5.5 C
Campulung Muscel
22/04/2024

„Tudor Muşatescu venea la noi acasă, mânca o ridiche sau o ceapă şi bea o ţuică”

Graţie unor nume precum Uţa Durdun, Steliana Pârnuţă, Olguţa Bălăceanu, Maria Vlădău, Maria Neacşu, Magda Şucu, Lorica Andreescu, Fănica Diaconu, Domnica Grigore, Mioarele a căpătat un însemn al Zilei Comunei: costumul popular reunit, an de an, într-o expoziţie intitulată „Comoara din lada de zestre”. Cu siguranţă, comorile din cuferele măţăuanilor sunt într-un număr cu mult peste ceea ce li se prezintă sătenilor la sărbătoarea lor, dar important este că „gheaţa a fost spartă”, la fel şi lacătul uitării ce a ferecat debaralele cu „vechituri”, iar exponate deosebite strălucesc, şi la propriu, şi la figurat, la Ziua Comunei. Sunt primari în Muscel care au avut înţelepciunea să-şi particularizeze serbarea localităţii, asociind-o cu ce are mai de preţ aşezarea: un preparat culinar, un dans tradiţional, un obicei străvechi, un meşteşug, în cazul Măţăului, confecţionarea costumelor populare. Enumerării păstrătoarelor portului popular, de la o generaţie la alta, i s-ar putea alătura, în viitor, şi alte elemente care s-o deosebească de restul aşezărilor din Muscel, dacă autorităţile, împreună cu cei implicaţi în fenomenul cultural din comună, se apleacă spre propunerile inginerului Puiu Pescaru, făcute în cadrul unui eveniment public: o clasă sau mai multe în scopul deprinderii de către tânăra generaţie a unor îndeletniciri prezente în vieţile bunicilor, precum confecţionatul iilor, atât de căutate în străinătate, şi construirea unor case cu specific muscelean, care să ia ochii vizitatorilor. 

Lereştiul tinde la faimă aducătoare de turişti graţie „Covrigului cu Ou”, căruia îi este dedicat un festival, care se va ţine la sfârşitul săptămânii viitoare, duminică, 19 iunie. Dâmbovicioara iese la înaintare cu „Drumul Brânzei de Burduf”, Aninoasa, cu „Bulzul de la Slănic”. Alţi musceleni încing „Brâul de la Boteni” sau „Hora de la Berevoeşti”, mai ales după „Ţuica de la Coşeşti”, beneficiară, de asemenea, de un festival cu tradiţie. Rucărul ţine Expopastoralis, un eveniment întins pe durata a două zile, în cinstea crescătorilor de animale. Mioarele a ales costumul popular. Ca autoritate locală, e musai să ieşi în faţă cu ceva specific, dacă vrei turişti şi promovare, pentru că altfel te ţine minte omul când îţi asociază sărbătoarea cu un produs ori un obicei. 

Fostului şef al Atelierului de Proiectare de la ARO, inginerul Puiu Pescaru, având prilejul să vizioneze expoziţia de costume populare, i-au venit şi alte idei de îmbunătăţire a manifestării, incluzând în program prezentarea rodului unor activităţi ce pot fi întreprinse în comună. Nu este uşor ce sugerează specialistul de loc din Câmpulung, dar nu imposibil. Bineînţeles, trebuie să existe şi doritori să practice activităţile propuse de acesta, în condiţiile în care tinerii de astăzi nu prea mai vor să muncească nici cu sapa, nici cu mapa. 

Înainte de a lansa câteva recomandări autorităţilor locale de la Mioarele, Puiu Pescaru a oferit audienţei, în prezentarea sa, amănunte foarte interesante. Ca, de pildă, faptul că l-a cunoscut pe Tudor Muşatescu, prezent în casa tatălui său, la o ţuică, o ceapă ori o ridiche şi câteva ceasuri de taclale. Înainte de ARO, spunea inginerul, Măţăul a făcut cunoscut Câmpulungul în ţară. „Măţăul a fost comuna de unde aveai cea mai mai mare claritate a zonei. Am făcut facultatea la Iaşi, în 60’ am început. Nu se ştia de ARO atunci. Când eram întrebat ce are, ce este la Câmpulung, eu le vorbeam despre Măţău, cel mai înalt deal din Subcarpaţii României. Mă mândream cu Măţăul, cu toate că nu era al meu, nu era al nimănui. Era al lui Dumnezeu, care l-a făcut. Acum, ar trebui să întreprindeţi toate demersurile să fie la acelaşi nivel numele Măţăului. Este o propunere, mai ales că sunt aici şi persoane oficiale, care s-ar putea ocupa de acest lucru.”, afirma inginerul Pescaru, remarcând în sală, la acel moment, persoane cu funcţii în Parlament şi în conducerea judeţului.                                                                            

El mai spunea că a cunoscut şi cunoaşte mulţi măţăuani. „Am fost coleg la uzină cu inginerii Iosif, Toma, Ghiţă Albu, Popescu şi alţii care au fost colegi deosebiţi. Cezar Neacşu… Sunt vecin cu Şcoala Normală, unde am făcut şapte ani, pe care i-am terminat în ’56, cu şapte ani înaintea dumnealui. Liceul l-am urmat la „Dinicu Golescu”. Numai prin valori putem să mergem înainte. Valorile, în ziua de azi, contează din ce în ce mai puţin. Competenţa, la fel. Astfel de evenimente ar trebui să le facem cât mai puţin politice şi să le facem cu adevărat pentru populaţie, pentru oameni. S-a amintit trecător de marele Tudor Muşatescu, pe care l-am cunoscut personal, căci venea la noi acasă, împreună cu un văr de-al lui din Câmpulung, la tata, şi mânca o ridiche sau o ceapă, cu o ţuică. Eu sunt băiatul lui Florică Pescaru, din Câmpulung, dacă mai ştie cineva, şi nepotul lui Onică Poştoacă, de pe Valea Bărbuşii, pe care cred că-l cunosc toţi măţăuanii.”, s-a prezentat el măţăuanilor. 

Întrucât era o sărbătoare dedicată, printre altele, portului popular, dovadă fiind exponatele care înfrumuseţau sala Căminului Cultural, inginerul Pescaru i-a dojenit puţin pe participanţi, care, în procent de trei sferturi, dacă nu chiar în totalitate, ar fi trebuit să fie îmbrăcaţi în costume naţionale. „Nu ne mai ştim portul, nu mai ştim nimic. Ne pierdem identitatea. Fac apel la domnul deputat Marin, am fost colegi, ingineri, la uzină, şi-l cunosc foarte bine. Să păstrăm identitatea acestei ţări. Prin portul naţional, în primul rând. Ne spune viitorul rege al Angliei: „Păstraţi ce aveţi!” Am stat de vorbă cu foarte mulţi oameni din ţară, cărora le-am spus: „Nu stricaţi ce aveţi! Nu faceţi betoane!” Fac apel la domnul primar: faceţi două clase de confecţionat ii! Sunt şcoli în străinătate care fac aceste ii, pe bază de asistenţă tehnică românească. De ce să nu le facem noi? Nu se mai găseşte un magazin de artă populară în Câmpulung. Altădată, erau magazine de artă populară ale Cooperaţiei. Există la Vaslui un  băiat care face şerveţele, pe care le vinde cu 40 de euro bucata. Faceţi case româneşti! Domnilor parlamentari, daţi o lege prin care să se păstreze satele, tradiţia şi specificul zonal. Facem căsoaie fără niciun gust. Să păstrăm spiritul şi tradiţia românească. Au demontat casele din Maramureş, case făcute din stejar, acum o sută de ani, le-au dus în Italia şi închiriază camera cu foarte mulţi bani pe noapte. Să păstrăm acest spirit! Domnul primar, faceţi o casă cu acoperiş de şindrilă şi acolo o să vină lumea, nu la casa cu betoane. Faceţi aşa ceva şi o să se vorbească despre casa cu şindrilă şi de şcoala de artă populară adevărată de la Măţău.”, sunt ideile inginerului Puiu Pescaru inspirate şi de publicitatea fantastică de care se bucură zona promovată de prinţul Charles, datorită specificului românesc conservat impecabil.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!