Stareţul Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă” a demarat procedura de executare silită a localnicilor din cătunul extins pe proprietăţile monahilor, de la baza muntelui. În urmă cu patru ani şi jumătate, aşezământul de cult a câştigat procesul intentat celor optsprezece deţinători de gospodării înjghebate clandestin pe pământurile mănăstireşti, însă verdictul favorabil obţinut de reclamantă n-a schimbat cu nimic situaţia de fapt. Iar motivul pentru care demersul n-a fost dus până la capăt l-a constituit, cel mai probabil, faptul că atât Judecătoria Câmpulung, cât şi Tribunalul Argeş i-au obligat pe rudari doar să lase reclamantei ceea ce îi aparţine de drept, nu şi să demoleze coşmeliile ridicate pe averea Bisericii. Cum, timp de patru ani, terenul nu a fost eliberat de familiile de etnici, deşi răgazul acordat de călugări pentru mutare a fost unul generos, creditoarea, „Cetăţuia Negru Vodă”, a apelat din nou la judecata omenească. Pe 8 iulie 2016, a fost înregistrată la Judecătoria Câmpulung o cerere „fierbinte” din partea Mănăstirii, prin care solicită instanţei să încuviinţeze executarea silită a perdanţilor, în temeiul Sentinţei Civile nr. 429 din 2 martie 2012.
Potrivit hotărârii judecătoreşti la care ne-am referit, ca temei al viitoarei acţiuni pe care Mănăstirea „Cetăţuia Negru Vodă” o derulează prin intermediul executorului judecătoresc Mihai Ioan Mitu, cei optsprezece localnici de la Valea Cetăţuii au fost obligaţi de instanţă „să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei suprafaţa totală de 3.458 mp.” 305 metri pătraţi din această suprafaţă era drumul creat de pârâţi pentru acces la locuinţele lor. Pe loturi şi deţinători, care au ocupat cu de la ei putere pământul stăpânit în acte de Mănăstire, proprietatea acesteia a fost fragmentată astfel, conform expertizei comandate de instanţă: 68 mp – Cornea Ionuţ; 89 mp – Cornea Sorin; 116 mp – Puicuş Mugurel; 200 mp – Puicuş Claudel; 300 mp – Tudoroiu Ion; 58 mp – Cornea Crinu; 175 mp – Puicuş Dorel; 400 mp – Puicuş Lideraş; 140 mp – Manole Ionel; 228 mp – Tudoroiu Cornelia; 58 mp – Tudoroiu Ghiocel; 215 mp – Tudoroiu Dănuţ; 300 mp – Samoilă Doina; 50 mp – Tudoroiu Marta; 67 mp – Tudoroiu Cila; 217 mp – Tudoroiu Florin; 115 mp – Samoilă Robin şi 360 mp – Samoilă Lucreţia.
A fost o victorie parţială a reclamantei, întrucât i-a fost respinsă cererea de obligare a pârâţilor la demolarea şi ridicarea construcţiilor edificate pe suprafaţa de teren acaparată. Cei enumeraţi au mai fost obligaţi să plătească Mănăstirii suma de 941 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Astfel a hotărât instanţa pe 2 martie 2012, la capătul unui proces început în vara lui 2011, prin care a fost chemat în judecată şi Ministerul Culturii, fiind, potrivit Legii nr.422/2001, organul central cu atribuţii pentru protejarea şi ocrotirea monumentelor arheologice. Stareţul Marian Modest Ghinea deţinea, din 11 februarie 2009, titlul de proprietate asupra terenului pe care pârâţii şi-au ridicat construcţii.
Nemulţumită de hotărârea instanţei, care lăsa în sarcina Mănăstirii cheltuielile colosale ocazionate de eliberarea celor aproape 3.500 de metri pătraţi de bojdeucile rudarilor, a continuat demersul la instanţa superioară. Însă, în toamna anului 2012, Tribunalul Argeş a respins recursul ca nefondat.
La patru ani distanţă de hotărârea care îi dă dreptul să-şi recapete terenul cu vocaţie arheologică, pe care etnicii au distrus valoroase mărturii dacice, Mănăstirea „Cetăţuia Negru Vodă” a iniţiat acţiunea de executare silită. Trebuie să mai spunem că extinderea ţiganilor pe proprietatea Bisericii s-a făcut şi cu complicitatea Primăriei Cetăţeni, martor pasiv al unui fenomen a cărui gestionare se afla în sarcina sa. Aşa că, odată declanşată procedura de executare, este musai ca autorităţile să-i mute din aşezarea unde au distrus până şi istoria, nu numai pădurea.