Botezul în apă. „Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau pentru numele lui Pavel aţi fost botezaţi?” (1 Corinteni 1.13). Apostolul Pavel le aduce aminte de lucruri pe care le lămurise bine de tot când fusese între ei, dar pe care le uitaseră în fierbinţeala dezbinării. Ah, de câte ori oameni care se socotesc duhovniceşti uită cele mai elementare lucruri de bun simţ! El le zice: Eu n-am venit la voi ca să fac partide. „Mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul dintre voi, afară de Crisp şi Gaiu, pentru ca nimeni să nu poată spune că aţi fost botezaţi pentru numele meu. Da, am mai botezat şi casa lui Ştefana; încolo nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva” (versetele 14-16). Pavel n-avea pretenţia că are o memorie care să nu-l înşele, uita şi el unele lucruri. Despre Crisp citim în Fapte 18.8: „Dar Crisp, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa sa. Şi mulţi dintre corinteni, care-l auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi”. Despre Gaiu citim în Romani 16.23: „Gaiu, gazda mea şi a întregii biserici, vă trimite sănătate”. Nu se ştie dacă Gaiu despre care este vorba în 3 Ioan 1 este aceeaşi persoană cu Gaiu de aici. Despre Ştefana citim în 1 Corinteni 16.15: „Cunoaşteţi casa lui Ştefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor”. El a fost cel dintâi rod al Ahaiei, de aceea l-a botezat Pavel însuşi. Cum se vede de aici, Pavel nu ţinea un registru cu cei botezaţi şi nu număra întoarcerile la Dumnezeu după numărul botezurilor făcute. Mulţi din zilele noastre aşa numără: „Am botezat atâţia”. Pavel nu avea acest obicei.
Botezul casei celui credincios. Despre Lidia (Fapte 16.15) se spune că „a fost botezată ea şi casa ei”. Despre ea ni se spune că a crezut, dar de botezat a fost botezată şi casa ei. Nu ştim din ce era alcătuită casa ei. Va fi avut şi copii sau numai servitori, nu ştim. Ea însă şi-a botezat şi casa, cum face şi azi cel credincios. (Un caz asemănător este şi temnicerul din Filipi.) Când însă zice: „am botezat casa”, se înţeleg şi copiii? Oh, aici avem o chestie de dezbinare! Se găsesc între noi acum, aici, şi fraţi botezaţi a doua oară şi nu vreau să-i jignesc. Ei sunt între noi ca nişte musafiri şi nu este frumos să-i jigneşti pe musafirii pe care îi ai. Să nu ne certăm, căci acesta este un lucru urât. În râvna lor pentru botezul la maturitate şi în împotrivirea lor faţă de botezul copiilor, unii dintre ei au ajuns să spună despre copii că sunt mortăciuni şi că nu trebuie să fie botezaţi. Apostolul Pavel nu-i numeşte însă aşa pe copii. Pe copiii celor credincioşi, el îi numeşte sfinţi (1 Corinteni 7.14). Dacă pretinde cineva că botează numai pe sfinţi, iată că şi copiii celor credincioşi sunt numiţi sfinţi. Expresia „mortăciuni” este urâtă. Cred că a venit de pe buzele unuia care nu are copii sau care nu-i iubeşte pe copii; când ai copii şi-i iubeşti, iubirea de tată sau de mamă nu te lasă să-i numeşti cu un nume aşa de urât. Alţii, într-alt fel de râvnă, zic despre unul care s-a botezat a doua oară că a intrat la apă sau chiar că s-a murat. Şi această vorbă este la fel de urâtă. Copii ai lui Dumnezeu, nu vă mai insultaţi, încetaţi cu astfel de apucături! Dacă cineva s-a încredinţat să se boteze a doua oară, n-are decât să se boteze! Cu aceasta n-a făcut altceva decât a intrat în adunarea care are acest lucru. Mă tem ca nu cumva, umblând cu lucruri exterioare, să nu ajungă cumva la „taine”, pe baza cărora s-au dus în trecut atâtea lupte triste şi vătămătoare. Noi nu avem plăcere să ne hârâim cu alţi credincioşi. Argumente avem şi unii şi alţii, iar cearta întristează pe Duhul lui Dumnezeu. Vorbesc cu această îngăduinţă, ca să nu jignesc pe nimeni şi să nu supăr pe nimeni. Încredinţarea noastră însă este ca părintele credincios să-şi boteze toată casa. Am văzut la ceilalţi, care zic să-şi boteze copiii când vor crede, ce greutăţi au avut să dea o bună mărturie despre credinţa copiilor lor, iar aceia, după ce au mărturisit că au crezut, s-au dus iarăşi în lume, de unde n-au ieşit niciodată aşa cum se cuvine. Este foarte greu să spună cineva: „Noi botezăm numai pe credincioşi!”. Câţi s-au dovedit după aceia cu totul necredincioşi!
Botezul şi vestirea evangheliei. Pavel spune: Nu era treaba mea să botez; alţii au făcut lucrul acesta. „De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc evanghelia” (versetul 17). Iată lucrul de căpetenie: evanghelia, nu botezul (fie el o dată sau de două ori, la mic sau la mare)! Botezul copilului înseamnă intrarea în creştinătate. Botezul a doua oară, când este cineva mare, înseamnă intrarea în adunarea care are lucrul acesta. Dar în împărăţia lui Dumnezeu nu se intră prin botez sau nebotez. Pavel n-a fost trimis să boteze, ci să vestească evanghelia, cum citim şi în Fapte 26.17,18. Când a fost Petru în casa lui Corneliu, acela a fost botezat; însă nu Petru a făcut lucrul acesta. Corintenii însă atribuiau botezului o însemnătate deosebită, până acolo că se botezau şi pentru cei morţi.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr.3, Câmpulung Muscel