Maria Bodroş, chiriaşa de 88 de ani, care a obţinut, la Tribunalul Argeş, un preţ mai mic cu un miliard de lei vechi faţă de cel calculat de expertul angajat de Primărie, pentru etajul al doilea al vilei de lângă Clubul ARO, a intrat în posesia hotărârii judecătoreşti. Chiriaşa a insistat să aflăm cum a motivat instanţa verdictul care din nou îi dă dreptate, după ce, anterior acestui proces, le-a câştigat pe cele în care s-a judecat cu proprietara imobilului, pentru dreptul de a cumpăra. Locatara a avut câştig de cauză în toate acţiunile declanşate împotriva autorităţilor locale, care au fost obligate de magistraţi mai întâi să-i vândă etajul, apoi să i-l vândă la preţul considerat corect de ocupanta lui. Lecturând conţinutul Sentinţei Civile nr.264/2016, pronunţată de Tribunalul Argeş pe 21 martie 2016, avem o vagă bănuială că, deşi câştigătoare în cel mai recent litigiu deschis Primăriei, există, totuşi, un lucru cu care nu este împăcată Maria Bodroş. Preţul stabilit de instanţă, reieşit din raportul întocmit de expertul desemnat de completul de judecată, este cel aferent suprafeţei pe care chiriaşa o avea în momentul apariţiei legii care îi dă dreptul să cumpere. În 1995, suprafaţa închiriată de aceasta era de 116,35 mp. La această suprafaţă a calculat expertul valoarea locuinţei, nu la cea pe care Maria Bodroş a închiriată-o ulterior. În 1999, spaţiul i s-a mărit la 153,55 mp, însă nicio instanţă nu a luat în calcul „suplimentul” ivit în contractul de închiriere după apariţia legii şi după ce femeia a făcut cerere de cumpărare. Asta pentru că legea dă dreptul chiriaşilor să cumpere ceea ce deţineau anterior anului 1995, nu ce au închiriat după. Aşadar, din hotărârea judecătorească înţelegem că Primăria îi va vinde 116,35 mp, nu 153,55 mp.
Experţii angajaţi de Consiliul Local au evaluat şi ceea ce Primăria nu îi putea vinde chiriaşei
Cel mai recent dintre procesele intentate de Maria Bodroş proprietarei imobilului a fost pentru preţul calculat de doi experţi angajaţi prin hotărâre a Consiliului Local. Primul a dat o valoare de 140.729 lei (31.500 de euro), al doilea, 191.332 lei (34.300 euro), fără TVA. Pe 23 mai 2016, a fost înregistrată, la Tribunalul Argeş, cererea chiriaşei împotriva Legislativului municipal, având ca obiect anularea documentelor cu valorile de vânzare enunţate şi stabilirea preţului de circulaţie al imobilului situat în Câmpulung, strada Negru Vodă, nr.166, etaj 2, deţinut cu chirie de reclamantă la data apariţiei Legii 112/1995. Foarte important acest amănunt, întrucât Maria Bodroş avea închiriaţi la acel moment 116,35 mp.
Conform contractului de închiriere din 26 ianuarie 1990, valabil până în anul 1995, locatara beneficia de 3 dormitoare, cu o suprafaţă totală de 55,70 mp, şi dependinţe de 60,65 mp. Pe 1 iunie 1999, între cele două părţi s-a încheiat alt document, din care reiese o suprafaţă mărită cu aproximativ 40 mp faţă de precedentul contract. 5 camere totalizând 57,15 mp, dependinţe de 96,4 mp (baie: 7,4 mp, bucătărie: 9,32 mp, WC: 2,59 mp, sală: 5,88 mp, cămară hol: 19,68 mp, hol: 36,71 mp, pivniţă: 8,32 mp). În total: 153,55 mp.
Revenind la procesul încheiat acum două luni, Maria Bodroş a solicitat anularea hotărârii prin care i s-a stabilit „o sumă exorbitant de mare (34.300 euro) faţă de preţul real, de piaţă, al apartamentului apreciat la maximum 10.000 de euro.” „Reclamanta este în imposibilitate materială de a-l cumpăra.”, se mai precizează în acţiune.
În apărarea sa, pârâtul, Consiliul Local, a depus o întâmpinare, prin care a cerut respingerea acţiunii, motivând că „reclamanta tinde să obţină un preţ cât mai mic pentru locuinţa în discuţie. S-a mai arătat că suprafaţa locativă evaluată este mult mai mare decât cea deţinută cu chirie şi este altă suprafaţă locativă decât cea rezultată din contractul de închiriere încheiat la data de 17 mai 1982, avut în vedere în hotărârile judecătoreşti.”
S-a făcut lumină în privinţa diferenţei între preţurile experţilor angajaţi de Primărie şi Tribunal
Magistratul a constatat, la fel ca instanţele care s-au pronunţat asupra dreptului femeii de a-şi cumpăra casa, că „spaţiul deţinut de reclamantă cu titlu de închiriere la apariţia Legii nr.112/1995, pentru a cărui cumpărare aceasta şi-a exprimat opţiunea cu cererea nr.(…) din 14.12.1998, este cel deţinut în baza contractului încheiat la 17.05.1982, cu fosta structură EGCL. În aceeaşi hotărâre judecătorească (sentinţa civilă a Judecătoriei Câmpulung nr.13 din 09.01.2013, la care Tribunalul face referire), s-a mai reţinut că nu prezintă relevanţă, din punctul de vedere al aplicării Legii 112/1995, împrejurarea modificării suprafeţei locative, prin contractul (…) din 01.06.1999, acesta fiind încheiat după ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de cumpărare. Astfel, cu putere de lucru judecat, instanţele s-au pronunţat asupra spaţiului ce urmează a fi cumpărat de reclamantă şi numai acest spaţiu urma a fi avut în vedere de pârâtă la efectuarea raportului de evaluare ce stă la baza hotărârii contestate.” Or experţii angajaţi de Primărie au calculat preţul atacat de locatara aflată în pragul a 90 de ani la toată suprafaţa de aproape 154 metri pătraţi. Pentru că asta li s-a comandat, deşi Primăria ştia din anterioarele hotărâri judecătoreşti că nu pot vinde tot, ci numai ce Maria Bodroş avea în chirie în ’95. Cele două expertize efectuate în baza unei comenzi greşite şi plătite din banii câmpulungenilor s-au făcut de pomană şi normal ar fi să li se impute costurile celor care au dat dispoziţia eronată de evaluare şi a suprafeţei care nu se poate vinde.
Expertul numit de instanţă, Maria Gherghe, a refăcut expertiza ţinând cont de suprafaţa închiriată anterior apariţiei legii, 116,35 mp, rezultând un preţ de 95.146 lei. „Chiar dacă expertiza nu a avut în vedere suprafaţa menţionată în contractul încheiat la data de 17 mai 1982, astfel cum au stabilit anterior instanţele, reclamanta a achiesat asupra acestui preţ.”, se mai precizează în sentinţa Tribunalului Argeş.
Astfel, s-a făcut lumină în ceea ce priveşte diferenţa de valoare uriaşă între cele două expertize, rezultată şi din diferenţa de suprafaţă la care au făcut calculele experţii la ale căror servicii au apelat Primăria şi Tribunalul. Consiliul Local trebuie să-i plătească Mariei Bodroş cheltuielile de judecată în sumă de 650 de lei.