La finalul unei campanii, care a debutat cu lansarea candidaţilor PSD-ului la Câmpulung şi în comunele din Colegiul de Nord, în săptămâna următoare celei Luminate, şi care se va încheia, probabil, cu lansarea PNL, n-avem pe cine aplauda pentru agitaţia electorală 24 din 24 de ore. A plouat, se scuză candidaţii, care mizează pe notorietatea profesiilor şi funcţiilor şi pe memoria suficient de bună a alegătorilor, ca să-şi amintească cine sunt, când se vor trezi cu numele lor în faţă, pe buletinele de vot. Foarte puţine schimbări în peisajul câmpulungean, pe durata lunii mai: un surplus de iluminat pe bulevard, un pic de foială în Grădina Publică, o copertină din lemn deasupra tablagiilor din Vişoi, despre care aceştia susţin că le-a făcut-o Ţâroiu, căci pe el îl ştiu de primar, şi ceva acţiuni de colindare a cartierelor de către partidele colorate, la derută, trei în roşu, patru în albastru. Galbenul liberal şi verdele-albastru al mişcării populăreşti băsesciene scapă confuziei electoratului cadorisit, şi la oraş, şi la ţară, cu roabe de maculatură cu programul Euro 2016. Împiedicaţi de lege să împartă lucruri de folos cetăţeanului, care, la patru ani, îşi împrospăta stocul de umbrele, găleţi, pelerine de ploaie, tricouri, şepci, lanterne, ceasuri, busole, radio-uri, pixuri şi multe alte nimicuri cu priză la votanţi, politicienii au fost nevoiţi să caute altceva de interes în această perioadă. Şi au găsit toţi acelaşi lucru: calendarul meciurilor Campionatului European de Fotbal, pentru domni, şi calendarul pe 2016, pentru doamne. Din politeţe, lumea primeşte hârtiile lucioase întinse de candidaţii ieşiţi la colindat cu poezia, „logistica” fiind interzisă prin lege. Suspin mare pe “vânătorii” de sacoşe electorale, care urmăreau hulpav alaiurile prin cartiere şi colectau de la fiecare partid aflat în campanie cât să umple o debara cu pomana oferită la patru ani. Adio mărunţişuri pentru „prostimea” care se bucura la o cârpă însemnată cu sigla partidului „donator”! Asta pentru că în oraşul în care omul a ajuns să-şi procure indispensabilii purtaţi de altul din SH-urile care duduie pe seama nedemnităţii în care am fost forţaţi să trăim, o cipilică ori un bluzon în ţiplă au loc de cinste, în şifonierul beneficiarului, lângă costumul de ginere. De sărăcie purta omul scufia roşie cu trandafiri, umbrela portocalie ori tricoul galben ţipător, înlocuite astăzi cu broşuri şi pliante, care au umplut cutiile poştale, scările de bloc şi străzile câmpulungene, mizerabile şi fără suplimentul electoral.
Defilarea trimişilor partidelor, cu candidatul în frunte, este singura mişcare sesizată de „norod” în această campanie. Şi nici pretendenţii nu s-au omorât cu mişcarea, căci, chipurile, nu mai prinde băgatul în seamă al cetăţeanului. Adică să-l opreşti pe stradă, să i te prezinţi, să-i comunici intenţiile şi să-l convingi să te voteze. Au rămas adepţii politicii tradiţionale, conform ordinului primit de la centru, să nu rămână o sonerie pe care să nu-şi lase amprenta membrul de partid, social-democraţii, care, în fiecare zi, au fost pe stradă. Nici nu se crăpa de ziuă că-i vedeai mărşăluind prin gropile Vişoiului, pe pantele Gruiului, prin rămăşiţele trotuarelor din centru, prin ciulinii centurii, „muraţi” şi ostoiţi, încât lăsau impresia că i-a prins dimineaţa pe teren. Din prima zi, PSD a dus campania corectă, în condiţiile de austeritate impuse prin lege: bătutul din poartă în poartă, cu riscul de a primi în schimb, pentru deranjul matinal, conţinutul oalei de noapte ori ploaia de sudălmi cuvenite, în general, politicului, pentru ruina la care a fost adus orăşelul dichisit şi romantic de odinioară.
În faţa PSD-iştilor, care, la finalul lunii de târşâit ciubotele prin hârtoapele urbane, vor fi răsplătiţi de partid cu câte o pereche de încălţări noi (e o idee de recompensă), celelalte partide au cam rămas corigente. Ăştia erau sătui de mers la ora la care alţii se întrebau dacă să iasă sau nu din plapumă, pe o aşa vreme câinoasă, mizând, probabil, pe faptul că mai ţine o dată povestea de succes a câştigătorului produs de Facebook, după modelul prezidenţialelor. Nu este cazul să spunem că niciunul dintre candidaţi nu a reuşit să convingă un preşedinte de la centru să vină la Câmpulung ca să-l susţină. Savin l-a avut alături pe vicepreşedintele naţional, restul beneficiind de prezenţa conducerii judeţene. Drept vorbind, nici festivităţi de lansare a candidaţilor n-au prea fost. Exceptând PSD şi ALDE, care au optat pentru sala Clubului ARO, PAM şi PPUSL, ai căror candidaţi au fost lansaţi la Primărie. Restul s-au limitat la anunţuri la conferinţele de presă. Bănuim că David, nelansat în cadrul unei ceremonii cu public, la Câmpulung (lansarea de la Piteşti, în prezenţa lui Blaga şi Gorghiu, nu se pune, căci nu-l votează piteştenii), îl va aduce pe Iani Popa. La cât de tare l-a eclipsat Simona Bucura Oprescu pe Popa la evenimentele electorale la care s-au intersectat pe traseu, David apelează mai bine la naşă, care are talentul de a-şi hipnotiza audienţa, aşa cum făcea pe vremuri „mentorul” de la partid.