Una dintre puţinele lucrări la infrastructura Câmpulungului, care se desfăşoară în acest moment, deşi municipiul ar fi trebuit să arate ca un şantier, judecând după lista de investiţii aprobate pentru 2016, este în „cartierul Creţişoara”. Mai precis, pe strada Doctor Nicolae Fălcoianu, care, de la începutul acestui an, a intrat într-o reparaţie fără precedent de la construcţia ei, pentru care formalităţile au fost întocmite încă din anul 2014. Ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru administraţia publică locală reabilitarea acestui drum, însă, analizând anul în care se face şi maniera lentă în care decurg lucrările, autorităţile n-au de ce să se laude în faţa contribuabililor. În primul rând, calea de legătură dintre Rotunda şi satul Bilceşti se îmbunătăţeşte cu o exagerat de mare întârziere, niciun lider de Primărie nefiind în stare, în mai bine de 26 de ani de conducere aleasă democratic, să modernizeze un tronson de câţiva kilometri. Singura porţiune acceptabilă, în comparaţie cu „arătura” paradită, era cea betonată în timpul regimului comunist, care se oprea, din păcate pentru localnici, în zona fostei ferme a I.A.S. Câmpulung. După ea, o uliţă de tot plânsul, pe care şoferii cu domiciliul în „Creţişoara” o excluseseră din itinerar în deplasările spre Câmpulung, folosind varianta ocolitoare, dar netedă ca-n palmă, prin satul Bilceşti.
La fel de greoi s-au opintit autorităţile şi când a fost vorba să introducă reţeaua de apă, scuza cu care li s-a închis gura locuitorilor străzii Doctor Nicolae Fălcoianu de fiecare dată când cereau un drum decent. Nu se poate repara strada până nu se introduce conducta de apă. S-a făcut şi acest pas, tot într-o perioadă cu alegeri, cum este şi cea din prezent, în care echipa constructorului înaintează anevoios cu investiţia care ar fi trebuit să fie gata de mult. Mai bine de un an au durat procedurile legate de întocmirea studiilor, a proiectelor şi organizarea licitaţiei. În documentele Primăriei, aprobate de Consiliul Local, găsim strada Doctor Nicolae Fălcoianu în două proiecte. O dată, separat, unde figurează cu o lungime de 1.817,61 metri pătraţi şi o valoare de 1.855.158 lei, lucrarea fiind programată a fi dusă la îndeplinire în patru luni. A doua oară, regăsim artera cu pricina în lotul III din IV, în care au fost structurate mai multe străzi din municipiu, pe care edilii le-au luat în calcul pentru a le asfalta anul trecut. Firma Florimar Construct Total SRL a câştigat licitaţia pentru execuţia lotului III (împreună cu lotul I), din care fac parte Doctor Nicolae Fălcoianu, Mircea cel Bătrân şi 1 Decembrie, cu preţul de 1.760.800 lei.
Reparaţiile au început de-abia în această primăvară, parcă intenţionat, ca să vadă lumea ce harnici sunt cei care ne conduc şi care merită să primească, prin votul electoratului, încă un mandat. Astfel, în plină campanie electorală, constructorul este pe teren şi, cât îl lasă ploaia, continuă operaţiunea de realizare a rigolei, pe o parte şi pe alta a drumului. Normal, ca orice lucrare nouă, care schimbă faţa unui drumeag veşnic înfundat în noroaie, investiţia aduce speranţă oamenilor din zonă, care văd că a răsărit soarele şi pe strada lor. Poate, acesta este şi motivul pentru care strâng din dinţi, fleşcăind cu ciubotele prin mocirla până la glezne, artera fiind mai stricată decât era la început, din cauza săpăturilor. Dar cum se conturează un profil stradal, care a lipsit până acum, comentariile se fac mărunt din buze, nu în gura mare, cum se manifestau câmpulungenii din această parte a localităţii în vremea în care autorităţile excludeau ideea de „a băga o grămadă de bani pentru 25 de case”, cum se exprimau. Deşi vieţuitorii lor produceau voturi pentru unii cu dureri în cot de soarta acestora. Traseul rigolelor a intrat, vineri după amiază, în zona de case, ajungând pe platoul „Creţişoarei”. De când cu ploile acestei primăveri, şi-au arătat utilitatea, întrucât şuvoaiele s-au scurs prin “şanţurile” create în acest scop.
Partea neplăcută, pe lângă starea căii în reparaţie, afectate şi de lucrări, şi de precipitaţii, este ritmul cu care înaintează angajaţii firmei. Ce-i drept, executantul a avut de străbătut o zonă aproape sălbatică, de vegetaţie, ale cărei maluri au trebuit curăţate de tufişuri şi săpate, pentru lărgirea drumului mărginit în prezent de aceste rigole nou apărute în peisaj. Plus că zona de lucru este în pantă, şerpuită şi neîntreţinută cu deceniile. Un obicei pe care l-am remarcat la constructorii antamaţi pentru lucrările la stat: aceştia nu lucrează sâmbăta, deşi, sâmbăta, privaţii duduie. Pe „Creţişoara”, însă, nici urmă de utilaj de lucru, cu toate că potopul de vineri i-a forţat pe muncitori să înceteze lucrul – şi aşa în întârziere – şi să se adăpostească sub streaşinile caselor localnicilor.