nu este în stare să preţuiască ce i-a dat Dumnezeu. Se întâmplă cu ea ca şi cu sănătatea: n-o preţuieşti decât când n-o mai ai. Atunci îţi zici: ce bine era când eram sănătos! Slujitorul lui Hristos lucrează ca în faţa lui Dumnezeu, fiind răspunzător faţă de Cel care l-a trimis.

Fiecare să slujească altora potrivit harului primit. „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4.10). Sunteţi nişte administratori ai harului lui Dumnezeu. Vi s-a făcut parte de har, de aceea şi voi, la rândul vostru, să-l administraţi cum trebuie. Unuia, Dumnezeu i-a dat avere, altuia i-a dat să vestească evanghelia, altuia i-a dat alt dar. Socoteşte-te administrator al averii d-tale, căci vei răspunde de felul cum ai administrat-o! Harul lui Dumnezeu este felurit şi fiecare răspunde de felul cum îl întrebuinţează. Nu cunoaştem tot binele care se face între noi. Fiecare are legătură personală cu Dumnezeu şi face ce-l îndeamnă Dumnezeu să facă. Nu ne putem însă lăuda că de la noi pornesc râuri de binecuvântare. De la Dumnezeu porneşte binecuvântarea, nu de la noi. Noi nu suntem decât nişte administratori şi de aceea nu ne putem lăuda. Lauda să fie numai a Aceluia de la care vine orice lucru bun şi orice dar desăvârşit. Noi trebuie să luăm bine seama ce facem cu darul, cu talantul care ne-a fost încredinţat.

Răsplătirea slujitorului. „Şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (1 Corinteni 3.8). Nu se lucrează pentru răsplată, totuşi Dumnezeu o dă. Şi răsplata tot un har este. Cine lucrează pentru răsplată va cădea de oboseală. Altele trebuie să fie motivele şi imboldurile care să-l mâne pe slujitorul lui Dumnezeu, nu gândul la răsplată, nici gândul de a fi mare în Împărăţia Lui. De ce-I slujeşti lui Dumnezeu? – Pentru că nu pot altfel. Este adevărat că El răsplăteşte, dar şi răsplata tot un har este. „Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit?” Va fi totuşi o răsplată, anume după osteneală, nu după succes. Unul poate să câştige mii de suflete pentru Domnul Isus, altul poate să câştige puţine, dar şi unul şi altul s-au ostenit. Pe unul El îl întrebuinţează pentru mai multe suflete, pe altul pentru mai puţine. Dumnezeu are în mână un cântar drept; Dreptul judecător răsplăteşte drept.

Îngrijirea lucrătorilor de starea lor personală. Sunt persoane care pot să fie prinse în lucrul lui Dumnezeu şi se avântă în lucrare, dar nu poartă suficientă grijă de roada Duhului. Lucrarea lui Dumnezeu este ca un şuvoi care înaintează, care ia cu el. Şi sunt persoane care se avântă, sunt ocupaţi de dimineaţă până seara, zi de zi, săptămână după săptămână. În felul acesta devin lihniţi. Toţi cei care lucrează în evanghelie au neapărată nevoie să se retragă, să se încarce cu energie de sus, ca apoi iarăşi să lucreze. Dacă lucrează întruna şi nu au timp de retragere, devin şterşi şi afânaţi. Pot să-i câştige pe alţii pentru Domnul Isus, dar trebuie întâi să poarte de grijă de starea lor personală. Atunci sufletele vor fi mai solid câştigate pentru Domnul Isus şi vor fi mai binecuvântate.

Preţuirea celor ce lucrează în adunare. „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor” (1 Tesaloniceni 5.12,13). Cei care fac o lucrare în adunare sunt puşi în văzul tuturor; iar unii, în loc să-i preţuiască, îi critică. Între credincioşi nu trebuie să fie aşa. Prin critica lipsită de dragoste, oamenii care lucrează ceva în adunare sunt descurajaţi. Apostolul însă spune: Să-i priviţi bine, să-i preţuiţi, ba încă să-i preţuiţi foarte mult, ca să fie încurajaţi, nu descurajaţi. Ei vă cârmuiesc în Domnul, ei vă conduc nu în felul lumii, ci în Domnul, cu dragoste şi cu smerenie.

Cineva spunea: „Vrei să slujeşti lui Dumnezeu? Atunci pregăteşte-te de suferinţă”.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel, Tel.: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!