Despre oamenii “Zen”, adică ăia care trăiesc spiritual, împăcaţi cu ei şi cu toată lumea, zâmbind permanent şi mişcându-se în reluare. Am auzit că nu ei se consideră problema, ci noi, care trăim agitat, cu grija la ce punem mâine pe masă, ce sarcini om mai primi la serviciu, cât o veni factura la gaz ori la curent. Din această categorie face parte, culmea, mai rar întâlnit, un patron de pensiune, care veşnic lasă impresia în cercurile în care se învârte că are calul în parcare. Un cowboy de pe la 1800, de când, după aspect şi miros, nu şi-a mai spălat zdrenţele de pe el şi pe el însuşi, insul şochează chiar şi cea mai deschisă minte, care acceptă şi alte mentalităţi, alţi oameni, pe “Zen-ii” ăştia, care se cred superiori
nouă, cei de rând, banali. Insul creşte cai, însă ocupaţia sa nu justifică transformarea pensiunii într-o puricărie. Propriii copii, pe care îi vezi costumaţi într-o cămăşuţă şi chiloţi, mâncaţi de purici la elasticul lenjeriei intime, zburdând în spiritul “Zen” insuflat de părţi, sunt dovada mizeriei în care sunt crescuţi. Un om de afaceri din afara zonei i-a cumpărat fiicei un cal, pe care îl găzduieşte, contra cost, fireşte, cowboy-ul local. Pe durata verii, destinatara darului a făcut greşeala să se cazeze la pensiune, pentru a lua lecţii de călărie. În loc să plece încărcată de energie pozitivă şi încântată de experienţa nou dobândită, fata a făcut cale-ntoarsă “pachet de nervi”, din cauza nopţilor albe, în care a fost festin pentru paraziţii care trag la omul curat. Musceleanul de pe bulevard